Tezaurul Romåniei, aflat la ruși încă din vremea țarului Nicolae al II-lea, a dat naștere la multe povești, la multe dezbateri politice și istorice și, bineînțeles, la multe vise de îmbogățire peste noapte. Unul din personajele care a gravitat în jurul proiectului D-02/122, așa cum era codificată la Kremlin restituirea tezaurului Romåniei, a fost filorusul de conjunctură Cozmin Gușă, numit recent consilierul lui Sorin Ovidiu Vîntu pentru afacerile de presă. Probabil vă amintiți că, brusc, Gușă a început să facă frecvent vizite la Moscova, începånd cu 2006, cånd era președintele PIN, partidul-garsonieră al lui Cozmin și al Laviniei Șandru. Potrivit informațiilor obținute de ziarul „Curentul“, miza acestor vizite nu era nici pe departe dezvoltarea relațiilor bilaterale romåno-ruse și alte gogoși livrate de Gușă frecvent la televiziunea prietenului său Sorin Ovidiu Vîntu. Gușă, sau poate prietenii săi visau cu toții la afacerea tezaurului Romåniei, un business uriaș cu un comision pe măsură. După ce Comisia mixtă romåno-rusă constituită la nivel de specialiști, în scopul negocierii retrocedării tezaurului Romåniei, și-a dat practic duhul, nemaifiind convocată din vara lui 2005, au început să apară oameni de afaceri și politicieni, atåt la București, cåt și la Moscova, care s-au gåndit să profite ei de acest blocaj la nivel oficial și să mai pună de o afacere. Așa a apărut firma Proact SRL a lui Eugen Anca, la pachet cu vizitele cuplului PIN Gușă-Șandru la Moscova, vizite dedicate aproape discutării situației tezaurului romånesc, deși niciun oficial al Guvernului de la București nu le dăduse vreun mandat în acest sens.
Proact a pregătit vizita lui Gușă la Moscova
Dar să o luăm cu începutul. În primăvara lui 2006, după ce discuțiile oficiale pe marginea retrocedării Tezaurului românesc erau ușor înghețate, a apărut dintr-o pălărie specială Eugen Anca, administratorul firmei Proact, care a declarat public că el este împuternicit de Institutul de Cercetări în domeniul Relațiilor Economice Externe din Federația Rusă (VNIIVS) să negocieze cu România retrocedarea tezaurului său – proiectul special nr. D-02/122 (așa cum era identificat acesta la Moscova). După ce oficialii MAE și BNR l-au trimis practic la plimbare pe Anca, el a apelat la căile lăturalnice, neoficiale. Pe aceste căi l-a găsit pe Gușă, la braț cu Lavinia și cu consilierul său, Mircea Popa. Și cum Gușă&co. au simțit din mers mirosul aurului din Tezaurul românesc, relația cu Eugen Anca a fost un soi de „coup de foudre“ fulgerător. Așa se face că Anca a pregătit în detaliu o vizită a cuplului PIN Gușă-Șandru la Moscova, în iunie 2006, vizită în care administratorul firmei Proact a invitat și oameni din SRI-ul lui Timofte (facsimil 4). Conform corespondenței dintre Eugen Anca și Gușă, acesta din urmă împreună cu Lavinia Șandru erau așteptați la Moscova pe 20 iunie 2006, la ieșirea din aeroport, de o delegație formată din Alexander Michael Dokychuc, consilier superior în cadrul Institutului de Cercetări în domeniul Relațiilor Economice Externe din Federația Rusă (VNIIVS), și unul dintre asistenții directorilor din cadrul VNIIVS (facsimil 2). Potrivit acelorași documente, partenerii din Rusia ai lui Anca i-au pregătit lui Gușă o întâlnire cu conducerea VNIIVS la Moscova pentru confirmarea proiectului D-02/122, o întâlnire la Administrația Prezidențială, o alta la Duma de Stat și una cu membrii Comisiei mixte româno-ruse privind problema Tezaurului (facsimil1,3). Vizita s-a încheiat cu o întâlnire specială „în spatele ușilor închise“, la care a avut acces doar Gușă, Lavinia fiind trimisă la cumpărături în Piața Roșie. Probabil vă întrebați, la fel cum am făcut și noi, cine a suportat costul deplasării la Moscova al importantei delegații politice a PIN-ului. Răspunsul l-am aflat dintr-un e-mail trimis de consilierul lui Gușă, Mircea Popa, lui Alexander Michael Dokychuc, în care acesta subliniază că „toate costurile delegației, cazare și transport, vor fi suportate de delegația PIN“. Și de sponsorii lor, am adăuga noi.
Eșec
Vizita lui Gușă la Moscova, în fruntea delegației PIN, s-a soldat cu un mare eșec pe linia retrocedării Tezaurului României, deoarece probabil și-au dat seama și rușii că Gușă&co. n-au influență la nivel de decizie guvernamentală. Simpli vânători de comisioane, Gușă și Șandru au rămas în continuare la stadiul de visători pe marginea proiectului D-02/122, devenit ulterior E-03/233. Valoarea comisionului vehiculat în legătură cu afacerea Tezaurului românesc a fost de 2 milioane de dolari, conform declarației făcute chiar de președintele Traian Băsescu, în cadrul unui interviu acordat Radio România Actualități în 19 februarie 2007.
Traian Băsescu: „Vom merge doar pe canale oficiale“
„Tezaurul – există acea comisie, din câte știu se lucrează încă la încercarea de inventariere a bunurilor de tezaur. Probabil că la un moment dat, când comisia își va termina lucrările, vom putea trage o concluzie. În orice caz, știu că sunt unii care vehiculează ideea că l-ar putea recupera privat cu condiția să le dăm vreo 2 milioane în avans, știu că această informație… cu această informație a fost intoxicată și presa și oameni politici… Nu voi merge pe această idee a plății în avans a vreo 2 milioane de dolari pentru că e o firmă privată care se ocupă ea să-l recupereze, ci vom merge pe canalele create în relația bilaterală România-Federația Rusă.“, a declarat ferm Traian Băsescu, punând astfel punct vânătorii de comisioane a lui Gușă&co.
Dorina Lascăr
Se va retroceda Tezaurul? În ce condiții?
La aceste întrebări au încercat să răspundă specialiștii din serviciile de informații românești care au elaborat o „Sinteză asupra proiectului E-03/233“, pe care v-o prezentăm integral în continuare (facsimil 5):
„Sinteza asupra proiectului E-03/233
A) Se poate realiza acest proiect pe canale oficiale,
de la stat la stat?
• Categoric nu! Este exclusă această variantă, fiindcă actuala Federație Rusă nu și-a asumat răspunderea juridică decât pentru acțiunile fostei Uniuni Sovietice, nu și pentru cele ale fostului Guvern Țarist, dinainte de noiembrie 1917;
• Administrația Prezidențială de la Kremlin deține acte originale, emise de fostele autorități comuniste ale statului român din 1965 și 1986, prin care România nu mai poate pretinde NICIODATĂ vreun Tezaur de la ruși;
• Toți conducătorii ruși (Gorbaciov, în discuțiile cu Iliescu din 1990-1991, Ielțîn, în discuțiile cu Iliescu și Constantinescu, apoi Putin, în discuțiile cu Iliescu și Adrian Năstase) au refuzat să discute acest subiect, invocând că «nu sunt informați», ba că «este pentru prima oară când aud așa ceva», ba că «vor studia și se vor documenta»;
• Băsescu a refuzat să discute acest subiect cu Putin, Băsescu de altfel fiind singurul lider român care a declarat public că «Tezaurul este o problemă a istoriei»;
• Federația Rusă a precizat, de mai multe ori, că administrația rusă nu poate justifica vreodată în fața poporului rus de ce trebuie să se restituie oficial Tezaurul României, în timp ce această țară a invadat Rusia, a provocat mari pagube statului rus și – mai mult – a fost condamnată, prin Convenția de Pace de la Paris din 1947, ca țară atacatoare, fiind obligată să plătească despăgubiri de război Rusiei.
B) Care este rolul Comisiei Mixte Româno-Ruse privind problema Tezaurului?
• Nici unul! Această Comisie a fost înființată la insistențele personale ale lui Talpeș, care s-a chinuit 10 ani cu rușii, pentru ca ei să accepte introducerea în viitorul Tratat a unui amendament la problema Tezaurului și la prevederile Pactului Ribentropp-Molotov. În final rușii (care aveau nevoie de un astfel de Tratat cu România) au acceptat ca cele două probleme delicate (Tezaurul și Pactul) să fie menționate într-o «Declarație Comună a Miniștrilor de Externe», act însă fără nicio putere juridică și care nu va duce niciodată la restituirea Tezaurului.
• Comisia este practic desființată încă din 21-22 iunie 2005, când a avut loc ultima sesiune plenară, la Moscova. Ulterior, în 4-6 aprilie 2006, tot la Moscova, a avut loc o «întrunire de lucru», la care partea rusă a anunțat partea română (prof. Ioan Scurtu, deputat Viorica Moisuc, Victoria Gavrilescu – MAE, Cristian Păunescu – BNR) că nu mai poate participa la nicio întâlnire viitoare, deoarece partea rusă nu mai are niciun sprijin logistic, material și politic din partea autorităților de la Kremlin, că nu mai au puterea de a solicita deschiderea arhivelor de la MAE Rusia, că lor li s-au tăiat fondurile, li s-au retras diurnele, nu mai au sală de studiu și de negocieri și nici nu mai au asistenți plătiți, concluzia fiind că «nu mai avem de ce și pentru ce lucra» și că «dvs., acolo în România, aveți o altă soluție venită pe alte canale, noi primind ordin să nu mai continuăm!».
• Comisia nu s-a mai întrunit de un an și jumătate (18 luni) și nici nu se va mai întruni în vreo «sesiune plenară de lucru», ci poate, cel mult, la insistențele MAE România, doar într-o viitoare «întâlnire de lucru», probabil tot la Moscova, în care partea rusă, reprezentată doar de istoricul Viktor Ischenko, va spune părții române, încă o dată, că ei nu mai au sprijinul politic și financiar necesar să continue o muncă fără nicio finalitate!
C) Ce interes au rușii să finalizeze acest proiect
prin canale private?
• Federația Rusă a semnat acordul de asociere la Comisia Europeană (Strasburg, 28 februarie 1996) prin care rușii s-au obligat să-și rezolve problemele istorice cu toate statele cu care rușii au avut diferenduri istorice, dar cu precădere cele europene, într-un termen de 10 ani. În această perioadă rușii și-au rezolvat toate diferendele istorice legate de tezaure, patrimoniu și alte bunuri valorice, cu 74 de țări, din Europa, Africa și Asia. Ulterior au mai primit o extensie de 2 ani, care expiră în 28 februarie 2008! Singura țară membră a Comunității Europene și a Consiliului Europei cu care rușii nu au rezolvat problema este România! Dar Comisia Europeană NU a impus Rusiei modul de rezolvare a diferendelor, adică la modul oficial, de la stat la stat, sau oricare altă variantă de soluționare, deci Rusia este liberă să decidă singură cum va proceda. Rușii au ales varianta PRIVATĂ ca fiind singura soluție pe care ei o pot promova și accepta. Această variantă de soluționare a problemei BNR este dată de însăși Protocolul semnat de BNR în anul 1916, care prevede clar că «Tezaurul este proprietatea sa privată»! Tocmai această precizare a BNR, confirmată de Ministrul de Finanțe al României, le-a dat rușilor ideea de a promova un proiect privat, care să ducă, în final, la retrocedarea aurului către BNR!
• Rușii dețin acte și documente originale, emise de conducerea BNR, confirmate de fosta conducere a României, din anul 1986, prin care BNR garanta, printr-o Garanție Bancară IREVOCABILĂ, o tranzacție privată, derulată sub controlul direct al Elenei Ceaușescu, prin care România se obliga să furnizeze apă grea sovieticilor, iar garanția era în valoare de 10 tone de aur. Datorită caracterului ei privat, rușii condiționează restituirea aurului către BNR (care dorește să-și recupereze cele 93,4 tone de aur) cu condiția ca BNR să fie de acord, din start, cu promisiunea că se obligă să-și achite datoria ei de plată de 10 tone, ce va fi dedusă din totalul cantității solicitate.
• Tot rușii au sesizat faptul că Președintele părții române în Comisia Mixtă care a analizat traseul tezaurului, domnul profesor Ioan Scurtu, a făcut o declarație publică, în ziarul «Evenimentul Zilei» din 20 februarie 2007, prin care precizează că «România mai are de recuperat 72 de tone de aur», ceea ce este total eronat! În oferta Moscovei, prin canale private, se specifică clar că este vorba de restituirea către BNR a 93,4 tone de aur, din care se vor deduce cele 10 tone aferente operațiunii private din 1986, dar la care se pot adăuga alte câteva zeci de tone, în urma negocierilor pe care BNR le va purta, direct, cu conducerea Administrației Prezindețiale de la Kremlin! Aceste 10 tone de aur, care li se cuvin rușilor, ca urmare a acțiunii secrete româno-ruse din 1986, constituie singura condiție impusă de BNR. Dacă BNR ar accepta, din start, această promisiune de plată, rușii sunt gata să reactiveze una din firmele lor vechi de comerț cu metale prețioase, cu care BNR să intre DIRECT într-o formă de cooperare și, într-un timp relativ scurt, nu numai să recupereze cele 10 tone de aur, dar să și producă o cantitate suplimentară de aur pentru nevoile ei personale!
• Acest proiect (E-03/233) este dirijat, coordonat și comandat de la cel mai înalt nivel de putere din cadrul Administrației Prezidențiale de la Kremlin, și de finalizarea cu bine a acestui proiect depinde, în foarte mare măsură, politica viitoarei administrații ruse față de România, pentru o lungă perioadă de timp de acum încolo, atâta timp cât Rusia va fi dominată de Putin și de cadrele serviciilor de informații, fidele lui Putin.
• Un motiv extrem de important pentru ruși îl constituie promisiunea fermă a guvernului Japoniei de a restitui rușilor tezaurul lor, care a fost de 6 ori mai mare decât aurul BNR, transferat în anii 1919-1921 către băncile japoneze, doar cu condiția ca rușii să finalizeze restituirea Tezaurului către România! Diferența între problema Tezaurului românesc la ruși și tezaurul rușilor la japonezi este că BNR a semnat în 1916 cu Guvernul Imperial Rus doar un Protocol de transport și depozitare, fără drept de utilizare a valorilor predate, pe când rușii au semnat în 1921 un acord cu băncile japoneze, prin care japonezii aveau dreptul să utilizeze aurul rușilor în operațiuni comerciale și financiare, din care Kremlinul are dreptul la o anumită cotă-parte de interese financiare. Iar acum, după 86 de ani, sumele pe care Kremlinul le-ar avea de încasat de la băncile japoneze sunt de ordinul sutelor de miliarde de dolari! Aceasta este practic cea mai importantă motivație a rușilor pentru finalizarea proiectului E-03/233, promovat de ei la cel mai înalt nivel de la Kremlin!“
D) Ce se întâmplă dacă BNR nu acceptă finalizarea proiectului?
• Rușii au deja pregătite mai multe scenarii, care pot fi aplicate individual, pe variante de lucru sau interconectate între ele, în funcție de necesitățile de moment, de starea de spirit, de nevoile lor politice sau strategice, demersul negocierilor cu lumea politică internațională, de interesul lor de grup sau de interesul partinic etc.
• Prima variantă de lucru a demarat în aprilie 2007 prin obținerea semnăturilor unui număr de 61 de deputați (membri ai PRM, PC și ai minorităților naționale) care au solicitat Biroului Permanent al Camerei Deputaților «constituirea unei Comisii Parlamentare de Anchetă privind stadiul demersurilor întreprinse pentru retrocedarea Tezaurului României de la Moscova, precum și verificarea tuturor aspectelor colaterale, tangente cu obiectivul „Tezaurul României“, cu identificarea cauzelor care au determinat întreruperea tratativelor cu Federația Rusă» (adresa nr. 17/68 din 19.04.2007 a Camerei Deputaților, înregistrată la Secretariatul General al Camerei Deputaților, cu nr. 51/1903 din 19.04.2007, și Biroul Permanent al Camerei Deputaților, cu nr. 512 din 23.04.2007). Înființarea acestei Comisii de Anchetă ar urma să fie analizată în plenul Camerei Deputaților în ultima decadă a lunii octombrie sau în primele 15 zile din luna noiembrie 2007;
• O altă variantă (care a demarat în septembrie 2007) are următoarele direcții de acțiune:
a) transferarea aurului în Zona liberă Zürich, sub controlul autorităților elvețiene (Poliție, Vamă) și al firmelor de renume mondial, din domeniul asigurărilor, pază, transport aerian etc, pe numele firmei Mimarco Invest SRL (firmă titulară de proiect);
b) În baza «Certificatului de Depozit» pe care Mimarco îl va obține după efectuarea transportului aurului, se va organiza, concomitent sau alternativ, mai multe Conferințe de Presă, la Zürich, Strasburg și București, prin care se va anunța public că «o firmă din Rusia a dus la bun sfârșit o înțelegere cu o firmă românească, prin care astfel s-a pus capăt diferendului istoric dintre România și Rusia, ce data din decembrie 1916». În acest mod, Rusia își îndeplinește obligațiile politice asumate la 28 februarie 1996 la Strasburg, firma rusă asumându-și obligațiile de rambursare a aurului către firma românească, care, la rândul ei, va negocia direct cu BNR repatrierea aurului. La aceste Conferințe de Presă vor fi invitați să participe câteva personalități importante din România și Rusia, foști și actuali ambasadori, guvernanți, miniștri de Externe, foști și actuali negociatori ai problemei Tezaurului, istorici, parlamentari, români și ruși, care vor prezenta documente originale, ce vor reflecta adevărul despre problema Tezaurului, dar, în același timp, vor acuza actualele autorități din România și conducerea BNR de faptul că au refuzat constant, în ultimii 12 ani, oferta rușilor. Este foarte posibil ca Moscova să prezinte, în premieră, acte originale și documente din arhiva Kremlinului și a MAE Rusia, acte la care istoricii români nu au avut acces și care pot zdruncina statutul de credibilitate al unor foarte cunoscuți oameni politici din România.
c) Concomitent, la Comisia Europeană de la Strasburg, rușii vor prezenta o «Informare», în cadrul dosarului 9459 al Comitetului pentru Cultură, Știință și Educație, prin care vor preciza că diferendul istoric dintre Rusia și România, din anul 1916, a fost rezolvat. Acest dosar a fost deschis în 2002, la cererea MAE România și BNR (!), prin care se solicita «ca problema restituirii Tezaurului să fie cunoscută în Europa»! Partea rusă a fost solicitată de 4 ori, în anii 2002 și 2003, să găsească o „SOLUȚIE DE REZOLVARE A PROBLEMEI TEZAURULUI ROMÅNIEI“, iar Moscova va raporta că au găsit soluția, au promovat-o, dar Bucureștiul a respins-o nejustificat. Între timp au găsit o soluție provizorie (transferul aurului în Elveția) până când BNR va accepta să-și primească aurul!!!
d) dacă se va considera necesar, este foarte posibil ca o Organizație Non-Guvernamentală (ONG) să deschidă plângeri penale împotriva Guvernatorului BNR, al Președintelui României și al Primului-Ministru, bazate pe «anumite documente» care ar putea schimba radical scena poltică a României în viitorii ani. Aceste plângeri penale vor fi înregistrate la DNA și DIICOT și vor fi comunicate și la Consiliul Europei de la Strasburg, dar și la sediul Comunității Europene de la Bruxelles.
E) Ce soluții de rezolvare ar exista pentru evitarea unui scandal mediatic și pentru finalizarea proiectului propus de Kremlin?
• Varianta nr. 1: BNR să desemneze un delegat, care să posede mandat de negociere, cu drepturi depline, iar acesta să-și poată forma echipa cu care va merge la negocierile de la Moscova. Acest delegat, având împuternicirile legale din partea Consiliului de Administrație al BNR (sau numai al Guvernatorului BNR), va semna, înainte de deplasarea la Moscova, acordul privind promisiunea de plată a 10 tone de aur către partea rusă, ce se deduce din totalul cantității de aur ce se va obține de la Kremlin, în urma negocierilor pe care DOAR delegatul BNR le va purta. Ar fi util de precizat că mandatul BNR trebuie să prevadă restituirea integrală a celor 93,4 tone de aur către BNR, indiferent de soluțiile alese de partea rusă, într-un timp rezonabil, ce urmează a fi negociate la Moscova. Această variantă va trebui să fie imediat executată, cu finalizarea negocierilor, cel târziu până la data de 15 noiembrie 2007, iar rambursarea aurului către BNR să fie stabilită contractual, direct între BNR și reprezentanții Kremlinului, până la data de 30 noiembrie 2007.
• Varianta nr. 2: BNR să accepte să formeze o comisie de 2-3 specialiști, la care să se adauge câte un reprezentant (sau maxim doi) din partea Președinției, a MAE, a Senatului, a Camerei Deputaților, a Guvernului, a SRI, a SIE, la care să se adauge 2-3 membri de frunte ai fostei Comisii Mixte Româno-Ruse pe problema Tezaurului. Această Comisie trebuie să se întrunească ZILNIC, la București, cu reprezentanții autorizați ai Moscovei, să se discute, să se analizeze și să se stabilească o linie de acțiune comună, până când se va adopta un Raport complet către toate autoritățile de decizie, iar acest Raport să devină instrumentul unanim acceptat de autorități pentru finalizarea proiectului.
• Varianta nr. 3: Partea rusă este gata să cesioneze întregul proiect, către orice persoană fizică sau juridică din România, agreată de BNR, cu ieșirea din acest proiect, DEFINITIV ȘI IREVOCABIL, a tuturor actorilor, principali sau secundari, români sau străini, persoane fizice sau juridice, care au avut sau au, în prezent, vreo legătură cu acest proiect, cu condiția ca BNR sau orice altă persoană fizică sau juridică, în numele și pentru BNR, va fi de acord cu efectuarea plății (sau cel puțin a garantării plății) contravalorii a 10 tone de aur către Institutul de Relații Economice Extrene de la Moscova (IEERI), din cadrul Administrației Prezidențiale de la Kremlin sau a împuterniciților autorizați ai acestui Institut.
PRECIZARE: Nicio persoană fizică sau juridică, română sau străină, cu excepția IEERI Moscova, nu a solicitat și nici nu va solicita, NICIODATĂ, vreun comision sau vreo plată, de orice fel, în numerar sau în produse, ca urmare a activității în cadrul acestui proiect.
