Ceauşescu a încercat să construiască o bombă atomică, în timp ce America, cea care i-a furnizat combustibilul, s-a văzut -legată de mâini şi de picioare-. Acesta este verdictul pe care l-a dat un ziarist american (n.r.- care a avut acces în arhivele Războiului Rece) de la publicaţia -Chicago Tribune-. Dezvăluirile au fost posibile datorită savantului şi trimisului special al Americii în România, Armando Travelli. Totul a început odată cu programul pe care SUA l-a iniţiat în 1953 şi care s-a numit Atoms for Peace. Prin acest proiect, americanii s-au angajat să furnizeze uraniu slab îmbunătăţit, unor ţări pe care le numeau sateliţi, printre acestea numărându-se şi România. Însă situaţia nu avea să fie deloc -roză-, mai ales cu privire la ţara noastră, deoarece la începutul anului 1980, Travelli este trimis urgent în România, spunându-i-se că -Nicolae Ceauşescu este posibil să facă o bombă din uraniul pe care America i l-a dat-. În acest scop, savantul a sosit la Piteşti unde şi-a dat seama ce consecinţe a avut politica americană de cimentare a relaţiilor cu dictatorul român, prin intermediul uraniului îmbogăţit. Acolo a văzut la ce tratamente erau supuşi oamenii de ştiinţă, fiind îngrozit de faptul că erau folosiţi la recoltarea porumbului sau a cartofilor. -Socializând- cu unul dintre aceşti cercetători, pe nume Corneliu Costescu, Travelli a aflat că românii, chiar dacă erau folosiţi la munca pământului, ştiau cam ce e un reactor nuclear. Şi acest lucru a fost pe deplin demonstrat, când savantul a descoperit cu stupoare că românii începuseră să folosească tot mai puţin uraniul îmbogăţit pentru obţinerea de energie. În schimb, îl foloseau la separarea plutoniului – primul pas spre fabricarea bombei nucleare. -Mica explozie atomică- a lui Ceauşecu nu avea să vadă niciodată lumina zilei, deoarece, nouă ani mai târziu de la vizita lui Travelli, dictatorul a fost omorât, iar planurile sale abandonate de noul regim. La vremea aceea, nici savantul american nu a fost ferm convins de existenţa acestor intenţii. Însă, după şapte ani de la revoluţie, guvernul de la momentul respectiv a raportat infracţiunea pe care o comisese dictatorul Agenţiei pentru Energie Atomică. Potrivit ziarului american, revoluţia din 1989 nu numai că a înlăturat regimul dictatorial, ci a pus capăt încercărilor României de a deveni o putere nucleară.
-Afacerea- a pornit de la binecunoscutul program Atoms for Peace, iniţiat de preşedintele Einshover în anul 1953. Altruişti, americanii s-au gândit să împartă experienţa pe care o dobândiseră în domeniul energiei atomice cu alte câteva state pe care le numeau sateliţi şi printre care se număra şi România. -A fost marele chilipir-, a spus Ellie Busick care a adăugat că americanii aveau experienţă în construirea bombelor, dar nu erau aşa de naivi cât să creadă că alţii nu pot face acest lucru. Ceea ce s-a şi demonstrat, deoarece sovieticii au început şi ei să-şi împartă tehnologia nucleară şi războiul rece era pe cale să fie şah mat, cu două superputeri şi alte câteva naţiuni care mai aduceau uraniu şi pentru reactoarele nucleare ale aliaţilor. Reactoarele americane au plecat spre Iran, Pakistan şi Columbia, iar cele sovietice către Libia, Bulgaria şi Corea de nord. România, satelitul sovietic curtat şi de americani a primit două reactoare de la ambele puteri. Astfel, reactoarele au devenit simboluri internaţionale. America a dat la început doar uraniu foarte slab îmbunătăţit, care era aproape imposibil de folosit la fabricarea unei bombe atomice. Însă, doar după 10 ani, sateliţii au cerut ce li se cuvenea şi li s-a dat.
A fost cea mai mare prostie
Aşa a fost catalogată acţiunea americanilor la acel moment, de către Mathew Bunn, expert în fizică şi fost consilier al preşedintelui Bill Clinton. Iniţial, SUA furnizau uraniul îmbogăţit doar după ce ţările partenere dădeau înapoi materia primă deja uzată. Dar, în 1964, administraţia Johnson a început să vândă uraniul fără această condiţie. Iar după ce India a detonat prima bombă nucleară de 15 kilotone, în deşertul Rajasthan, totul s-a schimbat. America a reacţionat încercând să-şi ia uraniul înapoi, iar prima ţară unde au acţionat a fost Vietnamul, unde războiul era pe sfârşite. Însă, operaţiunea a fost sortită eşecului, cei doi trimişi speciali au luat în loc de plutoniu, poloniu 210, o substanţă radioactivă. Acesta a fost motivul pentru care americanii şi-au centrat atenţia pe Travelli, care între timp devenise -o stea- a laboratorului. Acesta a fost trimis într-o misiune în Taiwan şi a reuşit după doi ani să închidă reactorul nuclear de acolo. Datorită faptului că avea o carieră strălucită, acesta a fost invitat la un congres în Germania, unde a fost abordat de un individ dubios, care i-a pus diverse întrebări, printre care şi dacă americanul încearcă să recupereze doar combustibilul american, nu şi pe cel rusesc. Acela a fost momentul în care Tavelli a început să realizeze că Rusia are şi ea sateliţi şi poate acţiona pe propriile puteri. Probabil că şi Guvernul american se gândea la acelaşi lucru, motiv pentru care, savantul a fost de urgenţă trimis în România, ţara unde cele două state aveau câte un reactor nuclear.
Românii aveau cel mai bogat uraniu
Odată ajuns în România, respectiv la Piteşti, micul orăşel care ascundea marile secrete, Tavelli a observat consternat că românii nu numai că aveau cel mai bogat uraniu, ci îl foloseau în secret în reactor pentru a separa plutoniu, acesta fiind primul pas în construirea unei bombe atomice. Ceauşescu s-a străduit în acest sens, dar succesorii săi nu i-au continuat munca secretă. Şi chiar la un sfert de secol după ce Travelli vizita acest reactor, câteva părţi periculoase din material s-au găsit acolo. Tocmai de aceea a fost trimis un raport pe această temă la Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică. Proiectul americanilor, Atoms for Peace, un program care distribuia uraniu îmbunătăţit în toată lumea a dat greş, potrivit publicaţiei -Chicago Tribune-. Uraniul respectiv trebuia să fie folosit doar ca şi combustibil pentru cercetare în reactoare. Dar era suficient de potent pentru a fi folosit în fabricarea de bombe atomice, potrivit ziarului american.
