Aplicarea legii penale mai favorabile devine o necunoscută pentru magistrați, procurori și specialiștii în drept după recenta decizie a Curții Constituționale din data de 6 mai. Judecătorii instanței de Control a Constituției au o părere diferită față de cei ai Înaltei Curți de Casație și justiție, singura instanță din România care poate schimba legi, iar acest lucru duce la interpretări diferite ale legii, care nu-și mai poate avea efectul scontat-tratarea cu mai multă blândețe a persoanelor condamnate. Judecătorul Mihail Udroiu, unul din ”părinții” Noului Cod de Procedură penală, a explicat într-un interviu care este, în opinia sa, calea de urmat pentru cei chemați să aplice legea penală. În acest moment în sistemul judiciar există o amplă controversă asupra căreia dintre decizii trebuie urmată, respectiv hotărârea instanței supreme cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome sau decizia Curții Constituționale. Judecătorul Mihail Udroiu consideră că decizia ICCJ este mai aproape de intențiile legiuitorului.El consideră că soluția data de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penala din ICCJ este una corectă, cu atât mai mult cu cat rolul de a se pronunța cu privire la modul de interpretare a legii revine strict instanței supreme, și nu Curții Constituționale a României, ca autoritate politico – jurisdicțională.
CCR a pronunțat, recent, o decizie care a răsturnat o hotărâre, la fel de recentă, a Înaltei Curți. Este vorba despre decizia prin care se statueaza că aplicarea art. 5 din Codul penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, este constituționala doar dacă o decizie se face în baza aplicării globale, și nu autonome. Care este opinia dumneavoastră în legătură cu această problema?
”Personal consider ca soluția CCR pare sa se îndepărteze de la tradiția juridică română în materia aplicării legii penale mai favorabile care a fost una constanta în aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome. Doctrina relevanta, jurisprudența Curții de Casație din perioada interbelică precum și cea a fostului Tribunal Suprem au fost constante în aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome. Cred totuși că trebuie așteptată și motivarea instanței de contencios constituțional pentru a vedea ce înțelege aceasta prin „combinarea prevederilor succesive în stabilirea legii penale mai favorabile” pentru ca aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome nu creează o lex terția”.
Vi se pare normal ca CCR sa pronunțe o astfel de decizie, în condițiile în care ICCJ, pentru a da hotărârea privind acest aspect, a cerut opinia instantelor din tara, a Ministerului Public și a specialiștilor, iar în majoritate covârșitoare punctul acestora de vedere pentru aplicarea legii penale mai favorabile prin interpretare pe instituții autonome? Care sunt efectele hotărârii CCR și care dintre cele doua dispoziții se va aplica, din moment ce ambele sunt obligatorii? Nu judecătorii ar trebui sa fie cei care iau astfel de decizii, caci ei se lovesc zi de zi de asemenea probleme?
”Cred ca soluția ICCJ pronunțată prin decizia nr. 2/2014 a oferit interpretarea corecta a modului de aplicare a legii penale mai favorabile cu luarea în considerare a instituțiilor juridice autonome. Și de asemenea cred ca este numai rolul instantei supreme de a se pronunța cu privire la modul în care se interpretează legea, iar nu al unei autorități publice politico–jurisdicționale. De asemenea, față de caracterul obligatoriu erga omnes al acestei decizii publicate în M. OF. 319/30.04.2014 și având în vedere și jurisprudența CEDO în interpretarea noțiunii de lege din cuprinsul art. 7 al Convenției europene care include în cadrul acesteia și soluțiile jurisprudențiale obligatorii consider ca decizia nr. 2/2014 poate fi interpretata ca lege penala mai favorabila fata de orice alta modificare legislativa sau soluție jurisprudențiala obligatorie care ar impune aplicarea „globala” a legii penale mai favorabile”.
Mai multe pe www.lumeajustiției.ro
