Ieri, Ion Iliescu a vituperat furios la adresa celor care interceptează convorbiri telefonice, o „porcărie ca pe vremea Securității“, o provocare, o diversiune, o încercare de discreditare la adresa sa. L-a terfelit puțin și pe Cătălin Voicu, „prea palavragiu“ – pe care „nu-l cunoaște, habar n-are cine e acesta, n-a vorbit în viața sa cu el“, și s-a stropșit la ziariștii care pun în discuție Revoluția și rolul său în conspirația moscovită. Racordul la Revoluție are un sens. Cătălin Voicu face parte din șeptelul de jivine cu care s-a înconjurat Iliescu după Revoluție. Mafia lui Iliescu. Ciomăgarii cu stele pe umeri, puse la apelul bocancilor.
Cu sau fără voie, tot ieri, Cătălin Voicu s-a dat în vileag, palavragiu cum l-a definit și Iliescu. „Acum sunt liderul Mafiei, în condițiile în care n-am cum să fiu. Cum era să organizez eu, de unul singur, așa ceva?“, declara ieri Cătălin Voicu.
Într-adevăr, gura lui Voicu grăiește adevărul. După cum rezultă din interceptări, Cătălin Voicu nu a fost și nu este de unul singur. În caz că ieșea Mircea Geoană președinte, rețeaua generalului Voicu urma să obțină controlul tuturor instituțiilor de forță din Romånia. Cine sunt membrii rețelei, cine sunt restul membrilor Mafiei la care se referă Voicu, inocent? Cine este de fapt acest Voicu și din ce gașcă face el parte?
Voicu, cel pe care Iliescu zice acum că nu-l cunoaște, lovit probabil de senilitate sau de lașitatea-i binecunoscută, a fost consilierul, în ultimul mandat, lui Ion Iliescu, la Palatul Cotroceni. A făcut Școala militară de ofițeri activi de transmisiuni de la Sibiu, a absolvit Dreptul la Academia de Poliție, între 1986-1997, a fost ofițer activ și a fost decorat și cu „Virtutea Militară“ în grad de Cavaler de Ion Iliescu. Așadar, bondocul megaloman ce a fost acuzat de Ion Iliescu că pălăvrăgește prea mult, reproș ce vizează limbarița generalului cu alură porcină, a fost decorat personal de Ion Iliescu cu Ordinul „Virtutea Militară“ în grad de cavaler! La așa cavaleri, așa țară! De lepre, cum ar zice Marean Vanghelie.
Pe această cale, solicităm oficial Președinției României smulgerea Ordinului de pe pieptul de grohăitor al generalului de mucava Cătălin Voicu, un rebut scatologic al sistemului militar, o dejecție fecaloidă a Mafiei lui Ion Iliescu. Constituirea grupului mafiot s-a realizat pe cale ierarhică. Voicu este creația lui Mitică Vinicius Iliescu, recrutat de Ion Iliescu din detașamentul de cadre credincioase de partid.
Fost secretar UTC la Comitetul Politic Superior al Armatei, în perioada Revoluției din decembrie 1989, Dumitru Iliescu avea gradul de căpitan de TAB-uri ce făceau parte din dispozitivul militar care în noaptea de 21 decembrie 1989 a executat ordinul de reprimare sângeroasă a revoluționarilor, trecând efectiv cu blindatele peste bucureștenii prezenți la baricada din fața Hotelului Intercontinental.
Mitică Iliescu a creat garda de protecție a complotiștilor FSN, devenită Unitatea Specială de Pază și Protocol (USPP), în subordinea Ministerului Apărării Naționale (în componența Brigăzii de Gardă), cu misiunea de a asigura protecția și paza demnitarilor. În 1991, USPP devine Serviciul de Protecție și Pază (SPP), devenind un organ de stat „cu atribuții în domeniul siguranței naționale“.
Adus de Mitică în garda lui Iliescu, fosta Unitate Specială de Pază și Protocol (USPP), Voicu este decorat și înaintat în grad de Tătuca Iliescu, apoi părăsește serviciul odată cu schimbarea de regim, și alături de Mitică înființează, în 1998, firma SC Agenția Națională de Pază, Protecție, Investigații și Protocol SRL. În 1999 și 2001, Voicu a fost consilier la Camera Deputaților, iar din 2001, a fost reactivat în cadrul SPP ca ofițer activ, fiind ridicat în 2003 la rangul de general SPP, la vârsta de 38 de ani, sub semnătura lui Ion Iliescu și la propunerea lui Mitică Vinicius Iliescu. Voicu ajunge apoi consilier de securitate al lui Iliescu, în mandatul 2000-2004, reprezentant în CSAT al SPP-ului, apoi ajunge deputat, pe listele PSD Bacău, condus de Viorel Hrebenciuc, în perioada 2004-2008, iar acum este vicepreședinte al Comisiei de Apărare a Senatului României. Ca deputat de Bacău, pus pe liste personal de Hrebenciuc, la cererea expresă a lui Ion Iliescu, a avut o singură luare de cuvânt în Parlament în legislatura 2000-2004. 21 de secunde. S-a dovedit mult mai palavragiu în actuala legislatură, spre beneficiul nostru, al tuturor, cei care am avut astfel ocazia să întrevedem o parte a Mafiei de stat patronată de Ion Iliescu.
Ion Iliescu și Mafia materialist-dialectică de partid
În perioada cât a condus SPP-ul, colonelul Dumitru Iliescu a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) începând cu 1 decembrie 1994. La data de 21 noiembrie 1996, generalul de brigadă Dumitru Iliescu a fost înaintat la gradul de general de divizie (cu 2 stele), eliberat la cerere din funcția de director al SPP și trecut la dispoziția Ministerului de Interne. După venirea la putere a președintelui Emil Constantinescu, generalul Iliescu a fost numit la comanda Brigăzii 16 Jandarmi din Bacău și a fost trecut apoi în rezervă cu gradul de general de divizie la 5 februarie 1997.
Cu bani de la celebrul israelian Adrian Costea, în perioada guvernării CDR, generalul Mitică Iliescu pune la cale un serviciu privat de informații al lui Ion Iliescu și al PSFR-ului, o firmă privată, „Grupul Internațional de Pază și Protecție“. După revenirea la conducerea României a lui Ion Iliescu, Dumitru Iliescu a fost numit, în aprilie 2001, în funcția de consilier de stat la Guvernul României, fiind rechemat în activitate pe 12 martie 2002.
Gărzile lui Ion Iliescu au transformat Serviciul de Protecție și Pază dintr-o instituție a Siguranței Naționale cu importante responsabilități într-un SRL condus discreționar de șefi ca Mitică Vinicius Iliescu, Gabriel Naghi, Rizea, Voicu etc, gașcă ce a căpătat supranumele „patrulaterul roșu“.
Iliescu l-a înaintat apoi pe Mitică la gradele de general de corp de armată (cu 3 stele) la 15 aprilie 2003 și general (cu 4 stele) la 21 octombrie 2004. Înainte de plecarea de la Cotroceni a președintelui Ion Iliescu, el l-a trecut în rezervă la data de 21 decembrie 2004 pe generalul cu patru stele Dumitru Iliescu, cu pensie de serviciu anticipată. Meserie te halesc, ar spune Vanghelie.
Voicu – Nașu’ lui Rizea, ciomăgar de stat și de partid
În perioada activității la Cotroceni, Voicu și Mitică au pus pe picioare o grupare de ciomăgari, mult mai aproape de lumea interlopă decât de siguranța națională. Așa-numitul „patrulater roșu“: Naghi, Mitică Iliescu, Voicu Cătălin, Rizea Gheorghe. Personaje care, folosindu-se de pozițiile în cadrul SPP, au reușit să-și consolideze relații strânse, atât cu oameni politici foarte importanți din România, cât și cu lideri ai clanurilor mafiote țigănești. S-au pus pe nepotisme, pe creat rețele de firme, încasând beneficii de tot felul rezultate din contagiunea cu centrul puterii din România – Cotroceniul lui Ion Iliescu, încălcând (a se citi batjocorind) statutul cadrelor militare.
Gigi (Gheorghe) Rizea este nimeni altul decât finul lui Cătălin Voicu, fost șofer plutonier din MApN, transferat la SPP, racolat de mafia lui Mitică Iliescu și Cătălin Voicu. Vicepremierul Nica – cum a ajuns în funcția de ministru în aprilie 2009 – l-a adus drept consilier pe ordine publică și intervenție al ministrului pe Gigi Rizea. În anul 1997, Rizea a fost pentru o vreme aghiotantul noului șef al SPP, Nicu Anghel. Nașu’ Voicu trece în rezervă cu gradul de locotenent-colonel, iar umbrela de mafioți iliescieni nu mai acoperă, o vreme, SPP-ul. Ciomăgarul și nașu’, primul tras pe linie moartă, cel de-al doilea pensionar de lux, se concentrează intens pe studiu, ambii terminând fericiți, în 1999, Facultatea de Drept din cadrul Universității Bioterra! Rizea se pare că a reușit pe lângă diplomă să-și împuște propriul câine care, nemaisuportând să fie chinuit, și-a castrat stăpânul.
În februarie 2001, noul șef al SPP, Gabriel Naghi, îi reactivează atât pe finul Rizea (cu gradul de maior), cât și pe nașul Voicu (cu gradul de lt. col.), pentru ca în octombrie 2002 ciomăgarul să fie cocoțat în funcție de conducere în structura de intervenție antiteroristă a SPP.
În dosarele SPP există rapoarte cu privire la comportamentul deviant, abuziv și scelerat al finului lui Voicu, sunt consemnate lovituri și injurii la adresa subordonaților. În 2002, apar și alte reclamații, pe numele Gheorghe Rizea fiind deschise două dosare penale pentru acțiuni de recuperare, bătăi, maltratări și sechestrări de persoane.
În 2005, pe adresa generalului de brigadă Lucian Pahontu, Directorul Serviciului de Protecție și Pază, a fost înaintat un memoriu cu privire la activitățile finului lui Voicu, Gheorghe Rizea, care se ocupa cu activități de „recuperator“. Autorul memoriului, Ionel Bara, povestea cum „a fost sunat de către Rizea care mi-a pus în vedere „să nu fac valuri“ și să plec din firmă, aducându-mi aminte câtă putere are nașul său, cât de ușor îmi poate „fabrica un dosar“ și cât de repede mi se pot întâmpla „accidente“. Tot Rizea i-ar fi explicat că „Naghi este doar o marionetă ghidonată de Dumitru Iliescu și de nașul său Voicu Cătălin“.
Gașca lui Voicu: „Pot să omoare pe oricine fără a fi trași la răspundere“
O altă victimă a lui Rizea a fost chiar un fost ofițer SPP, maiorul Cornel Donisan, care a povestit inclusiv presei tortura la care a fost supus de lucrătorii SPP Gheorghe Rizea și Ciprian Sora: „Ghemuit de durere de la coastele rupte, aproape fără cunoștință, am fost sugrumat cu antebrațele până aproape că mi-am pierdut răsuflarea. Am fost amenințat cu moartea, cu distrugerea și acuzat de „Trădarea generalilor“ și a sistemului pe care ei îl reprezintă, spunându-mi că ei pot face ce vor în România și că nu pot fi trași la răspundere cât timp „Tătucul“ și „Bombonel“ sunt la putere. În repetate rânduri, generalul Ciobanu Dumitru i-a instigat pe cei doi la violență, cerându-le să mă ducă în pădure să mă omoare. În cruzimea lor, aceștia solicitau un patent pentru a-mi smulge unghiile. Ciprian Sora a scos un cuțit din buzunar și m-a amenințat că mă omoară. M-am apărat de cuțit ridicând mâna stângă, moment în care am fost tăiat la mână. Din cap îmi curgea sânge, nu credeam că voi supraviețui bătăii și le-am spus că voi face tot ce-mi cer pentru a-i determina să nu mă omoare“.
Maiorului i s-a cerut să scrie „un autodenunț, prin care doream să mă sinucid ca urmare a unor mustrări de conștiință în urma unui prejudiciu de peste 20 de miliarde de lei adus generalilor Dumitru Iliescu, Ciobanu Dumitru (fost șef al Direcției de Contrainformații a SIE, unitatea de pe Columbelor, vecină cu redacția „Curentul“ n.r.) și familiilor acestora. Menționez că am fost pus să jur, pupându-mi mâna stângă tăiată de cuțit, de către Sora, că nu voi spune nimic despre cele întâmplate, că nu voi pomeni numele generalilor Iliescu Dumitru și Ciobanu Dumitru și că voi consimți să fiu trimis în închisoare ca urmare a înscenării puse la cale de către ei. Am fost pus să-mi cer iertare în genunchi generalilor Ciobanu și Iliescu, sistemului pe care îl reprezintă, Rizea spunând că încă patru ani de putere în care fac ce vor, că se vor ocupa de direcții speciale secrete ale statului privind integrarea în UE și structurile euroAtlantice și că pot să omoare pe oricine fără a fi trași la răspundere. După care am fost pus să sărut mâna generalului Ciobanu și pantoful stâng al acestuia după ritualuri mafiote“.
În 2003, pentru meritele deosebite (o parte le-ați putut citi mai sus), recuperatorul Rizea este avansat la gradul de locotenent-colonel, iar în 2004, primește NUP pentru ambele dosare, lucru firesc având în vedere relațiile lui Gabriel Naghi cu procurorul general Ilie Botoș.
Relațiile de partid și de stat care au funcționat la nesfârșit i-au făcut scăpați tot mereu în ultimii ani pe potăile și jivinele lui Iliescu, nucleul de Mafie personală promovat de bătrânul bolșevic. Specimene ca Voicu, care în loc de limbaj articulat pare a se exprima prin puternice grohăituri, exprimare dobândită în urma unei intense acțiuni de îmbuibare și a limitării intelectuale, sunt semnificative pentru Epoca Ion Iliescu.
Să sperăm că măcar acum Justiția le va veni de hac și potăilor lui Iliescu și Jivinei senile…
