Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a anunţat, miercuri, că Mircea Geoană va fi următorul secretar general adjunct, urmând a-şi prelua portofoliul la jumătatea lunii octombrie. ”Este un avocat ferm al legăturii transatlantice”, a spus Stoltenberg despre Geoană, anunţând că este primul român care deţine această funcţie.
La rândul său, Mircea Geoană s-a arătat mândru de această numire şi a precizat că este ”o uriaşă provocare şi o oportunitate”. ”Reprezintă, de asemenea, o recunoaştere a importantei contribuţii a României în cadrul NATO”, a spus Geoană.
În memoriile sale cuprinse în volumul „Între linii”, graficianul Eugen Mihăescu povestește despre cum a ajuns Geoană de la un simplu cavaler al fluierului la vârful diplomației românești. Din sfera ariviștilor din lumea diplomației, autorul rememorează câteva fragmente despre cum a ajuns Geoană în numai câțiva ani la cel mai râvnit post din MAE în calitate de ambasador. El povestește că Mircea Geoană și-a început cariera ca referent încă din primele zile ale instalării lui Iliescu în fruntea statului. Mai important, Mihăescu vorbește în cartea sa și despre un episod mult mai interesant care cuprinde implicarea tatălui lui Mircea Geoană, generalul Ioan Geoană, în negocierile între Securitatea lui Ceaușescu și delegația evreiască mandatată să se ocupe de răscumpărarea evreilor în anii ‘70 – ‘80. „Totul a devenit și mai clar câteva luni mai târziu, în 1996, când am intrat în librăria mea favorită din New York, Rizzoli’s. Acolo, la raionul de noutăți, am dat peste cartea de memorii a unuia dintre cei mai bogați americani, Edgar M. Bronfman, președintele companiei producătoare de băuturi Seagram. Am răsfoit cartea intitulată „The Making of a few (Cum se face un evreu)” și am descoperit că are un capitol dedicat României. Nu era prea mare așa că l-am citit pe loc. Autorul povestea că, pe la începutul anilor ‘70, în calitate de președinte al Congresului Mondial Evreiesc, însoțit de Lawrence Eagleburger, pe atunci la Departamentul de Stat, și de avocatul Alfred Moses (viitor ambasador al SUA în România -n.red.), a făcut o vizită la București. Intenționa să negocieze cu Ceaușescu emigrația evreiască. În acea perioadă au cerut să emigreze în Israel foarte mulți evrei, iar șmecherul s-a gândit să facă o afacere și din treaba asta. Tiranul a primit delegația și i-a explicat că România a făcut mari cheltuieli cu evreii, mai ales cu cei care și-au făcut gratuit studiile superioare. Organizațiile evreiești erau însă gata să plătească și cei trei aveau împuternicirea să negocieze prețurile. Când a venit vorba de „mercurial”, Ceaușescu s-a eschivat și le-a spus vizitatorilor săi că deleagă pe altcineva să poarte discuțiile despre bani. Bronfman îl numește pe trimisul lui Ceaușescu s-a eschivat și le-a spus vizitatorilor săi că deleagă pe altcineva să poarte discuțiile despre bani. Bronfman îl numește pe trimisul lui Ceaușescu „The General”, pentru că avea un nume greu de pronunțat, dar care semăna cu acest cuvânt rostit în limba engleză. Sunt convins că generalul Geoană, căci despre el este vorba, primitor ca orice român, mai ales când are voie de la stăpânire, i-a invitat pe emisarii evreilor acasă, la masă și acolo, n-am nicio îndoială, l-au cunoscut pe adolescentul Mircea. Și uite cum hazardul aduce răspunsuri la toate misterele: cariera politică fulminantă a acestui tânăr insipid, dar și legăturile de afaceri dintre ambasadorul Statelor Unite la București, domnul Alfred Moses, și familia ambasadorului Geoană”, povestește Eugen Mihăescu.
Ordinul de Malta și Masoneria, rampe pentru parveniți
În altă ordine de idei, Mihăescu mai scrie și despre începuturile masoneriei și a altor stabilimente oculte precum Ordinul Cavalerilor de la Malta. Acest reviriment, spune Mihăescu, s-a produs în România imediat momentul 1989, atunci când în goană pentru căpătuire a noilor emanați, aceștia au dorit să se umple și de onoare prin afiliere la tot felul de organizații oculte. Dar, ca oricare lucru românesc, abia a reușit maestrul Shapira să înjghebe o lojă, ca au răsărit altele ca ciupercile după ploaie. Și, bineînțeles, s-au luat la ceartă. Masoneria era la mare preț, dar nu cred pentru a-i aduce la îndeplinire idealurile. M-a dus și pe mine Celac (Sergiu Celac – n.red.) la Sever Frențiu, iar prietenul meu Adrian Dohotaru a ajuns șeful Marii Loji Naționale a României după moartea graficianului”, scrie Mihăescu în memoriile sale. Despre Ordinul Cavalerilor de la Malta, autorul explică că a fost împânzit inițiale de slujbași ai diplomației române. „De organizații secrete se țineau și funcționarii plătiți din bani publici. În Ministerul de Externe , directorul administrativ Tănase s-a împrietenit cu un domn în vârstă, pe nume Șoneriu, care avea un imobil pe strada Polonă. L-a ajutat să îl revendice și să îl recupereze după care l-a transformat în ambasadă a Ordinului de la Malta. Cu ocazia aceasta, gurile rele spun că toți funcționarii importanți din minister s-au făcut cavaleri!”, își amintește graficianul.
Șobolani