Galata este cea mai la moda zona rezidentiala. Se afla cel mai aproape de oras, iar zona a fost deja racordata la reteaua de gaz si canalizare. Pretul terenului din zona a crescut mult in ultimul timp, proprietarii asteptandu-se sa se imbogateasca, in curand, de pe urma afacerilor imobiliare.
Pe dealul Galata, si in prelungirea acestuia, spre Miroslava, a rasarit o noua zona rezidentiala. Daca, pana nu de mult, iesenii cu bani preferau sa-si ridice vilele prin padurea Buciumului, la Barnova sau la Breazu, de cativa ani, ei au inceput sa adulmece o zona care se afla mult mai aproape de oras. In plus, utilitatile publice au inceput sa-si faca simtita prezenta. Pe strada Valeni, ceva mai sus de cimitirul Manastirii Galata, conducta de gaz si-a inceput urcusul spre varful dealului, iar asfaltarea ulitei este aproape gata. In aceeasi situatie se afla si strada Podisului, paralela cu Valeni, unde au crescut peste zece vile, care mai de care mai inalte si mai sofisticate. Dupa toate probabilitatile, zona va fi ocupata cat de curand de cei care isi permit ridicarea unei vile in aceasta -tara a livezilor- si de unde iti poti imagina ca poti tine un intreg oras in mainile tale.
De pe strada Valeni vezi tot orasul ca-n palma
Cum patrunzi pe strada Valeni, pe partea stanga, prima vila care te intampina este cea a lui Cornel Coman, de la Banca Comerciala Romana. Cativa zeci de metri mai incolo se inalta vila primarului Constantin Simirad, de unde se vede, practic, orasul ca-n palma. Daca s-ar disputa meciuri pe stadionul -Constructorul-, cei care au case aici le-ar putea urmari stand comod in balcoane. In stanga vilei lui Simirad s-a pus si temelia viitoarei case a fostului prefect Florin Vitan. Mergand inainte pe straduta, intalnesti trei case una langa cealalta, doar ultima fiind aproape terminata. Prima este a inginerului Viorel Boboc, iar urmatoarea este a tehnicianului principal de la Facultatea de Chimie, Ioan Herta. Spre deosebire de primele doua, care se intrec in inaltime, ultima este mai modesta, avand doar parter si o tentativa de mansarda, si apartine lui Alexandru Gavrilovici, fost mecanic auto si cumnatul lui Herta. Mult mai departe, la circa 200 de metri, se inalta vila lui Gheorghe Gurincu, administratorul firmei -Roxema-, mult mai costistoare decat precedentele. In curtea unde se lucreaza inca, Gurincu si-a ridicat si un foisor, numai bun sa te retragi in zilele de canicula si sa te racoreasca piatra de rau din care este construit.
Incet-incet, marele oras va inghiti Miroslava
De pe strada Valeni se vad si vilele ridicate pe strada paralela, a Podisului. Cum intri aici, te intampina o aglomerare de vile, dintre care cea mai impozanta este a Zanicai Coman, fost director la -Cerealcom-. Mai departe, acolo unde ulita se bifurca in doua, chiar pe colt, se inalta ditamai casa preotului Dan Sandu, de la Biserica -Sf. Neculai Domnesc-, si profesor la Facultatea de Teologie. In stanga acesteia, casuta lui Constantin Cascaval, cercetator la Institutul -Petru Poni-, si vila inalta a lui Mihai Noroc, maistru croitor la Casa Modei.
Aceasta noua zona rezidentiala nu se limiteaza numai la vilele de pe culmea dealului Galata. Parcurgand soseaua Iasi – Voinesti spre Miroslava, cum incepe dealul, gasesti un adevarat cartier compact de case noi, plantate la marginea drumului. Afli aici noile case ale lui Stefan Leica, fost director la Spitalul Militar Judetean, Ion Prisecaru, patronul firmei -Conex-, Laurentiu Popescu, om de afaceri si fost consilier municipal, sau Viorel Lefter, fost director la IAS Miroslava.
Cei care au pamant aici pot spune ca sunt bogati
Cativa mari proprietari de terenuri in aceasta zona Galata – Miroslava pot ajunge oameni bogati numai din vanzarea pamantului mostenit din familie. Pentru ca zona este intens solicitata, este normal ca si pretul in dolari pe metru patrat sa creasca. Daca, acum trei-patru ani, pretul oscila intre 2,5 si 4 dolari, in prezent, acesta s-ar putea ridica pana la sapte dolari, si chiar mai mult. Unul dintre acesti proprietari este Elena Rohr. Ea revendica 40 de hectare in aceasta zona, insa, deocamdata, i-au fost atribuite numai zece. -Sa vand pamantul mostenit este chiar ultimul meu gand, dar nu exclud aceasta posibilitate, pentru ca voi avea, candva, nevoie de bani. Astept insa sa intru in posesia titlului de proprietate si apoi vom mai vedea-, spune Dan Rohr, fiul Elenei Rohr. In aceeasi situatie cu Rohr se afla si Dan Petru Ionescu, cu singura deosebire ca acesta a mostenit 25 de hectare, si nu 40.
