Patriciu a efectuat o mişcare îndrăzneaţă – chiar înainte de chemarea la judecată. În data de 5 septembrie, Patriciu are termen de prezentare în faţa instanţei, după nenumărate amânări ale dosarului Rompetrol. Scopul amânărilor se vede acum cu claritate. Încă de la finalizarea dosarului de cercetare penală, la sfârşitul lui 2006, Patriciu a început negocierea predării Rompetrolului către -fraţii de la est-. Kazahstan este doar o interfaţă rusească şi un aliat fidel în CSI şi în EvrAzES (Comunitatea Economică Euroasiatică). Predarea perlei Rompetrol – rafinăria Petromidia de la Constanţa – către -kazahi- aduce practic Rusia în poziţie de control al spaţiului economic al Mării Negre.
Afacerea promovată de Patriciu – tranzacţia secolului cum a fost numită de presa din ograda sa – este în realitate o formulă de predare în mâinile Rusiei a unor importante active energetice – şi a celei mai valoroase rafinării de la Marea Neagră, rafinăria Petromidia.
Strategia Moscovei de divizare a GUAM, organizaţie eurasiatică creată cu sprijin SUA, a fost susţinută consistent de Kazahstan care face parte dintre fondatorii Comunităţii Economice Eurasiatice (EvrAzES), ce uneşte strâns alături de Rusia şi Belorusia, Kazahstanul, Kîrgîzstanul, Tadjikistanul şi Armenia, ce a intrat mai tarziu. Acronimul rusesc -EvrazEs – de la Evrazijskoje ekonomitcheskoje soobshestvo- este atribuit chiar preşedintelui kazah Nursultan Nazarbaiev. Grupul a fost fondat în octombrie 2000 şi a devenit funcţional în mai 2001.
Republicile Central Asiatice (Kazakhstan, Uzbekistan şi Kîrgîstan) au stabilit încă din ianuarie 1994 Uniunea Centr-Asiatica organizaţie care iniţial îşi propunea crearea unui spaţiu economic comun. Rusia a iniţiat introducerea Uniunii în cadrul formulei CSI prin semnarea în ianuarie 1995 a unui acord de uniune vamală iniţial cu Belarus la care s-a adăugat şi Kazakhstan şi în Kîrgîzstan 1996 urmate de Tadjikistan în 1998.
Ultima întâlnire a EvrAzES a avut loc chiar în capitala Kazahstanului, la Astana, în aprilie, exact în perioada în care Tass anunţa debutul negocierilor Rompetrol cu KazMunai – negocieri negate iniţial de oficialii Rompetrol.
Şedinţa de la Astana a ultimului consiliu interguvernamental al Comunităţii Economice Euroasiatice (EvrAzES), nu a fost una obişnuită. Şeful executivului kazah, Karim Masimov a cerut să se creeze mai repede o piaţă comună a resurselor energetice, Kazahstanul fiind nemulţumit de negocierea noului regim de tranzit al petrolului kazah prin conductele Transneft, aparţinând Rusiei, către Uniunea Europeană.
Uniunea Vamală a EvrAzES – un nou nivel de integrare în CSI
Uniunea Vamală va introduce un tarif vamal unic şi o graniţă unică la perimetrul extern al Comunităţii Economice Euroasiatice (EvrAzES) care devine un organ supranaţional ce va prelua o serie de prerogative statale ale părţilor componente.
Uniunea Vamală se va consolida în spaţiul EvrAzES începând cu anul 2007. Din ea vor face parte la început trei din cei şase membri ai comunităţii – Rusia, Kazahstan şi Belarus, ţări care s-au pus deja de acord asupra unei părţi considerabile de acte normative necesare, circa 30 la număr. Ceilalţi membri intenţionează să se alăture Uniunii mai târziu.
Baza juridică a Uniunii Vamale trebuie înfiinţată până la sfârşitul anului curent, a anunţat Secretarul general al Comunităţii Economice Euroasiatice, Grigorii Rapota. El a adăugat că, în cadrul summit-ului au fost adoptate decizii importante referitoare la crearea pieţei energetice unice a EvrAzES, de asemenea, în ce priveşte reglementarea problemelor de apă şi de energie în Asia Centrală.
Federaţia Rusă are statut dominant în EvrAzES ca şi în CSI. Secretarul General al organizaţiei – Grigorii Rapota este înalt ofiţer al FSB. Mecanismul de decizie implementat de Rapota exprimă clar proporţia vectorului de putere. Rusia are 40% din voturi, Kazahastan şi Belarus câte 20% iar celelalte ţări au împreună 10%. Recent şi Moldova, deşi nu are graniţă eurasiatică, arată un considerabil interes în a se alătura uniunii central asiatice tocmai datorită orientării puternice către Rusia.
Kazahstanul este şi la originea susţinerii ideii preşedintelui Putin, din ianuarie 2002, de promovare a unor -noi forme de integrare regională şi cooperare- – în realitate noi modalităţi de asigurarea a controlului regional. Rusia a propus crearea unui OPEC pentru ţările CSI, unde desigur primadona va fi tot Rusia.
Tranzacţia Rompetrol – KazMunaiGaz intervine exact în contextul în care Comisia Europeană încearcă să blocheze monopolurile – ruseşti – în domeniul energiei. Coincidenţă sau nu – tocmai în acest moment, când Patriciu trâmbiţa marea afacere cu kazahii, grupurile mari occidentale din principalul bazin petrolifer al Kazahstanului îşi anunţă retragerea sau, mai exact, sunt obligate să se retragă, din cauza unor dezacorduri cu Nazarbaiev. Pentru ca petrolul kazah – business controlat personal de Nazarbaiev – să fie rafinat şi produs la Petromidia, perla Rompetrol va trebui să treacă prin conductele care aparţin Rusiei ceea ce defineşte mai clar legătura de servitute.
Evenimentul săptămânii – Patriciu la judecată
În această săptămână, miercuri, în data de 5 septembrie, Patriciu este aşteptat la Tribunalul Bucureşti. Dosarul a avut parte de mai mult de zece amânări, sub diferite pretexte.
Patriciu s-a grăbit să vândă încă de la finalizarea dosarului procuraturii, în septembrie 2006, şi a folosit la maximum intervalul nesfârşitelor amânări pentru a finaliza tranzacţia de predare a Rompetrol în mâna adevăraţilor stăpâni – ruşii. Presa aservită Oligarhiei a salutat -tranzacţia secolului- – vânzarea Rompetrol către KazMunai, compania de stat kazahă controlată direct de Nazarbaiev, un servil supus al Moscovei. -Tunul- Rompetrol este însă o teribilă ţeapă trasă românilor de Dinu Patriciu. Rădăcinile ţepei sunt expuse în Rechizitoriul Parchetului în care se precizează că în perioada anilor 1999-2004 grupul infracţional creat şi condus de Patriciu şi-a însuşit creanţa statului român rezultată din Acordul de cooperare cu statul libian, a decapitalizat Rafinăriile Vega şi Petromidia, şi-a însuşit şi sumele de bani colectate şi destinate bugetului de stat, şi a transferat sumele de bani către societăţile membre ale Grupului înfiinţate în paradisuri fiscale, şi nu în ultimul rând a creat în mod artificial lichidităţi prin listarea la bursă a Rafinăriei Petromidia.
Hoţie cu complicitatea funcţionarilor Statului
Grupul lui Patriciu a plătit în 1998, 2,1 milioane de dolari pentru Rompetrol.
Petromidia a fost cumpărată de grupul Rompetrol, la sfârşitul anului 2000, pentru aproximativ 50 de milioane de dolari, plus asumarea unor investiţii de 205 milioane de dolari. Cercetarea penală a semnalat faptul că investiţiile nu au respectat angajamentele din contractul de privatizare, fiind supraevaluate, iar compania a fost cumpărată de Dinu Patriciu cu banii statului rezultaţi de pe urma creanţei Libia. Statul ar fi putut cere rezilierea contractului de privatizare, preluând din nou controlul asupra rafinăriei, ceea ce nu s-a întâmplat, ba mai mult AVAS a scos rafinăria de sub monitorizare, înainte ca procesul penal să fie încheiat şi chiar în momentul în care Dinu Patriciu a început să negocieze cedarea controlului asupra rafinăriei, dându-i liber să-i negocieze vânzarea. Patriciu a vândut acţiunile Petromidia unei companii elveţiene care controla compania mamă din Olanda. Omul lui Patriciu din AVAS care a luat decizia potrivită în beneficiul patronului a fost liberalul Teodor Atanasiu – fost administrator la Palplast Sibiu, una dintre firmele aflate sub controlul lui Dinu Patriciu.
