Justitia promovata de regimul Nastase incepe sa fie din ce in ce mai greu de inteles, mai ales atunci cand nedreptatile si abuzurile comise inainte de alegerile din 2000 sunt continuate si chiar amplificate de noul Guvern. Un astfel de caz este cel al ziaristului Ion Cristoiu, obligat la plata unor daune morale in valoare de 400 milioane de lei catre Gabriela Adamesteanu. Justitia regimului Constantinescu si-a facut -datoria-, Tribunalul Bucuresti si mai apoi Curtea de Apel lasandu-se ametite de -farmecul- Gabrielei Adamesteanu atunci cand au stabilit ca imaginea acesteia a fost grav lezata. Ceea ce ramane de neinteles este cum a fost posibil ca cea mai inalta instanta din Romania, Curtea Suprema de Justitie, sa mentina decizia instantelor inferioare, neluand in considerare nici unul dintre argumentele prezentate de avocatii ziaristului Ion Cristoiu. Imediat dupa pronuntarea deciziei Curtii Supreme, ministrul justitiei, Rodica Stanoiu, se angaja, in cadrul unei emisiuni de televiziune, sa repare aceasta nedreptate, promovand un recurs in anulare. Promisiunea doamnei ministru a fost respectata in acelasi mod in care CDR a indeplinit -Contractul cu Romania-. In mod concret, Ministerul Public, prin Sectia Judiciara Civila, a decis, in 18 iulie 2001, sa respinga memoriul privind promovarea recursului in anulare depus de catre Ion Cristoiu deoarece -am constatat ca nu sunt indeplinite conditiile pentru declararea recursului in anulare-. Conform Ministerului Public, o hotarare absolut aberanta a justitiei nu este un motiv suficient pentru promovarea recursului in anulare, cu atat mai mult cu cat decizia a fost luata fara a se tine cont de opiniile avocatilor ziaristului sau de dreptul la opinie si la libera informare. Totodata, intreaga jurisprudenta europeana arata foarte clar ca un ziarist nu este condamnat decat in situatia in care acuzatiile pe care le-a formulat sunt complet false si au adus un prejudiciu concret partii vatamate. Referindu-ne la cazul Gabriela Adamesteanu, materialul publicat de ziaristul Ion Cristoiu nu continea nici un fel de acuzatii, iar asa-zisul prejudiciu moral creat nu este decat o poveste de adormit copiii. Acestea fiind spuse, sugeram Guvernului Nastase sa emita un decret prin care sa stabileasca cine si ce are voie sa scrie si mai ales despre cine, asta ca sa arate cat de mult este aparata libertatea presei.
Eminescu ar trebui sa plateasca daune morale pentru ca plopii sai sunt fara sot
-Raspunsul primit de la Parchetul General imi confirma banuiala ca intre regimul Iliescu si regimul Emil Constantinescu e o continuitate in materie de judecata stramba. Cand s-a aflat de decizia Curtii Supreme de Justitie, o institutie devenita simpla marioneta in mainile raposatului politic Emil Constantinescu, multi jurnalisti au remarcat aberatia care ii permite doamnei Adamesteanu sa incaseze suma frumusica de 400 milioane de lei pentru simplul fapt ca se crede frumoasa. Am sustinut si continuu sa sustin ca acest proces (singurul pe care l-am pierdut) face o imposibilitate din orice text publicat in Romania. In definitiv, si Eminescu ar putea fi condamnat pentru daune morale fata de proprietarul de plopi pentru ca si-a intitulat o poezie ?çPe langa plopii fara sot?ê. Cum adica ?çfara sot?ê? Ma asteptam ca noul regim sa gaseasca o modalitate de corectare a aberatiilor din nu mai putin aberantul regim Emil Constantinescu. Se pare insa ca in materie de aberatii s-a preluat, intru totul, mostenirea.- Ion Cristoiu
