Miercuri seara, in atmosfera eleganta a Clubului Prometheus, volumul -Jurnal 1990-1993- al Monicai Lovinescu a fost declarat, de catre un juriu format din Ioana Parvulescu, Marina Constantinescu, Adriana Bittel, Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Alex. Stefanescu si Tudorel Urian, -Cartea Anului-. Lansat la sfarsitul lunii noiembrie la Targul Gaudeamus, acest volum de memorii, semnat de personalitatea a carei voce ramane, pentru multi dintre noi, asociata aviditatii de informatie exacta si pertinenta in materie de cultura si sperantelor noastre de a cunoaste o altfel de lume, in care lucrurile chiar pot fi spuse, si-a disputat distinctia cu alte sase carti nominalizate: -Opera poetica- de Emil Brumaru, -Portretul lui M- de Matei Calinescu, -Pururi tanar infasurat in pixeli- de Mircea Cartarescu, -Poezii- de Mircea Ivanescu, -Fiinta si timp- de Maertin Heidegger (traducere, Gabriel Liiceanu si Catalin Cioaba) si -Despre ingeri- de Andrei Plesu.
Nu cu mult timp in urma, la decernarea Premiilor Prometheus, criticul Dan C. Mihailescu se declara emotionat de faptul ca are nesperata onoare de a o prezenta pe Monica Lovinescu si dezamagit de controversele, din ce in ce mai dese cu care personalitatea si opera ei sunt receptate. Cartea de acum, prezentand primii trei ani de -haotica, ambigua, exaltanta totusi libertate- se remarca prin tonul viu, nu o data acid, dar marturisind pe alocuri speranta. -Mai mult decat in precedentele volume, lumea literara romaneasca din agitatul si contradictoriul deceniu IX postrevolutionar si lumea romaneasca pur si simplu sunt vazute acum de foarte aproape, cu tot vacarmul de proiecte, ambitii, derute, compromisuri, esecuri. Multimea de scriitori, ziaristi, politicieni, oameni de afaceri, veleitrari, constienti ca <nu e putin lucru sa existi in constiinta Monicai Lovinescu>, se perinda prin aceste pagini…-.
Bucuria recunoasterii -Jurnalului- Monicai Lovinescu drept -Cartea Anului- este dublata de nostalgia disparitiei postului de radio Europa Libera, cel de a carui existenta era legata, pentru noi, vocea inconfundabil, cu accente metalice, cateodata, a acestei constiinte a romanilor liberi.
