Cea mai pasionată jurnalistă din România vizavi de subiectul „Pacepa“, Lucia Hossu Longin, este desființată de către cercetătorul Liviu Tofan, fost redactor-șef adjunct al postului Radio Europa, pentru o serie de inexactități flagrante în ceea ce privește defectorul fostei Securități, generalul Direcției de Informații Externe (DIE), I.M. Pacepa, scrie jurnalistul Victor Roncea pe blogul său personal. În cartea „Față în față cu generalul Ion Mihai Pacepa“, Liviu Tofan observă falsuri istorice jenante debitate de Pacepa și colportate de Longin, mai scrie jurnalistul. La pagina 79 a cărții doamnei Hossu Longin, Liviu Tofan se arată intrigat de datele imprecise și alambicate oferite de autoare în cazul afacerii Haiducu, ofițerul DIE însărcinat cu asasinarea lui Paul Goma la Paris. „Mi-a sărit în ochi numele „Haiducu“ (pag. 79). Aha, mi-am zis, interesant; să vedem ce are de zis Pacepa despre cazul Haiducu, un caz pe care îl cercetez de un an și jumătate și despre care cred că știu mai mult decåt oricare alt muritor de rånd (formulare menită să-i excludă pe cei din serviciile speciale, romånești sau străine) (…) Pacepa menționează anul 1982 «cånd DIE, rebotezată CIE, a încercat să-l asasineze pe Paul Goma la Paris». Toate bune pånă aici, deși lipsește deja un element foarte important asupra căruia voi reveni. Mai departe: «Am colaborat cu DST-ul francez (ăsta e Serviciul de Contrainformații) și-am văzut stiloul pe care generalul Pleșiță i l-a dat lui Haiducu, ofițerul DIE însărcinat să-l asasineze pe Goma. Stiloul conținea otravă, nu cerneală, adică avea un compartiment pentru cerneală și un al doilea pentru otravă». Nu știm ce a văzut generalul Pacepa, dar un asemenea stilou n-a existat niciodată. Este adevărat că legenda acestui stilou cu otravă a circulat prin presa vremii, iar generalul s-a inspirat probabil din aceste articole nedocumentate. În imaginea alăturată (la începutul postului) se poate vedea că «stiloul» era în realitate un banal pix Parker“, notează Tofan.
„Afacerea Hernu“
O serie de alte inexactități sunt observate și în interviul lui Pacepa oferit ziarului „ZIUA“, a cărei parte a patra a fost publicată în 12 septembrie 2006, unde se vorbește de afacerea „Hernu“. „În 1997, președintele Mitterrand a declarat public că acțiunea lui Caraman a fost o provocare și a reabilitat oficial memoria lui Hernu. Am citat. O mică precizare: Mihai Caraman, primul șef al SIE după 1989, este cel care a dat francezilor dosarul Hernu din arhivele Securității (o copie fiind și în posesia noastră). Revenim la afirmația lui Pacepa cum că Mitterrand ar fi calificat public acțiunea lui Caraman drept provocare și l-ar fi reabilitat pe Charles Hernu, fostul său prieten și ministru al Apărării. Ce ne facem însă cu faptul că, în 1997, Mitterrand nu putea face toate acestea pentru că nu mai era în viață? Ca să nu mai spunem că Mitterrand nu a vorbit niciodată public despre cazul Hernu pentru simplul motiv că tot el l-a făcut «secret de stat» și l-a «îngropat» din clipa în care a văzut dosarul Hernu, în toamna lui 1992, că acest caz nu a devenit public decåt abia în toamna lui 1996, iar Mitterrand s-a îndreptat spre o lume mai bună (sperăm) cu vreo zece luni înainte, la 8 ianuarie 1996“, completează Tofan.
