-Pot privi pe oricine in ochi fara sa-mi fie jena-, declara, in noiembrie anul trecut, unui cotidian central, controversatul Ioan Niculae. Cine nu-l cunoaste pe -bunul samaritean- teleormanean ar putea sa declare cu mana pe inima ca demersurile jurnalistilor care au avut curajul sa-i dezvaluie acestuia culisele afacerilor sunt simple nascociri. Insa astazi, -Curentul- va prezinta un caz dramatic, care dovedeste modul cum Niculae -intelege- sa faca afaceri. Laurentiu Dumitrescu este doar unul dintre romanii carora Niculae, in goana sa dupa avere, le-a facut viata un calvar. Profesor in Pitesti, Dumitrescu se lupta de cativa ani cu Niculae, care, o data cu privatizarea Agrozootehnica Piatra, i-a preluat abuziv casa parinteasca nationalizata de comunisti in martie 1949. Dezgustat de piedicile ce i se pun, insa decis sa lupte pentru a-si recupera casa parinteasca, profesorul i-a adresat controversatului afacerist, prin intermediul -Curentului-, o scrisoare deschisa. -Mi-ati confiscat abuziv casa ca in vremea lui Dej, facand dvs. a doua nationalizare, cu complicitatea unor oameni corupti. (…) Am trait prea mult prin mansarde si in camere cu pamant pe jos dupa ce parintii mei au plecat cu doua geamantane. Am rabdat prea multe umilinte ca sa nu lupt acum pentru recuperarea ei-, sunt cuvintele unui intelectual disperat, care, din pricina influentei de care dispune Niculae, nu-si poate recupera bojdeuca in care a vazut lumina zilei. In detaliu despre acest caz, in numarul de maine.
Sunt Dumitrescu M. Laurentiu-Dan, domiciliat in Pitesti, cel caruia i-ati confiscat abuziv casa, ca in vremea lui Gh. Gheorghiu-Dej, facand dumneavoastra a doua nationalizare cu complicitatea unor oameni corupti. Este vorba de sediul Agrozootehnica Piatra (Teleorman), care v-a placut si ati dorit sa o adaugati la sirul de achizitii facute in sudul Dunarii. Dumneavoastra, care sunteti pe panoul fruntasilor multimiliardari, puteti sa va construiti case multe si moderne. De ce nu vreti sa renuntati la a mea? Cred ca Ministerul Agriculturii v-a dat-o ca bonus, ca ati fost intelegator pentru afacerea tutunului (domnul ministru Sarbu nici pana astazi nu mi-a dat raspuns la memoriul meu depus inca din luna august 2001, privind confiscarea proprietatilor mele).
Am inteles ca tineti la imaginea dvs. si dati cate o paine celor din Zimnicea cand mai deschideti cate un magazin. De ce v-o intinati cu rapturi? Sau luati de la unii si dati la altii care va pot fi de folos in viitor?
N-as fi recurs la asemenea mijloc de a lua legatura cu dvs. daca n-as fi revoltat de felul cum sunt purtat pe drumuri si de faptul ca nu vreti sa renuntati la aceasta proprietate, sub nici un motiv, chiar daca stiti ca ati obtinut-o ilegal.
Sub pretextul privatizarii unei societati falimentare, ati savarsit abuzul de a trece in capitalul acesteia casa, cele doua anexe si 4 ha de teren intravilan, care imi apartin de drept. Faptul ca eu sunt proprietarul acestor imobile este cunoscut de toti locuitorii comunei Piatra, de primarie, ADS Teleorman si Agrozootehnica Piatra. Facusem toate demersurile legale in februarie 2000 (era in vigoare Legea 1/2000) pentru a intra in posesia proprietatilor mele, cand s-a facut privatizarea Agrozootehnica Piatra (decembrie 2000). Era o proprietate in litigiu, caci ma judecam cu aceasta societate din 1996. Dumneavoastra nu tineti cont de legile statului, de drepturile omului? Intentia dumneavoastra n-a fost sa revigorati aceasta societate, ci de a o falimenta, caci dupa opt luni a intrat in reorganizare judiciara, pentru a revinde unele proprietati si a li se pierde urma.
In 2001, a aparut Legea 10/2001, in care ma regasesc, facand si notificarile de rigoare, dar fara nici un rezultat.
Pentru dumneavoastra, achizitia acestor imobile si a terenului aferent poate fi un capriciu, dar pentru mine are semnificatii adanci. Este casa in care m-am nascut si din care am fost scos afara intr-o noapte de 2 martie 1949, la varsta de 7 ani, fiind astazi sub incidenta Decretului 118/90. Nu credeti ca nu mai sunt dispus sa renunt la ea a doua oara? Am trait prea mult prin mansarde si in camere cu pamant pe jos dupa ce parintii mei au plecat cu doua geamantane. Am rabdat prea multe umilinte ca sa nu lupt acum prin toate mijloacele atat pe plan national, cat si international pentru recuperarea ei.
Macar in numele dreptatii, chiar daca pana acum am cheltuit si bani, si energie degeaba…
Stii dumneata ca in 1990, cand am revazut-o dupa 41 de ani si am pasit in ea, am plans ca un copil? Poti dumneata sa-ti imaginezi acest lucru?
In vederea repararii nedreptatii care mi s-a facut, ati putea sa dispuneti refacerea contractului de privatizare, scotand din capitalul social (daca aceste proprietati sunt prinse?!) al societatii InterAgro (actiuni 100%) terenul si imobilele mele pe care le solicit in natura. Sunteti prea mare pentru aceasta modesta proprietate, pe care eu n-as schimba-o cu nimic in lume si voi lupta s-o recuperez.
La societatea Agrozootehnica Piatra ati gasit o sleahta de profitori: directorul Iancu Romulus, directorul ec. Irihdea, sotia directorului economic, magazionerul Virgil I., seful personalului, Hatarau. Toti acestia nu se mai gasesc in cadrul Agrozootehnica Piatra – de care v-ati folosit (fosta IAS era renumita in tara pentru hotiile din vremea comunista, cand erau sapate transee pe sub lanurile de porumb, pe unde se sustrageau tone intregi de grau, care era comercializat in folos propriu) si cu acestia mi-ati rapit proprietatea.
Orice functionar din administratia la care ma adresez, cand aude ca este vorba despre domnul Ioan Niculae, spune speriat ca nu voi rezolva nimic, caci dispuneti inclusiv de organele legii. Oare asa sa fie? Stim ca numai despotii sunt deasupra legii. Probabil sunteti socotit -regele Teleormanului-. Credeam ca a apus -toamna patriarhului-, dar vad ca pamantul acesta este inepuizabil in astfel de reincarnari. Da, voi indrazni sa ma lupt cu -Goliat- pentru dreptul meu.
Daca ati pierdut doua milioane de dolari din agricultura, de ce nu renuntati la acest departament, sa-i lasati pe altii? Ma mir, caci n-ati platit nici la ADS redeventele si nu ne-ati dat nici noua, proprietarilor de pamant (actionari la AZAL Alexandria), cota cuvenita pe anul 2002.
Ma mai puteti privi in ochi, domnule Niculae, dupa ce mi-ati luat casa? In ziarul -Libertatea- din 1 noiembrie 2002, in incheierea unui interviu, afirmati insolent ca -Pot privi pe oricine in ochi fara sa-mi fie jena-.
