
Publicat zilele trecute în ziarul nostru, articolul „Mădălin Voicu – un țigan mitocan care se laudă cu sângele lui albastru“ a provocat o avalanșă de comentarii, dintre care unele de o ironie usturătoare, privitoare la ifosele și pretențiile „nobiliare“ cu care se împăunează deputatul lăutar, înregimentat în oastea politică a PSD. Mai mult decât atât, am fost contactați de către o persoană care, afirmând că îl cunoaște foarte bine, ne-a confirmat că această pretinsă legătură de sânge cu vechile familii boierești este doar o poveste, mincinoasă ca orice basm spus la gura sobei. Cu toate acestea, am decis că este cazul să luăm, totuși, în serios vorbele lui Mădălin Voicu și să le punem față în față cu datele istorice, așa cum au fost ele consemnate de specialiștii care și-au petrecut ani întregi din viață studiind vechile documente păstrate prin arhive. Povestea privitoare la pretinsa ascendență nobiliară a familiei lui Mădălin Voicu a debutat, anul acesta, prin luna februarie. Mai exact în ziua de 10 februarie când în „Centrul vechi“, a apărut un articol cu iz de telenovelă, intitulat bombastic „Dragoste cu sânge albastru: Povestea iubirii dintre «Prințul viorii» și «Ultima prințesă» a Cantacuzinilor“. O poveste siropoasă, cu atât mai puțin credibilă cu cât la finalul ei ni se dezvăluia, pe un ton aproape conspirativ: „Complicele nostru în realizarea cronicii acestei frumoase povești de dragoste a fost doamna Monica Tatoiu, căreia ,,Centrul Vechi“ îi mulțumește pe această cale“. Adică Monica Tatoiu cea care are tot atâtea legături cu istoria câte are „baba și boxul“. Dar, faptul că bazaconia asta a apărut în ziarul lui Robert Negoiță, coleg de partid al guralivului Mădălin Voicu, ne-ar putea îndemna să credem că, de fapt, povestea cu „Prințul“ și „Ultima prințesă“ ar putea avea și o oarece tentă politică, menită să „coloreze“ într-un mod cât mai spectaculos adunătura de ciudați încolonați sub pulpana largă a PSD.
Dar, hai să o luam de la un capăt. În articolul menționat, venerabila doamnă Maria Magdalena Voicu, mama lui Mădălin Voicu relatează, privitor la vechea origine a familiei sale: „Aici e o poveste foarte lungă. Mă trag și din Cantacuzino, și din Aldea din Transilvania. Pe vremuri, Aldea era nu știu ce paharnic pe lângă domnitor. La un moment dat, acesta a avut cinci băieți: Aldea cel mare, Aldea cel mijlociu, Aldea cel mic, Aldea Crețul și Aldea ?ê?£chiopul. Ăștia sunt din partea tatălui. Din partea mamei, am rădăcini de Cantacuzino, s-ar putea să fie din partea lui Dimitrie Cantemir. Nu știu să vă spun exact. La un moment dat, a făcut un văr de-al nostru un arbore genealogic. La venirea comuniștilor, el a plecat în America. Era total împotriva sistemului și avea altă educație. L-au scos americanii bandajat din cap până în picioare spunând că este un rănit american și așa a ajuns peste Ocean. Nu am mai ținut legătura cu el și nu am acel arbore.“ Trecem peste chestiunea „vărului“ dispărut care s-a ocupat de genealogia neamului, episod demn de cele mai ieftine romane polițiste. Poate că totul ar fi trecut în uitare dacă, după câteva luni, povestea cu „sângele albastru“ nu ar fi fost reluată chiar de către deputatul Mădălin Voicu care, fără a intra în amănunte s-a lăudat în fața unui ziarist care-l intervieva: „ Așa e! Sunt «caștaliu». Mama era aristrocrată. Se trage din familia Cantacuzino“. Pe cuvântul lui matale maestre? Păi atunci hai să vedem ce spun specialiștii.
Adevărații urmași ai Cantacuzinilor
Destul de confuză, relatarea doamnei Maria Magdalena Voicu este totuși ceva mai completă decât cea a fiului său.Trecem și pe lângă acel „Aldea din Transilvania“ care ar fi fost „nu știu ce paharnic pe lângă domnitor“. Nu doamnă, în evul mediu, rangul de paharnic a existat doar la curțile domnitorilor din Țara Românească și Moldova, și nicidecum în Transilvania. Mai spune doamna Voicu: „Din partea mamei, am rădăcini de Cantacuzino, s-ar putea să fie din partea lui Dimitrie Cantemir“. Sună frumos dar foarte departe de adevărul istoric. Publicat în limba franceză studiul „Arborele genealogic al familiei Cantacuzino“ inclus de Mihai D. Sturdza în lucrarea „Grandes familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople“ – Paris 1999, aduce „la zi“ descendența, pe linie masculină a familiei cantacuzinești, menționând acolo chiar și urmași născuți în ultimii ani. Iar printre ei, contrar poveștilor lui Mădălin, nici pomeneală de vreun Voicu. Dar poate că nu ne uităm unde trebuie. Alături de paharnicul „Aldea din Transilvania“ doamna Maria Magdalena Voicu ne-a mai povestit, în interviul deja menționat, și despre Cantacuzino „din partea lui Dimitrie Cantemir“. Context în care nu ne rămâne decât să vedem, din nou, ce spun specialiștii. În lucrarea „Dinastia cantemireștilor. Secolele XVII-XVIII, publicată în 2008, sub egida Academiei de ?ê?£tiințe a Moldovei, de un colectiv coordonat din punct de vedere științific de acad. Andrei Eșanu“, se menționează că singurul contact dintre familia Cantacuzino și familia Cantemireștilor s-a petrecut prin căsătoria domnitorului Dimitrie Cantemir cu doamna Casandra Cantacuzino. O căsătorie de rang înalt din care au rezultat mai mulți copii. Primii au fost două fete, Maria și Smaranda, care nu au lăsat urmași. Următorii lor copii, Matei Cantemir și Constantin Cantemir nu au avut nici ei urmași. Ajuns ofițer de rang înalt în armata rusească, ?ê?£erban (Serghiei) Cantemir nu a fost însurat. Dar, ca premiu pentru niște fapte de vitejie acum uitate el a primit în dar de la țarul Rusiei o prizonieră turcoaică care s-a botezat și a primit numele de Avdotia Moiseeva. A fost, probabil o femeie deosebit de frumoasă, care i-a făcut două fete: Elena și Evdochia. Prima nu a avut copii iar cea de a doua a avut un băiat, botezat cu numele de Vsevolod Stepanov, care a trăit doar în Rusia. Iar după moartea sa a fost înhumat la mănăstirea „Donskoi“. Următorul fiu al lui Dimitrie a fost Antioh care a avut doi copii, dar aceștia nu au avut urmași. Alți fii ai familiei Dimitrie Cantemir- Cassandra Cantacuzino au fost Petru și Ion (care nu a avut copii), și Augustin Mirov, care a avut un copil, care nu a avut însă urmași. După Cassandra, domnitorul Dimitrie Cantemir a mai avut o soție, o rusoaică, pe nume Smaragda, care nu i-a lăsat alți urmași. Arborele genealogic al domnitorului Diomitrie Cantemir mai include încă doi copii (făcuți probabil „din flori“ după cum se spunea cândva) al căror nume nu a fost reținut de istorie, dar despre care se știe că n-au avut urmași. Astfel se face că, deși deosebit de prolific în ceea ce privește numărul de urmași direcți, Dimitrie Cantemir nu a lăsat în urma sa o „linie dinastică“ printre care să se fi strecurat și vreun strămoș al lui Mădălin Voicu. Asta spun savanții care și-au petrecut viața prin arhive. Motiv pentru care îi credem pe ei și nu pe lăutarul deputat PSD Mădălin Voicu. Iar în ceea ce-l privește pe acesta din urmă, singurul său rang de noblețe este exact cel care-l cuprinde propriul său limbaj venit, parcă, direct din șatră, de la ușa cortului: „Îmi bag p…la în ea de percepție!“.
Neamul Cantemireștilor
Arbore genealogic (Anexă la vol. Dinastia Cantemireștilor. Secolele XVII–XVIII)
© Academia de S?î?ºtiint?î?ºe a Moldovei, 2008 © Întreprinderea Editorial-Poligrafica?îÔÇá S?î?ºtiint?î?ºa, 2008 © Andrei Es?î?ºanu (coordonator), 2008
Vasile Surcel