Tânărul grav rănit în explozia de la Piatra Neamţ a ajuns în Belgia după ce a petrecut 24 de ore în spitalele româneşti din Piatra Neamţ şi Iaşi. Acesta a ajuns la Spitalul Charleroi din Belgia infectat cu Acinetobacter şi Klebsiella. Înainte de a pleca din România, pacientul, cu arsuri pe 70 la sută din suprafaţa corpului, a fost operat în clinica de chirurgie plastică de la Spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi. Medicii de la Iași au aplicat întocmai procedurile medicale în vigoare în România. Potrivit medicului român, care l-a preluat în străinătate pe tânărul de 28 de ani, procedurile la care ar fi fost supus pacientul în ţară nu ar fi fost complete, scrie protv.ro Doctor Ciprian Isacu, medic chirurgie plastică Charleroi, Belgia: “Nu a fost o intervenţie chirurgicală, îmi asum tot ce spun. Deci intervenţia chirurgicală nu a fost suficientă. Au excizat o parte din pielea arsă, dar nu complet. Nu vreau să dau în colegi, dar sunt cărţi, dacă nu ştii, de acord, ne uităm că şi eu mă uit. A ajuns într-o stare mediocră şi după aceea ne-am ocupat de el.” a declarat doctorul pentru Știrile PROTV.
Conform standardelor, diagnosticul și tratamentul chirurgical al arsurilor (indiferent de mecanismul acestora) și al sechelelor postcombustionale intră în aria de competență a specialității chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă. Conform curriculumului de pregătire, stagiul de ARSURI se desfășoară obligatoriu într-un centru de arși/ a unui burn unit, având o durata de 1 an calendaristic. Toate procedurile parcurse de medic în procesul de pregătire trebuie înscrise conform legii într-un document intitulat log-book. Dar cum în România merge oricum, pe pielea pacienților, în ultimii zece ani rezidenții nu au mai primit log-bookuri după cum am scris AICI, 2009 fiind ultimul an când rezidenților li s-a furnizat log-bookul, obligatoriu prin lege, în care ar trebui să semneze ca garanție pentru școlarizare, zeii UMF-istanului.
În anul 2017, Asociația Chirurgilor plasticieni din România a admis că parcurgerea stagiilor de pregătire este doar o formalitate și nu una efectivă, rezidenții fiind pregătiți suboptimal iar regulamentele de pregătire sunt întocmite de UMF-uri. ACPR a solicitat ferm următoarele modificări:
• Durata de pregătire in rezidențiatul in specialitatea Chirurgie Plastica sa fie de 6 ani si nu de 5 ani.
• Obligativitatea realizării de rotații intre diverse centre de pregătire pentru acoperirea cat mai corecta a întregii patologii (se cunoaște ca in anumite centre nu se acoperă toata patologia).
• Trebuie găsită si o soluție pentru asigurarea stagiului si completarea baremului de activități practice de chirurgie estetica, ținând cont de realitatea actuala – nu se mai fac operații estetice in spitalele de stat/centre de pregătire in rezidențiat, iar pe de alta parte nu exista o forma legala de a face stagii in clinicile particulare unde se efectuează aceste operații.
• Parcurgerea stagiilor trebuie sa fie efectiva si nu o formalitate cum este acum. In acest sens propunem ca activitatea îndrumătorilor si coordonatorilor sa fie evaluata de către rezidenți. Trebuie sa existe formulare de apreciere pe baza cărora sa se mențină sau înlocuiască îndrumătorii de rezidențiat in funcție de activitatea acestora.
• Introducerea obligativității verificării Logbookului si a efectuării stagiilor la intrarea in examenul de specialitate.
• Multe dintre aceste propuneri țin de regulamentul de pregătirea al rezidenților care este întocmit de fiecare UMF din tara. Din păcate, multe dintre prevederile principale ale acestor regulamente nu se respecta si astfel nivelul pregătirii rezidenților este suboptimal. Ar trebui totuși ca Ministerul Sănătății sa aibă pârghii prin care sa influențeze respectarea prevederilor regulamentelor de pregătire pentru ca are tot interesul ca după ce finanțează pregătirea rezidentului pe perioada a 5 ani, la final rezidentul sa fie bine pregătit pentru a oferii servicii de calitate pacienților.
Bineînțeles că după ce au devenit milionari în dolari, unii chiar multi-milionari, zeilor din UMF-istan nu le mai pasă nici de pacienți, nici de rezidenți și nici de nimic. În principiu, românii par să se mulțumească și cu ce avem: atât pacienții cât și medicii care, deși cunosc situația din spitale, aleg, în marea lor majoritate să tacă.
Sistemul romanesc de pregatire in rezidentiat nu are loc pentru aceste logbook-uri. Ce sa scrie un rezident in log book? Eventual, la cate operatii a tinut departatoarele si, in cel mai bun caz, la cate a fost lasat sa inchida plagile. Toata lumea doreste rezultate ca in vest, dar acolo rezidentul chiar primeste bisturiul in mana si este indrumat, nu mustrat daca isi permite sa intrebe daca este lasat sa opereze. Conceptia majoritatii indrumatorilor de rezidentiat este aceasta, rezidentul devine concurent daca stie ce sa faca in sala de operatii, fura pacienti, dar daca nu se pricepe sa opereze, devine un bun furnizor de pacienti. Intr-o tara unde pacientul iti creste personal venitul, cum ar dori cineva ca rezidentul sa devina un medic specialist bine pregatit tehnic? Degeaba este bine pregatit teoretic, “mana” si talentul chirurgical se dezvolta doar prin exercitiu.