Gelu Diaconu, fostul șef ANAF, este din ce în ce mai penibil. Cel care a emis ordine imbecile cu tentă securistică care a cerut inspectorilo ANAF ca să privească orice contribuabil într-un infractor sau măcar într-un contravenient numai și numai ca să se laude el cu creșterea încasărilor la buget, acum se dă victima sistemului, a presei, a tuturor. Acesta și-a făcut un blog pe care postează diverse povești cum ar fi că un ambasador dintr-un stat Schengen a făcut trafic de influență pe lângă el. Și copiii știu că ambasadorii au imunitate diplomatică pentru orice infracțiune. De asta ambasadorii pot să facă trafic de influență pe când politicienii români, nu. Așa că dezvăluirile lui nu vor avea niciun efect asupra respectivului ambasador, ci pot avea asupra sa. Diaconu ne spune că l-a primit în birou pe un cunoscut evazionist care-l însoțea pe ambasador. Serios? Și cumva a lăsat să se înțeleagă că ar putea influența vreun subordonat să semneze ceva sau i-a refuzat ferm pe ambasador și evazionist, așa cum cere practica judiciară la infracțiunile de corupție: ieșiți afară, cum vă permiteți? E amuzant Diaconu cu postările lui: „De exemplu, un ambasador „periat” și lăudat de presa progresistă a venit la mine în birou, însoțit de un om de afaceri din țara pe care o reprezenta, un evazionist notoriu, presându-mă să dispun deblocarea rambursării TVA într-un caz de evaziune (cca 20 milioane euro), pe care îl aveam în instrumentare. La câteva minute după ce a ieșit din biroul meu am anunțat instituțiile abilitate. În zilele următoare, citeam iarăși prin presă o serie de elogii aduse aceluiași ambasador, cunoscut în spațiul public drept un adversar al intrării României în Schengen, exact de jurnaliștii care promovează valorile occidentale și care îl dădeau ca exemplu de bune practici și onestitate pe acest „amic” al concetățenilor evazioniști. Ani de zile a fost o practică constantă intervenția ambasadelor, în principal din spațiul UE, pentru susținerea intereselor marilor companii cu capital străin în relația cu Fiscul, în timp ce o eventuală intervenție a vreunui reprezentant ales al poporului român în Parlament este considerată trafic de influență„, a scris fostul șef al ANAF.
Am vrea ca domnul Diaconu să ne spună de ce nu a denunțat aceste lucruri public atît timp cât era în funcție, odată ce ere clar că autoritățile nu pot interveni peste imunitatea diplomatică? Sau măcar cât era ambasadorul în funcție.
Și am mai vrea să ne spună Diaconu dacă Anca Dragu nu e bună ca ministru de Finanțe, Darius Vâlcov i-a plăcut, nu-i așa? Poate vor împărți celula, cine știe?
