Desi procedura nu e nici legala, nici prevazuta in instructiunile de distribuire a pensiilor, in ultima vreme, factorii postali de la diverse oficii din Ploiesti sunt asaltati de mii de pensionari, care in mod normal ar trebui sa-i astepte acasa. Fenomenul devine ingrijorator, in conditiile in care postasii se vad nevoiti sa-si deschida geanta cu valori undeva pe o banca, intr-un parc, la solicitarea celor care se inscriu pe o lista de asteptare de la primele ore ale zilei, in speranta ca astfel isi vor primi pensiile la timp. De multe ori, pensionarii, animati de firestile resentimente fata de neajunsurile zilnice, ii apostrofeaza pe factorii postali, pretextand ca acestia favorizeaza anumite persoane in momentul in care merg pe teren sa distribuie pensiile. -Nu ne convine modul in care suntem abordati, mai ales pentru ca suntem lipsiti de orice protectie, dar cum poti sa refuzi o mare de oameni, care vrei, nu vrei, te asalteaza in plina strada?-, se intreaba Petruta Duana, factor postal la Oficiul Postal nr. 7 Ploiesti. -Din cauza acestui abuz al cetatenilor, am ajuns sa sanctionam si cativa salariati ai Postei, desi acestia au incercat sa serveasca cat mai corect clientii-, sustin oficialii Postei Prahova.
La Roman, pensionarii se calca in picioare in curtea Postei
Zilnic, de la primele ore ale diminetii, pensionarii se calca in picioare, in curtea Postei, in asteptarea pensiilor. Orele de asteptare reprezinta pretul platit de romascani pentru primirea unui ajutor de somaj, a unei alocatii sau a unei pensii. Pentru un milion de lei, romascanii sunt dispusi sa lase si casa, si masa, zi de zi, pana cand postasul le aduce bruma de bani meritata. Din cauza unui sistem care nu functioneaza asa cum ar trebui, mii de romascani sufera zilnic, se calca in picioare, in speranta ca vor fi primii la rand cand se vor da banii.
-Nu pricep de ce trebuie sa venim, zi de zi, si sa ii asteptam! Doar ca sa ne spuna ca nu au bani? Dupa ani de munca, statul nu se mai gandeste la noi!-, spune Ana Marinescu, in varsta de 61 de ani. Dintre toti romascanii care stau si asteapta banii, cei tineri sunt mai indrazneti. Acestia cauta postasii in incinta cladirii Postei si mai reusesc, uneori, sa ia -pe sub mana- un ajutor de somaj. Te uiti la miile de oameni batrani si bolnavi si te incearca un sentiment de mila si stupoare. -Poate, odata, au sa se mai gandeasca si la noi, oamenii de rand. Suntem oameni, nu animale! Parca am fi pe vremea raposatului, cand stateam la coada-, spune Gheorghe Arvat, pensionar.
