Ieri mega-gonflatul, din vorbe, miting „sindical“ organizat în fața Parlamentului cu ocazia dezbaterii moțiunii de cenzură depuse de Opoziție după asumarea răspunderii asupra noului Cod al Muncii de către Guvernul Boc s-a dovedit o jalnică încropire de spectacol de varietăți asezonat cu chirăituri și condimentat cu vizitele celor doi mononeuronali – Chuky și Che Gargara – cei doi lideri de buzunar ai PSD și PNL.
Mitingul din Piața Constituției s-a încheiat în jurul orei 16.00, cu trei ore mai devreme decât era programat și, deși organizatorii anunțaseră peste 50.000 de participanți, la manifestație au participat doar aproximativ 8.000 de oameni, sumă care s-a subțiat la vreo 2000 imediat ce au apărut la tribună liderii în vocalize ai USL Victor Ponta și Crin Antonescu, urmați de vocalistul Ducu Bertzi, care au avut parte de o audiență mai scăzută decât Moromeții, formația adusă de pesediști pentru a încălzi cât de cât atmosfera.
În pofida mulțimii de cameramani și analiști ai trusturilor lui Vîntu și Voiculescu sosiți ca hienele ahtiate de sânge, adulmecând promise confruntări între sindicaliști și jandarmi, așteptata masă critică de peste 50.000 de sindicaliști nu s-a concretizat decât într-o micro-șleahtă de câteva mii de oameni mânați din spate de pezevenghi de teapa lui Mircea Dogaru, autorul unor poluții-declamații sforăitoare către popor lipsite de orice suport factual (și seminal).
Gongoric, Dogaru s-a încordat la maximum aruncând pe piața mediatică niște bombardele discursive bombastice de tot râsul: „Așa cum luptătorii Omon și Spetznatz au făcut recunoaștere la obiective și antrenament, începând din iunie, pentru decembrie 1989, așa facem și noi începând din 14 pentru ziua de 16 martie. Dorim să dezmorțim gloatele Capitalei, inclusiv pe membrii filialelor noastre din București, să-și regăsească, cu ajutorul SCMD, conștiința de popor, ca să știe pentru ce se vor bate pe 16 martie. Dorim să-i înspăimântăm pe deputați și senatori“… brrr.
În loc de Spetznatz – PSD-ul a venit la miting cu desfrânații Bănicioiu și Negoiță
Curajosul Dogaru vorbește de funie în casa spânzuratului, deoarece și-a primit uniforma militară via tata-socru, generalul-colonel trădător Vasile Petruț, agent al GRU – Glavnoe Razvedåvatel’noe Upravlenie – termenul din rusă pentru „Directoratul principal de spionaj“, organizație sovietică de spionaj militar care coordona branșa trupelor speciale numite Spetznatz. Haidamacii actuali ai așa-zisului Sindicat al Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, condus de Dogaru, ofițer de ață, făcut la apelul bocancilor, fără o zi de armată, slujind divizia ideologică militară a Partidului Comunist, pe lângă Ilie Ceaușescu, nu a reușit nici pe departe să se ridice la nivelul Spetznatz-ului lu’ tataia-socru al său.
Miza învrăjbirii este căutată cu orice preț, nu de azi, de ieri, de corifei ce se revendică de la Spetznatz și care n-au înfruntat în viața lor un luptător Omon (cazu’ meu, fără modestie – n.a), însă nu prea prinde la popor. Reuniunea câmpenească din fața Parlamentului s-a lăsat cu ritmuri de dance și foxtrot socialist, pe melodiile unor cântăreți capitaliști care au cântat în limita încasărilor – adică puțin, prost și cu o sonorizare execrabilă. De data asta, Ponta s-a lăsat de trucurile de Fidel Castro în travesti, renunțând la instigarea la violență și la vrăjeala cu „gloanțele pe țeavă“ destinate cică sindicaliștilor. Ca amănunt picant, Ponta a venit la miting însoțit de cei doi colegi ai săi de lupanar, trepanații Negoiță și Bănicioiu, implicați în hârjoneală și pertractări libidinale de partid cu duduițe sclifosite avide de afirmare socialistă (ca și el de altfel, conform celui care a fost sursa scandalului „sex cu minore la pesediști“, Florin Ghiulbenghian, care i-a dat în vileag pe Ponta, Bănicioiu și Negoiță).
Șăgalnicii libidinoși cercetați penal au avansat umăr la umăr în ceata sindicală lipsită de atractivitate sexuală rezumându-se doar la pipăieli între ei, probabil. Nicu Bănicioiu se revolta cu ceva vreme în urmă – unde altundeva decât la Realitatea lui SOV – că nu iese lumea în stradă, că sindicatele nu-i mai pot lua pe oameni din fața televizorului și să-i aducă în fața Palatului Victoria sau, și mai bine, la Palatul Cotroceni. Adică acolo unde să-i întărâte cine trebuie, cu ceva „violențe de stradă“, așa cum au mai încercat rupând barajele forțelor de ordine și încercând intrarea la Cotroceni atunci când s-a propus scăderea pensiilor cu 15%.
Revolta lui Bănicioiu a fost exprimată ieri deschis și de câțiva dintre liderii sindicali, dintre cei vopsiți în cerul gurii în roz bombon, că roșul bătea prea tare la ochi. Lideri sindicali doar cu numele, că pe fond „liderii“ s-au ocupat cu furatul din drepturile pensionarilor, prin administrarea ilegală a patrimoniului UGSR, patrimoniu la care au contribuit actualii pensionari (cu excepția celor cu pensii speciale) și nu liderii de sindicat. O bună parte din durduliii lideri sindicali se adapă, la rândul lor, de la Vîntu (care îi umectează prin batistă) și de la PSD (prin sacoșă).
De exemplu, liderul BNS, Dumitru Costin, a avut anul trecut cele mai mari câștiguri din întreaga mișcare sindicală, așa cum rezultă din declarațiile de avere depuse până în prezent: 240.000 de lei. Ca președinte al BNS, a încasat un salariu anual de 17.975 de lei. A fost și manager al unui proiect derulat de BNS: încă 140.000 de lei. Este, de asemenea, membru în mai multe Consilii de Administrație: la Casa Națională de Sănătate (CNAS), de unde a primit încă 10.400 de lei, la Realitatea Media (35.427 de lei), la Federația Română de Fotbal (21.420 de lei) și la Asociația Fotbaliștilor Amatori și Nonamatori (14.323 de lei).
Același sindicalist Dumitru Costin, cel cu datoria la buget de milioane de euro, via Realitatea lui SOV, era cică oripilat că nu are guvernul bani pentru salariile bugetarilor – „este treaba lor să găsească soluții“. Ipocrizia unuia dintre cei mai bogați lideri sindicali aduce aminte de ipocrizia maestrului său, Sorin Ovidiu Vîntu, cel care recomanda statului să se întărească dacă nu vrea să fie pârlit la buzunare de ciorditori de teapa sa.
Liderii sindicali de sacoșă, batistă și hidrant
Liderii marilor confederații sindicale din România, unii dintre ei cu dosare de evaziune fiscală – Liviu Luca, Marius Petcu, Dumitru Costin, Iacob Baciu, Achille Duțu și Ion Popescu -, sunt cei care administrau societatea Realitatea TV, restantă la plata datoriilor către stat. Peste 1,5 milioane de salariați sunt conduși și manipulați din punct de vedere sindical de către acești administratori rău-platnici. Marius Petcu – președinte CNSLR FRĂȚIA – se laudă cu 800.000 de membri, Iacob Baciu este președintele Confederației Sindicatelor Democrate din România, în care se regăsesc majoritatea cadrelor didactice, Președintele Federației Sindicatelor din Chimie și Petrochimie, Achille Duțu, are pe mână 65 de sindicate cu 40.000 de membri, Dumitru Costin – președinte Blocul Național Sindical – 500.000 de membri, Liviu Luca – președinte FSLI Petrom – și Ion Popescu – președintele Confederației Sindicale „Meridian“ – adună aproximativ 200.000 de membri. Bieții sindicaliști se dau de ceasul morții că vor salarii mai mari, dar înșiși șefii lor, organizatorii grevelor și mitingurilor, nu au catadicsit să dispună plățile către bugetul statului, de unde banii ar trebui să ajungă la bugetarii amărâți care beneficiază de contact cu șefii doar prin luneta mașinilor de lux, sau la oha, la câte un miting unde barosanii se fac că vin pe jos, ca masele.
Costin nu este singurul utilizator de batistuță, mai sunt și alții, amatori de hidrant, iar nivelul reprezentativității acestora este invers proporțional cu mărimea sacoșelor cărate de la partid, ceea ce se vede foarte clar din subțirimea masei sindicale amatoare de incursiuni de stradă în beneficiul pesediștilor cu hidrantul lipit de buze. Dacă Piața Constituției era marcată de rarefiere, în schimb a fost mare aglomerație la „standul Antena 3“ care și-a adus, ca și Realitatea la precedentele mitinguri sindicale, un fel de ministudio unde s-au perindat fel și chip de „experți“ ce se pronunțau cam în dorul lelii pe tema Codului Muncii pe care de fapt nici nu îl prea cunoșteau. Cod al Muncii cunoscut însă mai bine de străini, dacă avem în vedere că Bank of America a anunțat investitorii străini că e bună noua serie de reglementări a Codului Muncii care a devenit chiar obiect de dispută între Patriciu și Crin, trimis recent de mogul la sala de lectură, ca să-și mai augumenteze cât de cât neuronul stingher.
Miza unor sindicaliști ca Marius Petcu, de exemplu, de la CNSLR-Frăția este mai transparentă ca oricând, dacă avem în vedere o declarație recentă a acestuia, izvorâtă din enervarea pricinuită de comentariile pe marginea averii personale a liderilor sindicali. „Ne-am scris declarațiile și le avem la sertar. Nu le-am trimis și nici nu va mai fi nevoie. La Camera Deputaților s-a aprobat deja proiectul PSD, care ne scoate din lege. Acum este la Senat și dacă trece și pe acolo și nu o să mai fie nevoie să le trimitem. Marii noștri adversari trebuie să mai dea mult din picioare și să-și roadă unghiile, că n-or să le vadă!“, spunea Marius Petcu, căruia îi stă speranța în PSD pentru a nu fi obligat până la urmă să declare banii încasați.
Plagiat socialist garantat
În timp ce în fața Parlamentului circoteca sindicală era pe epuizate, la aceeași oră, aproximativ, continua alt gen de circotecă, în Parlament, unde Emil Boc îi acuza pe membrii Opoziției de plagiat în ceea ce privește varianta proprie a Codului Muncii depusă marți la Parlament: „Alianța Socialistă a depus la Parlament un Cod al Muncii în variantă proprie, în care ați copiat 76 de prevederi din Codul nostru. Cum se numește asta? Aș dori s-o întreb pe doamna profesor, doctor, rector Ecaterina Andronescu cum se numește acest lucru. Am încredere că doamna Andronescu va face o prelegere despre ce înseamnă plagiatul“.
Boc a uitat probabil de unde izvorăște autoritatea doamnei Andronescu, cea garantată de Marean Vanghelie. Mai mult ca sigur la o discuție parte în parte cu Vanghelie, Boc ar fi scos-o la liman, dacă avem în vedere că Vanghelie le știe cu munca de jos mai bine decât cu gramatica și plagiatul. Vanghelie a pornit din underground-ul muncii la negru, de la cusutul de fețe de pantofi la cooperativa lui Vasile Balint, zis Sile Cămătaru, pe numele său actual de șef de clan, dar care pe vremuri trăgea pe calapod și finisa pantofii cusuți de mânuța actualului lider de partid, poate unul dintre puținii pesediști care cunoaște fără îndoială ce înseamnă exploatarea omului de către om și valoarea unui Cod al muncii care să limiteze munca la negri. Demonstrativ, Marean nu s-a dat în spectacol, refuzând implicit să-i garanteze pe parveniții Tonta și „liberalul“ Crin, cel căruia îi îndeasă euroii în sacoșa nevestei capu’ de organizație infracțională Dinu Patriciu (apud Parchet).George Roncea
