Corupția guvernării PSD, la baza unui mega-scandal internațional
Ieri, în întreaga presă franceză au explodat relatările despre scandalul de corupție ce implică una dintre cele mai vechi instituții ale Republicii – Imprimeria Națională, și guvernarea PSD din perioada 2000-2004. Subiectul umple prima pagină a unora dintre cele mai prestigioase publicații în plan european.
De la „Le Figaro“, „Le Monde“, „Nouvelle Observator“, „Liberation“, „Le Point“ până la principalele agenții de presă, toți tratează uriașul scandal lansat de publicația „Le Parisien“, care a avut exclusivitatea anchetei despre scandalul de la Imprimeria Națională a Franței, instituție de stat care a fost nevoită să dea șpagă autorităților guvernării PSD, în perioada 2000-2004, pentru a obține un contract în valoare de 20 de milioane de euro.
Numele lui Mihnea Berindei (foto), fondator la GDS-ului, un apropiat al cercurilor socialiste de la Paris și al francofonilor pesediști, apare în relatările presei franceze, care menționează că biroul și domiciliul acestuia au fost percheziționate, iar acesta a dat cu subsemnatul în fața procurorilor.
Personaj de catacombă, suspectat că ar fi fost agent al Securității, Mihnea Berindei a intrat în atenția publicului din România recent, după ce acesta a pierdut un proces istoric cu un ziarist, căruia a încercat să-i bage pumnul în gură, cerându-i o sumă uriașă, cea mai mare pretenție de daune morale din România – peste 3 miliarde – pentru că jurnalistul afirmase public ceea ce se știa de către toată lumea – calitatea de colaborator al Securității a „francezului“ Berindei.
După cum se vede, onoarea lui Mihnea Berindei nu făcea nici două parale, decizia de luna trecută a Justiției românești acordându-i dreptatea ziaristului. Acum, și justiția franceză s-a focalizat asupra „onorabilului“ reprezentant al „cercurilor elitiste“ de la București, gruparea GDS-ului număra între fondatorii săi, alături de un Mihnea Berindei, și pe Silviu Brucan, cunoscut agent al serviciilor rusești.
Justiția franceză a deschis o anchetă complexă, percheziționând sediul Imprimeriei Naționale, care produce pașapoarte biometrice, reprezentanții acesteia fiind suspectați că au plătit mită pentru a obține contracte în străinătate, în țări ca România, Georgia, Siria și Senegal. Grosul revine, desigur, României, care angajase un contract de 20 de milioane de euro pentru documente fiscale, deși directorul Imprimeriei declară că era și este interesat mai ales de pașapoartele biometrice. Subiectul introducerii pașapoartelor biometrice a stârnit numeroase proteste ale societății civile de la începutul acestui an, fiind formată chiar și o Coaliție împotriva Statului Polițienesc, deoarece introducerea acestui tip de documente și a altor măsuri votate de precedenta guvernare introduc premizele controlului total a populației de către instituții ale statului corupte și iresponsabile. Pline de foști securiști. La noi s-a vehiculat numele firmei UTI, o preferată a PSD, formată din numeroase foste cadre ale Securității, în legătură cu sistemele de control ale traficului de date, dar și cu privire la instalarea tehnicii de supraveghere a populației.
Amploarea scandalului din Franța și amănuntele șocante dezvăluite presei de către procurori aruncă din nou România în centrul interesului european – în sens negativ, din punctul de vedere la practicilor corupției. În timp ce Comisia inițiată de Vanghelie o anchetează pe Udrea și o ia la bani mărunți pentru că a jucat tenis la Paris cu Ilie Năstase, Franța ia la cunoștință, pe toate canalele mediatice posibile, despre corupția guvernării PSD din perioada 2000- 2004 de renume mondial. Chiar că se poate spune că banii puși în joc de Ministerul Turismului pentru a îmbunătăți imaginea României la Paris au fost bani aruncați pe fereastră. Chiar dacă Udrea ar mai juca încă enșpe partide de tenis cu Ilie Năstase, goală pușcă, pe Champs Elissée, tot nu ar putea contrabalansa punctajul imaginii negative a României obținut de guvernarea PSD luată la ochi de dezvăluirile presei franceze.
Potrivit ziarului „Le Parisien“, peste 300.000 de euro „ar fi fost deturnați de intermediari“ în cazul contractului încheiat în 2004 în România de Imprimeria Națională franceză, ce avea o valoare inițială de 20 de milioane de euro.
Intermediarul șpăgii către PSD – cercetat de justiția franceză
Mita către PSD s-a transferat prin trei intermediari care au folosit serviciile unei societăți elvețiene. Intermediarul cheie, Mihnea Berindei, are o biografie mai mult decât pasionantă.
Conform deciziei CNSAS nr. 1707 din 14.12.2006, emisă ca urmare a cererilor Asociației Civic Media și a Administrației Prezidențiale, membrul de vârf al Comisiei Tismăneanu a fost recrutat la data de 08.06.1968 și a avut numele conspirative „SANDU“ și MIRCEA“, inclusiv după plecarea să definitivă în Franța, în 18.03.1970. SRI a predat CNSAS doar dosarul de rețea al Securității deținut până în 1977, când se presupune că Mihnea Berindei a fost transferat la DIE, actualul SIE. Anul 1977 este de altfel anul când înființează o așa-numită Ligă a drepturilor omului. Conform informațiilor de la Paris, Berindei era văzut adeseori în compania lui Marcel Ghibernea, deconspirat ca ofițer DIE/CIE. Apropiat al cercurilor de stânga, Berindei se căsătorește cu o tânără din familia Soros, provenită din nomeklatura comunistă maghiară. Încearcă să se infiltreze la Europa liberă, dar este respins, în ciuda relațiilor sale privilegiate cu cuplul troțkist Lovinescu-Ierunca. Mihnea Berindei se remarcă în anul 1989, luna iunie, prin redactarea așa-numitei „Declarații de la Budapesta“, în care „intelectuali unguri și români“ solicitau, printre altele, autonomia Transilvaniei, pregătind României un scenariu tip Iugoslavia. În 23 decembrie vine în România unde, împreună cu Silviu Brucan, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și Sorin Antohi, înființează Grupul pentru Dialog Social și, ulterior, Alianța Civică și Partidul Alianță Civică. GDS-ul capătă apoi statut de asociație de utilitate publică, de la guvernarea PSD. Mihnea Berindei este implicat și în activități în cadrul cercurilor politice de la Chișinău, întreprinde vizite dese la Chișinău, remarcåndu-se în ultima perioadă ca un propagandist al regimului Voronin, personal sau prin ziarista Arielle Thedrel de la „Le Figaro“.
„Strateg“ al PSD
Relațiile lui Berindei cu oculta PSD sunt de durată. Înainte de anul electoral 2000, a aranjat în casa sa de la Paris o întâlnire a lui Valeriu Stoica, fost președinte al PNL, cu Adrian Năstase, pentru a pune la cale o strategie comună de distrugere a Convenției Democrate și determinare a lui Emil Constantinescu să nu mai candideze. Înainte de alegerile din 2004, mai precis chiar în noiembrie 2004, realizează un ditirambic dosar de prezentare a Guvernului PSD și „viitorului președinte al României“ – Adrian Năstase – în „Politique Internaționale“, dosar completat de o „analiză“a apropiatului său Volodea Tismăneanu. Cu Șerban Mihăilescu are o relație specială, un reporter al „Cotidianului“ surprinzându-i pe cei doi, împreună cu Vladimir Tismăneanu, imediat după alegeri. Mihnea Berindei a pierdut recent și un proces intentat jurnalistului Victor Roncea, în care acestuia din urmă i se solicitau cele mai mari daune din istoria presei – 3 miliarde lei – pentru un editorial în care afirmă că „numele celulei de bază a PCR este astăzi GDS – Grupul pentru Dialog Social, scrie Frunză, amintind că aceasta a fost înființată de Brucan; prin intermediul recunoscutului agent al Securității, Mihnea Berindei, membru de vază al Comisiei Tismăneanu“. Conform sentinței civile nr. 8437 din 22.06.2009, eliberată de Judecătoria Sectorului 1 București, Mihnea Berindei a rămas „recunoscutul agent al Securității“.
