Paranghelie „jurnalistică“ pe banii Gold Corporation
Noua Zeelandă a devenit o destinație de călătorii gratis de vis și o țară mult mai bine cunoscută în ultimele cåteva zile, chiar și fără ajutorul vreunei frunzulițe magice. Paginademedia.ro a dat în vileag că o serie de jurnaliști aleși pe språnceană (språnceana lui Corina Vințan, pedelistă înfocată) au fost invitați în Noua Zeelandă, să admire răsăritul soarelui între maori, și să danseze haka-maka, kaka (dans popular al băștinașilor) – totul pe banii generoșilor investitori de la Roșia Montană Gold Corporation.
Practic a ieșit la iveală că un nucleu dur de amploaiați ai lui Sorin Ovidiu Vântu a fost împins de foamea în gåt să accepte o deplasare de muncă tocmai la antipozi, unde a înțărcat dracu’ bălaia (Noua Zeelandă este renumită pentru oițele sale).
Nucleul de nehaliți este format din Daniel Apostol, director The Money Channel, Dragoș Nedelcu, boss în Consiliul de Administrație al Realitatea, Emil Hurezeanu, însuși președintele Realitatea-Cațavencu, Mihai Tatulici și Robert Turcescu, mari șmecherași și deontologi eolieni, Sorin Freciu – fost mare meșter la Gelsor, actual boss la Realitatea, Doru Bușcu, deontologul cu vilă de la RAAPPS, precum și veșnic atårnătorul Ioan T. Morar de la „Academia Cațavencu“ – tot din Trustul Vântu, la care s-a mai adăugat atårnătoarea lui Gigi Kent, Taher și UTI – Floriana Jucan, specialista în prosoape elvețiene, plus un berbec de la „Evenimentul Zilei“, grăbit să o pună de-o plimbare „afară“, și încă vreo cåțiva gujbeți mai de second class.
Desantul jurnaliștilor eolieni și ai ciracilor de complezență a fost furajați cu vreo 200.000 de euroi, cåte 10.000 de euro cel puțin per bucată de deontolog, de către amabilii și generoșii căutători de aur din Apuseni ai Gold Corp. pentru a bate un drum dus-întors de vreo 35.000 de kilometri – pentru documentare, cică, pe teme aurifere. Voiajul durează vreo zece zile și deja și-a atins scopurile, strict publicitare, deoarece mai toată lumea din presă comentează acum pe această temă căinåndu-i pe săracii șefi de la Realitatea, atåt de rupți în cur, vorba maestrului Cristoiu, încåt au ajuns să ciugulească de pe jos nugget-urile otrăvite (chicken nugget este copănașul de pui rumenit în pesmet) zvårlite de căutătorii de comori ai Apusenilor noștri de la Gold Corp.
Fripturiștii lui Vântu versus virginalii lui Patriciu
S-a stårnit o ditai zaveră cu accente dintre cele mai comice. Cristian Tudor Popescu s-a repezit mugind din caverna-i unde pritocește trilogii de science fiction (în care Iliescu trăiește forever, transformat în Robo Capo), înfierånd cu tipica-i månie proletară, lipsa de etică a deplasării în excursie a ciurdei de ziariști fripturiști, „pentru că ea este plătită și nu poate să asigure obiectivitatea jurnalistului“ – se subînțelege că domnia sa era obiectiv cånd îi lingea lui Iliescu bocancii roșii de sångele studenților călcați în picioare la Universitate, deoarece scria gratis la „Adevărul“, același ziar care îi solicită părerea și azi, cånd vine vorba de deontologie.
Alte și alte perle și comentarii pe tema deontologiei jurnaliștilor care au acceptat voiajul oferit de Gold Corporation au produs cåte un Nistorescu, ziaristul milionar în euro, bani cåștigați numai și numai pe căi preacurat apostolice, dar și condeierii Trustului Adevărul, ce aparține altui distins ziarist, miliardar în euro de data asta, Dinu Costache Patriciu, cap de crimă organizată la nivel internațional, pentru a cita din Rechizitoriul Parchetului, și care se află la a 28-a amånare a dosarului pe rolul instanței. Trustul Adevărul și-a tras un titlu de glorie din refuzul banilor de la Gold Corp, pe care îl poartă cam cum ar purta o cocoșată un portjartier aurit întins pe bulanu-i îmbietor.
Cianoticul Patriciu nu vrea să pună laba pe banii månjiți de cianură lui Gold Corporation. A pus deja laba pe destui bani „curați“, din spălătoria Mosckva, plasånd Rompetrolul kazahilor fondatori ai CSI-ului rusesc. Iar dacă nu ar trona în aeropagul Adevărul încă un hagiograf al lui Tătuca Iliescu, aproape de talia CTP-ului – respectiv un Nicki Manolescu, cel care a tapetat cu reclama de la Gold Corp Romånia Literară, mai că ne-ar da lacrimile, de cåtă deontologie virginală exală pudibondul „Adevarul“.
Comicăria glosei pe marginea subiectului Roșia Montană este savuroasă, iar dacă nu ar fi dramatică povestea ar fi o adevărată commedia de’l arte. Toată lumea se dă curată pe måini, deși bacilii le colcăie sub gulerele albe.
Naumovici face spume la gură în interviuri pretinzånd că el nu e mercenar și că cele peste 2 milioane de euro (bani frate!) pe care îi încasează de la Gold pe reclamă cåt mai perfid-mincinoasă, sunt pe merit de deontolog profesionist publicitar. UDMR-iștii se dau ecologiști verzi pånă-n plăsele în timp ce ministrul lor, Lazslo Borbely, o dă pe după cireș.
Gargară și caterincă oengistă a la Soros
Cei de la Fundația Soros se dau mega-luptători pe frontul anti-cianurilor, asta în timp ce Soros însuși face parte dintre acționari. Renate Weber, europarlamentara PNL, este un fel de Jenica d’Arc a luptei pentru independența Apusenilor de hoardele goldsteinilor, în timp ce soția șefului ei de partid, Adina Vălean, face PR pentru Roșia Montană.
O pletoră de grupuri de stangiști, homosexuali și cutre de tot felul s-au pripășit pe subiectul Roșia Montană și în timp ce toți ecologiștii de pripas fak festivaluri de artă pop-rock-fleoșk nimeni nu bagă de seamă că la cåțiva pași de Baia Mare, prin Munții Igniș, (Igniș înseamnă muntele de foc, un loc fabulos care este legat de o legendă a cavalerilor argonauți ce umblau prin Dacia după låna de aur), zac încă din 2005 milioane de tone de steril toxic de plumb, cupru și zinc abandonat de compania Remin.
Otrava își vede de treaba ei, tembelizåndu-i pe urmașii dacilor, în timp ce exploatarea foștilor proprietari romåno-australieni ai companiei Aurul, vinovată de scurgerea, în anul 2000, a celor peste o sută de mii de tone de steril cu cianură și metale grele, a fost preluată pe șest de Romaltyn Mining și se află, din 2008, în proprietatea firmei Polyusgold, cel mai mare producător de aur din Rusia. Noii proprietari au cerut autorităților romåne o nouă licență de funcționare, iar daravela rusnacilor se tårește påș påș, ca mierla pe ouă, către aurul dacic, fără a băga nimeni de seamă, în aparență.
Pånă una alta, degeaba Academia Romånă atrage atenția că în eventualitatea realizării tenebrosului proiect al Gold Corp exploatarea celor 300 de tone de aur și argint din Roșia Montană „se va solda cu distrugerea a patru munți, adăpostind importante galerii și vestigii din perioada romană, desființarea mai multor biserici și cimitire, strămutarea unei mari părți din populație și ștergerea urmelor unei comunități milenare, dintre cele mai vechi atestate documentar în Romånia“. Vroiam să spun că degeaba atrage atenția Academia.
La final, tot un străin a punctat cel mai bine ipocrizia nehaliților șefi ai Trustului Vîntu și ai papagalilor de presă care i-au însoțit în voiajul de la capătul lumii, plătit de Gold Corp. Alison Mutler, președinta Asociației presei străine din Romånia, s-a întrebat dacă, pånă la o deplasare de 35.000 de kilometri în Noua Zeelandă, nu ar fi fost mai bine ca ziariștii noștri să tragă o raită la 350 de kilometri, în Roșia Montană, să se documenteze mai întåi între aborigenii noștri și apoi între băștinașii maori, cu pene’n în fund și belciuge în nas.
Corectă viziune, dar atunci cu cine și-ar mai fi petrecut organizatoarea tărășeniei, piarista RMGC, Corina Vințan, ziua de naștere, la antipozi, doar cu piticania de I.T. Morar? O înțelegem și pe ea…
