O cerere neobișnuită de daune pentru malpraxis a fost respinsă definitiv de judecătorii Tribunalului Constanța după ce o pacientă a unei secții de ginecologie din localitate a rămas însărcinată deși a suferit o operație de legare a trompelor. Femeia a intrat în depresie având deja doi copii, sarcini pe care le dusese foarte greu, dar a decis să păstreze și această sarcină.
Femeia a cerut 30.000 de lei, daune materiale şi 270.000 de lei, daune morale.
Medicii au cerut să i se respingă cererea pentru că așazisul prejudiciu, respectiv nașterea copilului și l-au generat înșiși reclamanții care au ales să nu întrerupă sarcina, descoperită în timp util. Totodată, medicii au susținut că nu poate fi reținută vreo morală religioasă ca motivare pentru neefectuare unei întreruperi de sarcină atât timp că d.p.d.v. religios orice metodă contraceptivă este interzisă.
La final, judecătorii și-au bazat decizia pe expertiza medico-legală: „Din raportul de expertiză medico-legală, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală, rezultă că, potrivit documentaţiei medicale aflate la dosarul cauzei, reclamantei i s-a efectuat ligatura tubară bilaterală. Apariţia sarcinii la un an şi două luni de la operaţia cezariană, urmată de ligatura trompelor, este un argument clinic pentru eficienţa metodei de sterilizare în această perioadă. Se reţine că orice intervenţie chirurgicală, inclusiv ligatura trompelor, poate asocia incidente, accidente, complicaţii sau eşecuri, prezumate a fi explicate pacientei şi asumate de aceasta prin semnarea consimţământului informat. Printre acestea, se regăseşte şi repermeabilizarea trompelor, cu posibilitatea apariţiei sarcinii. Eşecul prin apariţia repermeabilizării ligaturii tubare, corect efectuate (cazul de faţă) după o naştere prin operaţie cezariană, poate fi explicată astfel: în perioada de graviditate trompele uterine suferă transformări morfologice specifice în contextul impregnării hormonale – congestie, edem, hipertrofie şi hiperplazie musculară, eventual mici zone de decidualizare a mucoasei. După naştere, aceste modificări regresează în timp şi trompele revin la starea morfologică anterioară gravidităţii. Se pare că nu există un risc de eşec mai mare în cazul ligaturii tubare după operaţia cezariană, în comparaţie cu ligatura cezariană efectuată în afara sarcinii. Procentul de repermeabilizare a trompelor după ligatură este greu de apreciat, deoarece nu este urmată neapărat de o sarcină. Potrivit literaturii de specialitate, incidenţa sarcinii este de 0,5% în primele 12 luni post-intervenţie, crescând până la 1,5% la 3 ani, riscul general estimat fiind de 0,2-0,4%, în funcţie de metoda de ligaturare folosită. Existenţa unui număr mare de tehnici chirurgicale de sterilizare prin ligatura tubară demonstrează că nicio metodă nu este una infailibilă, existând un risc variabil de eşec, de la o metodă la alta. De asemenea, nu există niciun test care să asigure pacienta că este în deplină siguranţă de a nu mai rămâne însărcinată. În literatura de specialitate se arată că nu se poate stabili în mod neechivoc legătura de cauzalitate între calitatea sau tipul tehnicii chirurgicale şi eşecul metodei, chiar dacă trompele sunt ligaturate sau electrocauterizate corect, la 4 din 1.000 de femei poate surveni ulterior sarcina. Din datele statistice disponibile, nu se poate stabili o legătură certă între rata de repermeabilizare a trompelor uterine şi vârsta femeii, un studiu american din anul 1996, efectuat pe o perioadă de zece ani, menţionând că s-a constatat o rată mai mare de eşec după ligatură la pacientele tinere. Revenirea organismului la starea anterioară perioadei de graviditate se produce la aproximativ şase săptămâni după naştere, odată cu sfârşitul perioadei de lăuzie. Se mai reţine că, în cazul analizat, ligatura tubară s-a efectuat fără incidente sau accidente intraoperatorii, a fost eficientă pe o perioadă de peste un an, apariţia sarcinii încadrându-se în rata de eşec a procedurii specificată în literatura de specialitate. Din documentele medicale existente la dosarul cauzei nu rezultă că au survenit complicaţii în evoluţia ultimei sarcini şi nici după naştere. Pe perioada gravidităţii nu au fost necesare tratamente, internări sau investigaţii suplimentare“, se arată în motivare.
Judecătorii au mai stabilit „că metoda chirurgicală de contracepţie aplicată a fost eficientă un an şi două luni, apariţia unei noi sarcini după acest interval încadrându-se în rata de eşec a procedurii, specificată în literatura de specialitate. În final, magistraţii arată, în baza probelor administrate în cauză, că pârâta doctor a efectuat intervenţia chirurgicală de ligaturare tubară bilaterală, la cererea reclamantei şi în baza consimţământului expres al acesteia, ligatura tubară s-a efectuat fără incidente sau accidente intraoperatorii şi a fost eficientă pe o perioadă de peste un an. Fapta imputată pârâtei, respectiv aceea de a efectua intervenţia chirurgicală în mod necorespunzător, nu poate fi reţinută de instanţă, rezultând că apariţia sarcinii se încadrează în rata de eşec a procedurii specificată în literatura de specialitate. În cauză, nu s-a făcut dovada că pretinsul prejudiciu cauzat prin fapta pârâtei a fost cauzat prin neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţele medicale insuficiente ale acestei pârâte, rezultând că intervenţia chirurgicală a fost efectuată în mod corespunzător, cu respectarea standardelor şi a protocoalelor medicale. Din aceleaşi motive, nefiind dovedită săvârşirea faptei ilicite de către pârâta, în calitate de prepus al pârâtei SC SRL, nu sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei SC SRL“, se mai arată în motivarea judecătorilor.
La pagubă nu răspunde nimeni