Zilele trecute s-a stârnit online o adevărată furtună pe tema morții criminalului cu mâinile roșii de sânge Ion Iliescu. Peste 6 milioane de români sunt activi pe facebook și o mare parte dintre aceștia și-au exprimat variate simțăminte de satisfacție sau de tristețe că asasinul a scăpat de o dreapta judecată pentru crimele sale. Inclusiv pe pagina mea de wall s-au adunat comentarii de acest fel știindu-se că sunt un fan al lui Ilici de peste două decenii.
Unul dintre comentatori scrie: Personal, nu-mi doresc sa moara înainte de a fi judecat pentru tot răul pe care l-a făcut.” în timp ce un altul, Ion Marin, adaugă: „Mă duc sa beau o bere în amintirea răposatului, Dumnezeu să-l odihnească. A fost un om bun, i-a iubit pe bucureșteni din toate puterile încât pe vreo 700 i-a trimis direct în rai după 22. decembrie 1989, i-a împuscat pe Ceaușești părinții săi adoptivi, de Crăciun, ca pe niște câini, a adus minerii să planteze flori la Teatrul Național, a spălat cu dero comuniștii reciclați în feseniști, a transformat securiștii în capitaliști de cumetrie, a creat o scoală de cadre la care s-a formatat mitomanul, și lista binecuvântărilor cu care ne-a procopsit este extrem de voluminoasă”.
Vestea că Ilici s-a dus după Brucan, care a murit pe veceu citind Dilema copilului său de suflet Andrei Pleșu (pe bune) i-a electrizat pe liderii pesediști, care au luat cu asalt telefoanele pentru a verifica informația, nu de alta dar era obligatoriu să fie bine pregătiți într-un astfel de moment funebru pentru ei, deoarece lăsați fără Tătuc tot aliotmanul se duce la vale.
Deoarece Sorin Oprescu medicul personal al lui Iliescu a afirmat cândva că „Tataia poate conduce PSD-ul și de-ar ajunge schelet pus în closet“, s-a născut bănuiala că pesediștii l-ar putea împăia pe Ion Iliescu pentru a se folosi pe mai departe de „brandul“ patibularului (dex: vrednic de spânzurat) criminal cu mâinile roșii de sânge până la coate. Toată problema era cine are legitimitatea utilizării momâiei lui Ilici, noua generație de socialiști, de teapa lui Ponta – ?ê?£ova sau vechea generație de teapa lui Cozmâncă – Hrebenciuc. S-au avansat și teorii de revitalizare criogenică a lui Ilici după așezarea sa în vitrină la Muzeul Antipa, ca să aducă și niște bani pentru partid.
În pofida enormului entuziasm stârnit în online de știrea dispariției lui Ion Iliescu s-a dovedit că acesta era bine mersi ba chiar arată mai bine ca altădată. Consultantul special al ziarului Curentul, cunoscutul specialist în chirurgie plastică, medicul Sebastian Pop (Seba), contactat de redacție tocmai în îndepărtata Elveție, unde studiază noi metode de plastifiere facială, ne-a declarat că se simte absolut clar mâna unui specialist în întinderea obrajilor lui Iliescu cu acid hialuronic. Cochet Ilici se tratează ca sa arate cât mai fercheș, face sport, ia pastile speciale din China, iși reoxigenează periodic sângele, pe scurt face totul pentru a trăi veșnic. Dl doctor Seba a afirmat că în opinia sa Ilici va fi un mort frumos, dacă își continuă tratamentele faciale .
Turbată, Lia Olguța Vasilescu, primăreasă de Craiova, cere acum pedepsirea iresponsabililor care se iau de idolul ei Ion Iliescu și răspândesc astfel de mesaje alarmiste, informații false lansate cu bună știință. Pe pagina ei de facebook Lia scrie cu spumițe roz:"Răspândirea de informații false nu se mai pedepsește? Cat de nemernic sa fii sa lansezi știrea că un om (Ion Iliescu) a murit si el sa fie bine merci? ". Nenorociții au răspândit și au conceput chiar si un film "in memoriam"!
Pentru a-i face hatârul Olguței Vasilescu dezvăluim că sursa primară a știrii este un blog care a reluat un material de presă apărut într-o lună glumeață, luna aprilie, în 2010. În 2010, mai exact pe 16 aprilie, internetul a vuit la vestea că "Ion Iliescu, fostul președinte al României și membru de onoare la PSD și PCR a murit ieri". Vestea a fost răspândită pe Twitter, Realitatea și câteva mii de bloguri. După agitația care s-a produs în spațiul virtual, chiar organizația pe care Google o ia drept referință – celebra enciclopedie on-line Wikipedia – l-a declarat mort pe Ion Iliescu: “Ion Iliescu (3 martie 1930, Oltenița – 15 aprilie 2010, București). Întâmplător sau nu exact în acea zi fatidică ziarul Curentul a publicat un material intitulat dubitativ, Iliescu a murit?!Iliescu împăiat pentru sângele vărsat!
(http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010041642393/Actualitate/Iliescu-a-murit.html ).
Dezmăgire – „Iliescu n-a murit!“
Anterior, în 2008, un editorial dintr-un ziar central intitulat „Iliescu n-a murit!“ a dezamăgit un mare număr de cititori, mai ales dintre aceia care o încasaseră la Mineriada din iunie 1990 și care încă speră să-l vadă pe Iliescu judecat pentru sângele vărsat. Reprezentanții victimelor Revoluției și Mineriadei au subliniat faptul că ar fi o nedreptate ca principalul actor al evenimentelor sângeroase din decembrie 1989 și din iunie 1990 să pășească din viață nepedepsit.
Anii au trecut și în octombrie 2010, pe adresa redacției ne-a parvenit un manuscris misterios, aparent scris chiar de mânuța lui Ion Iliescu, deoarece presimțindu-și probabil sfârșitul iminent, deja anunțat în câteva ronduri de comunitatea online, s-a aflat că Ion Iliescu lucra la editarea memoriilor sale. Redacția „Curentul“ a intrat în posesia manuscrisului Memoriilor lui Ion I. Iliescu – pe care surse divergente l-au creditat cu autenticitate convergentă. În exclusivitate, „Curentul“ a oferit publicului crâmpeie inedite din viața lui Ion Ilici Iliescu, cel care a marcat oribil, ca un blestem rusesc, viața noastră din ultimele două decenii. Manuscris reprodus parțial în „Curentul“, s-a dovedit un valoros document al parcursului lui Ion Iliescu prin viața românilor, trecere caracterizată neceremonios de fostul președinte al deținuților politici, Ticu Dumitrescu, drept „un blestem pentru România“. Ticu și majoritatea deținuților politici anticomuniști au trecut la ceruri, Iliescu este însă încă printre noi, luând decizii, intervenind în viața politică, scriind pe blog, cuvântând la Congrese, scriind, iată, și Memorii ba chiar dându-și în judecată foștii tovarăși, ceea ce îl definește drept cel mai activ factor din PSD. Recent, în toamna anului trecut, Ion Iliescu s-a dus la Tribunal pentru a-l pedepsi pe Octav Cozmțncă și a-l împiedica să-și facă un partid fără să-i dea el voie.
În data de 18.07.2012 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București dosarul cu nr 28023/3/2012 , în care Ion Iliescu în calitate de intervenient soma instanța să nu accepte înregistrarea unui nou partid cu numele Partidului Dreptății Sociale de către Octav Cozmâncă și alți comuniști bătrâni ca și el. Într-un final instanța nu s-a intimidat și i-a acordat lui Cozmâncă dreptul să-și facă și el partid ca toți ceilalți foști comuniști, lideri de partide.
Pentru a înțelege la ce nivel de demență a ajuns Ilici, trebuie precizată calitatea specială a lui Cozmâncă, unul dintre cei mai apropiați servi al lui Iliescu, o viață întreagă. Octav Cozmâncă a fost una din cele mai proeminente mosteniri ale regimului comunist. Cozmâncă a fost cooptat direct in FDSN, dupa acea în PSDR și apoi în PSD-ul lui Iliescu. Între anii 1983-1989 – Octav Cozmâncă a fost șeful sector coordonare (cancelarie, pregătire acte normative), în secretariatul general al Guvernului RSR, – un șef de cadre și un nomenclaturist comunist de prim rang. După 1989, Octav Cozmâncă a fost folosit de Iliescu la maxim deoarece acesta avea agenda plină cu numele și datele tuturor cadrele importante ale partidului comunist din teritoriu si el putea sa-i reactiveze, transformându-i peste noapte in social-democrați, in serviciul noului Tătuc de la Moscova.
În toate guvernele PSD-iste (sau PSDR-iste), treaba lui Cozmâncă sub dirijarea directă a lui Ilici a fost coordonarea teritoriului, mobilizarea cadrelor in campaniile electorale, adunarea de fonduri pentru partid și strunirea baronilor locali ai PSD-ului. Cozmâncă, supranumit “îmblânzitorul baronilor” a fost “lăsat la vatra” in anul 2005, când s-a încercat reformarea PSD-ului. A existat o știre interesanta, publicata de Mediafax pe data de 03.12.2007, bazându-se pe un interviu dat “Jurnalului Național” in care se scria:
În 2007 Cozmâncă, retras după 2005 din funcțiile de partid spunea într-un interviu acordat “Jurnalului National”: „Decât sa fiu într-un partid “reformat” condus de Geoana, Dragnea si de asa-zisul grup de la Cluj, care are perspectiva sa facă sub 20% la alegerile viitoare, mai bine rămân într-un PSD condus de Ion Iliescu, dar cu 30-40%. Au ajuns la conducerea PSD oameni fără valoare, care nu au demonstrat calități politice si care, practic, au contribuții neînsemnate pentru acesta. Unii erau la congresul din aprilie 2005 in partid numai de 1-2 ani, iar alții de câteva luni de zile. Iar rezultatele congresului din 2005 se vad astăzi”,
Acestui câine roșu atât de fidel s-a găsit Iliescu să-i rupă gâtul anul trecut, cu binecunoscutul său spirit drăcesc răzbunător. Din fericire pentru noi toți, Iliescu mai trăiește încă și sper, eu cel puțin să o mai ducă niște ani ca să avem timp să-l vedem inculpat la tribunalul penal internațional pentru crime imprescriptibile, acțiune ce i se pregătește în curând de către niște buni prieteni.
George Roncea
