Unii spun că bine face preşedintele că atacă grupurile de interese şi practicile lor din diferite sectoare. Alţii pretind, dimpotrivă, că atacurile preşedintelui, fiind selective, sunt destabilizatoare. Un singur lucru este cert: ceea ce dl Băsescu spune despre grupurile de interese vizate este adevărat. Pentru cei care nu fac parte din nici un grup de interese, care nu fură şi trag mâţa de coadă din salariu şi alte venituri obţinute din muncă cinstită, adevărurile cu pricina au ecou! Care ar fi imens dacă dezvăluirile ar avea şi niscai urmări judiciare sau măcar administrative pe linia stopării fărădelegilor. Pentru că grupurile de interese îi strâng de gât pe oamenii de rând, le taie şi respiraţia, decavându-i sistematic şi sărăcindu-i cu fiecare zi ce trece.
Ultima dintre invenţiile unor grupuri de interese este pur şi simplu scârboasă. Profitându-se de intrarea în Uniunea Europeană se inventează diverse instituţii – unele pur şi simplu fantomă – cu unicul scop de a colecta bani pentru îndeplinirea unor sarcini mai mult fictive decât reale. Instituţii cu nume pompoase pe lângă ministere sau aşa-zis -independente-, se autoîmputernicesc să efectueze controale sau să dea aprobări şi avize pentru te miri ce! Totul, evident, pe bani grei! Sau instituţii care deja existau îmbracă o haină nouă, se dotează cu nume la fel de pompoase, prilej de a inventa controale noi, de a da avize înnoite, chiar dacă cele vechi nu sunt încă expirate. La fel de evident, totul pe sume noi, prohibitiv sporite! Sutele, chiar miile de euro constituie exerciţiul curent. Numai agent economic să nu fii, deşi chiar şi persoanele fizice sunt atinse de noua caracatiţă.
Unde se duc banii nu ştie nimeni. Oricum, nu se dă vreun raport asupra lor! De la sine înţeles, salariile babane ale conducătorilor şi angajaţilor acestor instituţii reprezintă doar prima verigă, poate releul întregii afaceri. Sunt instituţii înfiinţate în mare parte pe şest, oricum pe cheltuiala banului public şi despre a căror existenţă se află doar când se arată să-ţi prezinte nota de plată pentru ceea ce nici n-ai cerut!
S-a exacerbat de fapt la paroxism cea mai mare pecingine a mediului de afaceri din România: parafiscalitatea. Care bate de departe fiscalitatea! Când se vorbeşte de numărul enorm de impozite şi taxe în România – cică ar fi peste 200! – nu se ţine cont că doar vreo 10% din această cifră reprezintă impozite propriu-zise, colectate de agenţia unică specializată de sub egida Ministerului de Finanţe. Grosul nu constituie altceva decât taxe pentru aprobări, avize, autorizaţii. Contravaloarea acestor taxe nici măcar nu ajunge, de regulă, la bugetul de stat, ci la diverse agenţii, autorităţi, instituţii reale sau fictive. Cum apare o agenţie guvernamentală sau o autoritate de reglementare, aceasta introduce rapid rapid niscai taxe. Mai rău, pentru a extrage bani de la contribuabilii persoane fizice şi, ce să mai vorbim, juridice, diferite ministere nu numai că pretind ele însele diverse taxe pentru autorizări sau aprobări, dar şi condiţionează eliberarea acestora de avize din partea altor instituţii, de cele mai multe ori inventate doar pentru a percepe alţi bani. Nimeni nu controlează parafiscalitatea. Totul este la cheremul unor grupuri de interese la nivel local sau central.
Cu acest gen de agenţii, autorităţi şi instituţii lucrurile nu sunt deloc în regulă! Vasăzică, se înfiinţează pe baza banului contribuabilului ca să ia bani de la contribuabil pentru servicii despre care nici nu mai discutăm dacă folosesc sau nu la ceva! Din două una: ori asemenea instituţii se înfiinţează pe baze private şi oferă în regim concurenţial, şi nu monopolist, servicii persoanelor juridice şi fizice dacă aceste servicii sunt într-adevăr necesare, ori, dacă trăiesc pe seama banului public, atunci să ofere aceste servicii obligatorii pe gratis! Aşa cum se petrec însă lucrurile acum, avem de-a face cu un furt, pe care ar trebui să-l penalizeze justiţia!
