Aranjamentele din spatele cortinei, micile scandaluri înăbușite înainte să se aprindă și combinațiile au făcut parte tot timpul din piața de capital. Unele apar în presă, altele rămân doar în paharele golite și mucurile de țigară din scrumiere din cine știe ce localuri aparent sigure.
În esență, aceleași personaje cu nume grele în piață și-au rotit, pe rând, dominația în diverse instituții politice, precum partidele politice a?»?¼ÔÇÜate la guvernare. În ultimul an însă, încep să apară în discuții nume noi, din generații mai tinere și care par decise să recupereze timpul pierdut. Unul din aceste nume este Bogdan Juravle, “unul dintre cei mai cunoscuți brokeri din piață”, cum este denumit de anumite zone ale mass-mediei.
Cunoscut este cu siguranță de toată piața, dar nu datorită expunerii sale, ci mai degrabă a discuțiilor de la mica bârfă. Brokerul a ales întotdeauna varianta low-pro?»?¼?üle, s-a expus cât de puțin posibil, nu a ieșit în interviuri sau declarații ci a preferat să își scoată în față oameni din jurul său.
Însă, toată piața de capital vorbește despre el pe la colțuri și nimeni nu are curaj să spună lucrurilor pe nume. Toți îl identi?»?¼?ücă pe Juravle cu brokerul care a reușit să facă mulți bani la limita legii și mulți dintre ei chiar i-au fost „parteneri de afaceri” țn diverse tranzacții. ?ê?£i-a asociat numele cu instituții financiare de renume, precum ING, KBC și chiar o scurtă escapadă de o lună la Morgan Stanley. Asocierea sa cu instituțiile de acest gen i-a adus multe bene?»?¼?ücii, unul din ele ?»?¼?üind că bancherii sau grupurile ?»?¼?ünanciare mari preferă să se despartă de un anumit tip de angajați într-un mod politicos, fără bombe de presă și scandaluri – așa cum s-a întâmplat și la despărțirea sa de ING, în 2004.
Într-un fel sau altul, numai el știe cum, Juravle a reușit în toți acești ani să fenteze autoritățile și legea, începând cu CNVM și terminând cu autorități de talia Parchetului sau DIICOT, unde se pare că au existat câteva încercări de construire a unor dosare, dar care au murit înainte să se înâmple ceva concret.
În ultimul an însă, Juravle nu s-a mai mulțumit cu acest statut și cu banii câștigați din tranzacții cu semne de întrebare, ci a început să își pună ținte tot mai înalte. Prima sa țintă măreață a fost SIF Muntenia, unde împreună cu gașca de băieți, autointitulați “acționarii revoluționari”, au pus la cale un plan măreț. Plan susținut de multe voci din piață care au luat ca atare așa-zisele intenții pure de respectare a voiței acționarilor și transfer al acestei instituții de interes național spre o nouă și modernă etapă.
Cu omul de afaceri Gheorghe Iaciu vioara întâi, Juravle și-a folosit relațiile dobândite în ani de meserie și tertipurile învățate în aceeași perioadă, și-a scos armele din dotare și a reușit să își impună “echipa” în consiliul reprezentanților SIF-ului, începând o?»?¼?ücial războiul cu administratorul. Pe parcurs însă, planurile au fost puțin stricate de câteva procese și decizia de blocare a unei instanțe. Toată presa a descris ?»?¼?üecare pas din acest război de guerrile. Există și multe aspecte care n-au ajuns în presă, ci au rămas doar în spatele ușilor închise de la Tribunal. Cum ar fi faptul că Bogdan Juravle și Gheorghe Iaciu au mers împreună, înainte de AGA din iulie 2012, la două companii din portofoliul SIF Muntenia pentru a purta discuții despre strategia administrativă a SAI-ului și despre activele companiilor.
Ceea ce s-ar putea traduce prin măsurarea terenurilor de vânzare și a potențialului de transformare în cash.
Cash care, spun gurile rele, ar fi urmat să ?»?¼?üe pus la ciorap și folosit spre preluarea de acțiuni și, într-un ?»?¼?ünal, control la alte SIF-uri. Evident, pentru a aduce plus valoare acționarilor și a e?»?¼?ücientiza managementul, nicidecum pentru devalizare.
Războiul de la SIF4 mai are multe lupte până la final iar anunțul făcut de SIF Banat Crișana privind intenția de preluare a SAI Muntenia pare că mai schimbă din con?»?¼?üguraîia câmpului de luptă.
Însă, până să vedem care din cele două tabere își va lua jucăriile și va pleca acasă, brokerul Juravle și-a găsit o nouă jucărie: Bursa de Valori București.
Tot gurile rele spun că recentul scandal al tarifului minim impus de BVB pentru intermediari ar avea la bază dorința celui mai activ SSIF de a elimina toți jucătorii mici și de a rămâne cu o gașcă de băieți deștepți, demni de o piață de brokeraj modernă. Deși, unii spun că ar fi rațiuni de business la mijloc, tot mai multe surse din interior încep să creioneze portretul adevăraților șe?»?¼?ü ai bursei. Mai mult, Juravle și-a plasat oameni în consiliile de administrație ale tuturor instituțiilor din grupul BVB și își transmite dorințele prin ei. Dorințe care, de cele mai multe ori, pot ?»?¼?ü traduse prin intențiile sale de control asupra unei bucăți tot mai mari din mica plăcintă a pieței de capital. ?ê?£i lucrurile nu par că se vor opri curând, mai ales dacă piața tace și autoritățile se fac că nu observă.
Sigur că oricât de bine ar suna pe hârtie și în visele oamenilor din piață o schimbare a generațiilor, scepticismul unora în cazul lui Juravle este cât se poate de fondat. E drept că nimeni nu vorbește oficial despre aceste lucruri, dar toată lumea știe backgroundul acestui personaj, care a reușit să fenteze legea sau să se mențină la limita ei. Pentru că în spatele imaginii de broker discret, potent ?»?¼?ünanciar și cu o cotă de piață controlată, se ascund multe fapte și întâmplări care pun la îndoială orice aparentă intenție bună.
Mihaela Dobrescu
