O petiție ce pare un strigăt de disperare a fost trimisă de managerul Radio Timișoara, Mihai Anghel mai multor instituții politice din România. Nemaisuportând situația din Radioul Public, Mihai Anghel se autodenunță pentru două infracțiuni de fals intelectual comise la instigarea, spune domnia sa, a Președintelui Radio-România, Ovidiu Miculescu. Cum deja știm din cazul medicilor toți funcționarii plătiți din bani publici sunt considerați funcționari publici de Codul Penal, fără legătură cu definiția dată de Legea funcționarilor publici. Așadar, Noul Cod penal stabilește la art. 321 că falsul intelectual este „Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări” și se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Să vedem ce spune dl. Anghel care a condus Radio Timișoara timp de 18 ani: Ovidiu Miculescu „pentru a-și acoperi fapta a solicitat, prin directoarea de cabinet Eliza Covaliu, note de fundamentare antedatate. Am redactat și transmis această notă de fundamentare la 9 luni după data înscrisă în act.” Așadar primul fals intelctual comis la instigarea lui Miculescu și a lui Covaliu. Apoi relatează: „pentru un alt lider, din sindicatul favorit de această dată, a solicitat o notă de fundamentare pentru mărirea salariului, pe care am redactat-o și am transmis-o, deși acest lider are una dintre cele mai mici contribuții în activitatea redacțională, dacă nu cea mai mică. Cum mărirea propusă de mine nu i s-a părut suficientă, a plusat cu 400 de lei, ajungându-se în situația absurdă ca omul cu cel mai mic aport în cadrul redacției să aibă cel mai mare salariu. Și acest CIM a intrat în vigoare înainte de a fi semnat. Dețin toate aceste documente și le pot prezenta organelor de anchetă.” Așadar al doilea fals intelctual comis tot la instigarea lui Miculescu.
Cu siguranță, dacă organele de anchetă (expresie de tristă amintire, ce-i drept) vor fi sesizate de membrii Comisiilor de Cultură care, având atribuții de control față de SRR, au și obligația de a denunța infracțiunile de care iau cunoștință în timpul serviciului, vor vedea sinceritatea dlui Anghel și e posibil ca să ceară pedeapsă cu suspendarea executării în cazul lui. Dar Miculescu nu scapă!
Vă prezentăm în continuare sesizarea managerului Mihai Anghel și lăsăm „organele de anchetă” să încadreze faptele lui Miculescu:
” Către
Senatul României
Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii
Comisia pentru cultură şi media
Către
Camera Deputaților
Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii
Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă
Subsemnatul ANGHEL MIHAI, cu domiciliul în Timişoara, xxxxxxxxxx, angajat al Societății Române de Radiodifuziune în funcția de manager la Studioul teritorial Radio Timișoara, formulez
PETIȚIE
Având drept obiect faptele domnului Ovidiu Miculescu, comise în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune:
Domnul Ovidiu Miculescu a cumpărat liderii de sindicat din Societatea Română de Radiodifuziune prin măriri nejustificate de salarii, pentru a obține deciziile pe care le dorea. A fost prezent la o întrunire sindicală unde a obținut debarcarea domnului Adrian Moise, un lider incomod, din fruntea federației sindicatelor din Societatea Română de Radiodifuziune. A semnat CIM-uri la fața locului, oferind beneficii salariale celor care au luat această decizie. Pentru a-și acoperi fapta a solicitat, prin directoarea de cabinet Eliza Covaliu, note de fundamentare antedatate. Am redactat și transmis această notă de fundamentare la 9 luni după data înscrisă în act. Pentru un alt lider, din sindicatul favorit de această dată, a solicitat o notă de fundamentare pentru mărirea salariului, pe care am redactat-o și am transmis-o, deși acest lider are una dintre cele mai mici contribuții în activitatea redacțională, dacă nu cea mai mică. Cum mărirea propusă de mine nu i s-a părut suficientă, a plusat cu 400 de lei, ajungându-se în situația absurdă ca omul cu cel mai mic aport în cadrul redacției să aibă cel mai mare salariu. Și acest CIM a intrat în vigoare înainte de a fi semnat. Dețin toate aceste documente și le pot prezenta organelor de anchetă.
Domnul Ovidiu Miculescu, în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune a intervenit în activitatea unor comisii de cercetare disciplinară prealabilă și comisii de examen, direct sau prin interpuși, pentru a obține rezultatele dorite de dânsul. Am fost membru în mai multe astfel de comisii, care au executat fără crâcnire cele solicitate. Filozofia după care se ghidează a exprimat-o clar într-o videoconferință cu managerii redacționali din Societatea Română de Radiodifuziune: “Noi îl dăm afară și apoi ne judecăm, un an, doi, dar nu ne mai deranjează”. Una dintre ele a fost comisia de concurs pentru postul de redactor șef la Radio România Reșița, când domnul Miculescu a transmis clar dorința ca învingătoare să fie Laura Sgaverdea, în defavoarea Oanei Cenan Glăvan. Unii membri ai comisiei au făcut o departajare firavă între cele două, eu, Florin Brușten, dar fără a se opune și a judeca după propria conștiință, la alții reaua credință a fost evidentă. Documentele concursului stau mărturie. O comisie de cercetare disciplinară prealabilă cu rezultat în plic a fost cea care a dus la desfacerea contractului individual de muncă a domnului Adrian Moise, la care s-a refuzat înregistrarea și astfel nu există dovada inatacabilă a afirmației reprezentantei Serviciului juridic cum că domnul Moise are obligația să-și dovedească nevinovăția. Aceiași reprezentantă a Serviciului juridic a transmis comisiei mesajul domnului Miculescu de a finaliza cercetarea cu propunerea desfacerii contractului individual de muncă al domnului Moise. După audierea cercetatului comisia nu a dezbătut și analizat materialele prezentate în lumina celor discutate, pur și simplu reprezentanta Serviciului juridic a redactat actele și toți au semnat ca primarii. O altă comisie cu mutare în plic a fost cea de cercetare disciplinară prealabilă a conducătorului de la Radio Iași, Nicolae Tomescu. Între timp acesta a fost reîncadrat prin decizia instanței, dar Societatea Română de Radiodifuziune a plătit pentru mai bine de un an de zile de servicii neprestate. Îmi recunosc vina de a fi cedat presiunilor și de a nu fi judecat conform propriei conștiințe și pregătirii mele. Au mai fost și alte comisii cu mutarea în plic și la nevoie voi detalia.
Domnul Ovidiu Miculescu, în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune a încheiat, în 2013, cu diferiți membri ai Consiliului de Administrație contracte prin care le-a acordat acestora venituri suplimentare, fără ca aceștia să presteze vreo activitate. Unii dintre aceștia, mai naivi, au trecut separat aceste venituri în declarația de avere postată pe site-ul SRR.
Domnul Ovidiu Miculescu, în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune a promovat și a obținut aprobarea în Consiliul de Administrație a unui Regulament al Comitetului Director al SRR și a comitetelor directoare teritoriale care contravine Legii 41/1994 și principiului comitetelor directoare, prin eliminarea conducătorilor de departamente și aducerea prin așa-zise concursuri de persoane care votează la comandă și pentru care SRR cheltuiește zeci de mii de lei lunar pentru indemnizații de ședință. Pentru comitetele directoare formate din conducătorii de departamente SRR nu plătea nimic. Iată argumentele legale aduse în Dosarul nr.1549/59/2015, aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara:
Legea 41/1994
Art. 35
(2) Daca studiourile teritoriale au si emisiuni in limbile minoritatilor nationale, comitetele directoare ale acestora vor cuprinde reprezentanti ai realizatorilor acestor emisiuni.
Dex: reprezentant: Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva.
În Raportul asupra proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune al Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă a Senatului, din 17.11.1997, la punctul 66 prin care se abrogă art.31, cel care stabilea componența comitetului director, motivatia este: Compunerea comitetelor directoare prin regulamentul de organizare și funcționare al fiecărei societăți. Se observă intenția legiuitorului nu de a elimina conducătorii de departamente din comitetele directoare, ci de a nu coborî legiferarea până la acest nivel.
De altfel, din atribuțiile comitetului director reiese clar obligativitatea ca cei ce conduc departamentele să facă parte din el:
Art. 28
Directorul general are urmatoarele atributii si raspunderi:
a) asigura, impreuna cu comitetul director, conducerea curenta a societatii;
Dex: CURÉNT, -Ă, ♦ De fiecare zi, zilnic; actual
Art. 31
Comitetul director al Societatii Romane de Radiodifuziune si, respectiv, al Societatii Romane de Televiziune ………. are urmatoarele atributii:
a) pune in executie hotararile si deciziile consiliului de administratie;
b) elaboreaza si propune spre aprobare consiliului de administratie strategia de program;
g) asigura respectarea dispozitiilor legale privind paza bunurilor;
h) asigura respectarea dispozitiilor legale privind protectia mediului;
Cum ar putea niște oameni care nu sunt zilnic în radio și care nu conduc efectiv departamentele din radio să îndeplinească atribuțiile comitetului director? Dincolo de situația absurdă în care un simplu inginer să spunem, prin prezența în comitetul director, este șeful conducătorului departamentului din care face parte. La comitetele directoare teritoriale situația este aproape identică, în plus reprezentantul realizatorilor emisiunilor în limbile minorităților naționale nu este deloc reprezentantul acestora.
Practic, în situația actuală, CD al SRR dublează în mare măsură activitatea CA al SRR, uneori luând decizii de competența CA.
De altfel întreg Comitetul Director al SRR a comis abuz în seviciu luînd hotărâri de competența Consiliului de Administrație sau substituindu-se comitetelor directoare teritoriale. Mai mult, perioade îndelungate mai multe studiouri teritoriale nu au avut comitete directoare, Timișoara nu are nici acum, deși sunt obligatorii conform Legii 41/1994:
Art. 35
(1) Conducerea studiourilor teritoriale si a celorlalte unitati functionale autonome este asigurata de comitete directoare proprii, numite de consiliul de administratie al societatii respective, in limitele competentelor care le-au fost delegate.
Televiziunea Romănă funcționează după aceiași lege și are comitete directoare în conformitate cu cele afirmate de mine.
Domnul Ovidiu Miculescu, în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune a promovat și a obținut aprobarea în Consiliul de Administrație a unei hotărâri care anulează autonomia și statutul de ordonatori secundari de credite ale studiourilor teritoriale și altele care contravin Legii 41/1994 (HCA nr.178/24.12.2014) . Prin HCA nr. 105/29.08.2012 se modifică Legea 41/1994. După apariția acesteia nu am mai putut să deleg semnarea anumitor contracte, cum s-a întâmplat până atunci, pentru că nimeni nu a mai avut curajul să respecte legea și nu o hotărâre contrară acesteia. În aceste condiții am comis infracțiunea de conflict de interese semnând contracte cu propria mea soție, obligat de faptul că este singura specialistă din această parte de țară în drepturi de autor și a muncit pe acest domeniu în Radio Timișoara până la pensionare. Precizez că soția mea prestează aceiași activitate și pentru TvR Timișoara, care, după ce a încercat cu un angajat, a apelat la serviciile ei. Din luna septembrie, după apariția Ordinului nr.793/07.08.2015, cu același conținut ca și HCA mai sus menționată, muncește fără contract, fiind singura persoană care întocmește documentația pentru drepturi de autor, de altfel obligatorie prin lege. Mai sunt și alți oameni care muncesc în Radio Timișoara și îndeplinesc activități obligatorii prin lege sau foarte importante.
În SRR nu este normată munca, deși este obligatoriu conform Codului Muncii (art.131) și Legii 41/1994 (art. 31,f)
Codul muncii
Art. 131. [domeniul de aplicare a normelor de muncă]
Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi.
Legea 41/1994
Art. 31
Comitetul director al Societatii Romane de Radiodifuziune …..are urmatoarele atributii:
f) avizeaza normele de munca, normativele de personal, functiile si meseriile necesare, care se aproba de consiliul de administratie;
De 13 ani nu aplicăm o dispoziție obligatorie conform Codului muncii și legii noastre, în funcție de care ar trebui dimensionată organigrama. Lipsa normării a dus la angajări discreționare, doar prin bunăvoința domnului Miculescu, fără o documentare științifică a necesarului. Dacă faci sluj frumos și PDG-ul e mulțumit, sau a existat o intervenție cu greutate la el, obții posturi, dacă nu, nu. Dau doar un singur exemplu: la București redacția minorități realizează 2 ore de emisiuni zilnic, în două limbi, cu 10 oameni, conduși de un redactor șef, plus colaboratori, iar la Timișoara 9 oameni realizează zilnic 6 ore de emisie, fără colaboratori. Emisie triplă, oameni mai puțini, fără conducător. Dacă s-ar norma munca, ar mai fi posibil așa ceva? Domnul Miculescu refuză normarea muncii și norme de costuri dar se laudă peste tot cu rezultatele financiare ale SRR, obținute prin încălcarea legii.
Pentru a-și asigura o echipă managerială obedientă, au fost scoase la concurs posturi ocupate cu CIM pe perioadă nedeterminată, prin redenumirea funcției, deși în Legea 41/1994, la atribuțiile directorului general se spune că „numește… conducătorii” (art.28,d), tocmai pentru a se evita astfel de abuzuri, ajungându-se la Iași în situația cu doi oameni cu fișă de post de conducător al unității autonome. Nu știu dacă au reușit să-l păcălească până la urmă pe cel înlăturat să semneze noua fișă de post. La TvR Timișoara s-a petrecut un fapt similar și domnul Lucian Ionică a fost repus în funcție prin decizie definitivă a instanței.
Pentru a-și asigura o echipă managerială obedientă, după susținerea concursurilor pomenite la punctul 7, domnul Miculescu a solicitat, înainte de anunțarea rezultatelor, demisia fără dată de redactare sau înregistrare de la câștigători. Am scris această demisie, de față cu mine a scris-o și domnul Alexandru Mogoșeanu, manager Radio Oltenia Craiova, le-am înmânat domnului Florin Brușten, secretar general DPR, care le-a transmis domnului Miculescu.
Pentru că nu mă conformam unor ordine ilegale, în luna august a fost trimis în control domnul Cristea Constantin, economist în cadrul Serviciului Control Financiar de Gestiune, care mi-a transmis mie, contabilei șef Onofrei Violeta și a mai spus și persoanelor din contabilitate, mesajul domnului Miculescu, prin care eram asigurat că dacă voi trimite toate contractele spre aprobare și semnare la București, controlul nu va avea nici un fel de urmări neplăcute. Domnul Cristea a lăsat un exemplar din Nota de constatare din 12 august 2015, fără să mi-l prezinte și fără să dorească și punctul meu de vedere, și a părăsit intempestiv sediul unității, evitând să se întâlnească cu mine, deși stabilisem această întâlnire telefonic cu o zi înainte. Am transmis în aceiași zi o contestație la care nu am primit răspuns nici până astăzi. La întâlnirea managerială de la sfârșitul lunii august de la Băile Herculane, domnul Miculescu mi-a spus în mai multe rânduri, acesta fiind și ultimul mesaj de la despărțirea de la Orșova, să merg la București să mă întâlnesc cu domnul Cristea. Mesajul pe care l-am înțeles a fost că domnul Cristea ar fi de acord să modifice raportul dacă mă potolesc, pentru că alt rost nu ar fi avut această întâlnire. Toate acestea mi-au întărit convingerea că era vorba de o încercare de șantajare a mea pentru a mă supune oricărei decizii, chiar dacă aceasta încalcă legea. Nu am dat curs acestei recomandări. Mai mult, am atacat în contencios administrativ ordinul prin care domnul Miculescu decidea că este singurul care semnează orice fel de contract, inclusiv pentru studiourile teritoriale, unități funcționale autonome și ordonatori secundari de credite prin Legea 41/1994. În aceste condiții, domnul Miculescu a solicitat domnului Cristea un raport pe aceiași temă, pe care acesta l-a prezentat în 23.10.2015 și care reia mai detaliat cele prezentate în raportul anterior, fără a face referire în analiza faptelor la punctul meu de vedere, ci doar menționând la final că acesta este atașat la raport. Ori expertul în domeniu era singurul în măsură să analizeze argumentele prezentate de mine. Urmare a acestui raport, domnul Miculescu a semnat Ordinul nr. 1094.09.11.2015 pentru constituirea unei comisii de cercetare disciplinară prealabilă a mea pentru fapte care reprezintă obiectul unui dosar aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, respectiv dreptul conducătorului unei unități funcționale autonome de a semna contractele ce privesc această unitate. Deși am sesizat acest fapt, domnul Miculescu a refuzat să țină cont de el. Chiar regulamentul intern prevede acest lucru:
REGULI REFERITOARE LA PROCEDURA DISCIPLINARA
Art. 68.
(2) Ca urmare a sesizarii Angajatorului cu privire la savarsirea unei abateri disciplinare sau a constatarii incalcarii de catre un salariat a normelor legale, ale prevederilor Regulamentului Intern, contractului individual de munca sau Contractului Colectiv de Munca aplicabil, ordinelor si dispozitiilor legale ale conducatorilor ierarhici, Presedintele Director General va dispune efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, numind o persoana sau o comisie in acest sens.
Ori tocmai legalitatea acestor ordine și dispoziții este judecată de instanță. În schimbul de adrese cu domnul Miculescu, răspunsurile dânsului, deși se referă la chestiuni strict juridice, nu au viza Serviciului juridic.
Domnul Ovidiu Miculescu, în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune a acționat la presiunea unor persoane publice, solicitând o notă de fundamentare pentru creșterea timpului de emisie pentru emisiunea în limba romani, aprobând-o fără nici o analiză și anunțând la CNA modificarea de grilă, contravenind în acest fel Legii 41/1994:
Art. 8
(1) Autonomia si independenta editoriala a serviciilor publice de radiodifuziune si de televiziune sunt garantate prin lege, iar programele acestora sunt ocrotite de orice ingerinte ale autoritatilor publice, precum si de influentele oricaror partide, formatiuni social-politice, sindicale, organisme comerciale si economice sau grupuri de presiune.
Realizatoarea emisiunii a mulțumit în prima emisiune deputaților Păun și Voicu, fără a căror intervenție nu s-ar fi obținut spațiul mărit. Dețin înregistrarea din emisiune. Mai precizez că la alte note de fundamentare, foarte bine susținute, domnul Miculescu nici măcar nu a răspuns, chiar dacă asupra celor solicitate convenisem în discuții directe cu dânsul.
Domnul Ovidiu Miculescu, în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune a utilizat bunurile firmei în interes propriu, deplasându-se la Reșița cu mașina de serviciu și mai departe la Belgrad cu mașina de serviciu a conducătoarei de la Radio Reșița, condusă de aceasta, pentru a sărbători împreună cu soția aniversarea căsătoriei. Manager la Reșița este doamna Laura Sgaverdea, pentru care domnul Miculescu a intervenit să obțină acest post. Faptul a fost publicat într-un ziar central, în 9.11.2015, ZiuaNews, sub titlul: “Jeep-ul Radioului public, taxi pentru directorul Ovidiu Miculescu de la București la Belgrad”. Răsplata este evidentă prin angajările aprobate la Radio Reșița și alte favoruri, mult dincolo de cele normale pentru cel mai mic post teritorial, care nici măcar nu există în lege.
Și acesta este numai vârful aisbergului la abuzuri și ilegalități.
În încheiere, sper că acestă petiție va duce la o cercetare rapidă și obiectivă a faptelor și nu veți aduce un om de aproape 60 de ani în situația să apeleze la alte forme de protest pentru a vă atrage atenția, pentru că am ajuns aproape de limita suportabilului și sunt în situația de a da cu piciorul realizărilor de o viață pentru credința că legile României trebuie respectate.
Cu stimă,
ANGHEL MIHAI ”
