Se pregătesc pozițiile pentru reluarea atacului la Traian Băsescu
O aparent surprinzătoare știre – intenția lui Teodor Meleșcanu de a obține un scaun la Curtea Constituțională scoate la iveală o parte a ghemului de interese ce privesc obținerea controlului instituțional de către coloneii/arhitecții vechii grupări a celor 322. Anul acesta se pare că reîncepe balamucul. Miza poziționării lui Teodor Meleșcanu la Curtea Constituțională are bătaie lungă. Pierderea Cotroceniului, la alegerile recente, de către Coaliția PSD-PNL-UDMR-PRM-PC plus grupul politic al celor 16 minorități, plus troica mogulilor cu enorme probleme penale – Vîntu, Patriciu, Voiculescu, nu înseamnă că aceasta și-a epuizat resursele și energia conglomeratului politico-financiar-securistic ce vizează de atåția ani (și) obținerea redutei Cotroceniului.
Vechea marotă a lui Mircea Geoană, aspirația așezării pe scaunul Cotroceniului, ar putea fi reactualizată de noul/vechiul proiect politic al suspendării președintelui Traian Băsescu, ventilat deja prin catacombele politice dåmbovițene. Curtea Constituțională reprezintă o pårghie esențială a unei mișcări de trupe ce ar avea ca țintă ocuparea aliniamentului Cotroceni și răsturnarea celui portretizat acum drept „tiranul bolnav“ – Traian Băsescu. Zilele trecute, Meleșcanu a anunțat tam-nesam că dorește să ocupe un loc de judecător la Curtea Constituțională, că tot expiră unele mandate. Meleșcanu, „un gunoi în Armani“ – pentru a cita din clasici, a urmat studii universitare la Facultatea de Drept din București (1959-1964) și apoi cursuri postuniversitare de relații internaționale la Universitatea din București (1964-1966).
„Infanteristul“ Meleșcanu
În perioada facultății, în 1961, și-a satisfăcut stagiul militar la Școala Militară de Ofițeri de Rezervă din Botoșani, încheindu-și perioada cu gradul de sublocotenent (în retragere), arma infanterie.
În anul 1966, sublocotentul devine diplomat în Ministerul Afacerilor Externe promovând până la rangul de ambasador și urcând în ierarhie până la treapta de ministru de Externe în guvernul Nicolae Văcăroiu în perioada 1992-1996. Cariera sa politică evoluează, ajungând senator în 1996, ales pe listele PDSR. În 1997, fondează așa-numitul partid al coloneilor, Alianța pentru România, alături de pedeseriștii Mircea Coșea, Iosif Boda, Marian Enache și mai ales cu suportul celebrului israelian româno-parizian Adrian Costea, tovarășul eternului și fascinantului Ion Iliescu. În 2002, APR se topește în Partidul Național Liberal, iar Meleșcanu obține poziția de prim-vicepreședinte al PNL. În 2004, este ales pe listele Alianței D.A. senator de Prahova, județul de obârșie al averii lui Dinu Patriciu, și în 2007 este numit în funcția de ministru al Apărării Naționale în guvernul Tăriceanu. Pentru o lună, în perioada 15 ianuarie – 29 februarie 2008, a fost și ministru interimar al Justiției, după ce Norica Nicolai a ratat obținerea fotoliului din cauză de dosar cu bube.
Aspirația actuală a lui Meleșcanu cel fără de bube la Curtea Constituțională, unde se cere un minim de 18 ani de activitate în domeniul juridic, ar fi justificată, susține acesta, de activitatea sa multilaterală de cadru, universitar de data asta. El predă ca profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității București, Catedra de relații internaționale, și, de asemenea, ține cursuri de masterat la Facultatea de Istorie a Universității din București. Mai este totodată și membru în diverse comiții și comitete – organizații de rezerviști mai mult sau mai puțin acoperiți, cum ar fi ADIRI – Asociația de Drept Internațional și Relații Internaționale, sau IRSI – Institutul Român de Studii Internaționale.
Conspiratul liberal Meleșcanu
Cam asta ar fi cariera oficială a lui Teodor Meleșcanu. Partea mai puțin oficială a carierei lui Meleșcanu este completată de surse diverse, cum ar fi fostul ofițer al Centrului de Informații Externe al Securității, Liviu Turcu, refugiat în Statele Unite, care în urmă cu mai mulți ani menționa prezența unui număr de 11 oameni politici cu vizibilitate pe o listă interesantă, a cadrelor conspirate a fostului aparat al Securității. Turcu a fost șef al serviciului operativ al DSS pe grupul de spații SUA/Canada și Europa de Vest, – respectiv Germania, Austria și Elveția, iar după ce „a ales libertatea“ a fost condamnat la moarte, în iulie 1989, de autoritățile comuniste. Ca mulți dintre foștii ofițeri de informații care și-au ales refugiul în Statele Unite, Liviu Turcu a ajuns un colaborator prețios al comunității de informații americane.
Lista publicată de Turcu – a celor 11 politicieni romåni aflați în fondul informativ al unor unități din fostul Departament al Securității Statului, cuprindea nume de răsunet, pe lângă Teodor Meleșcanu. Colegii săi de listă erau Adrian Năstase, Mircea Coșea, Mircea Pașcu, Radu Vasile, Eugen Dijmărescu, Alin Teodorescu, Viorel Hrebenciuc, Șerban Mihăilescu, Ilie Sårbu și Gelu Voican Voiculescu. Câțiva dintre cei aflați pe lista lui Turcu au fost confirmați public – cum ar fi Mircea Coșea și Șerban Mihăilescu, despre care CNSAS a precizat că au fost ofițeri acoperiți. Pe Radu Vasile l-a dat în gât Emil Costantinescu. Alin Teodorescu a confirmat și el relațiile cu Aparatul, uitând să precizeze calitatea sa de lucrător pe ogorul a două instituții de breaslă, dintre care una era dintr-o țară comunistă vecină (nu și prietenă).
În ce-l privește pe Meleșcanu, chiar actualul său coleg său de gașcă – Cozmin Gușă, a susținut că a fost ofițer acoperit al fostei Securități înainte de 1989. „Cei care vor să afle adevărul ar trebui să studieze ce făcea, în 1989, Meleșcanu, la Viena, foarte aproape de locul în care a fost sinucis Marin Ceaușescu“, a afirmat Gușă despre actualul candidat la scaunul Curții Constituționale.
Meleșcanu, potrivit listei lui Liviu Turcu, apărea în scriptele a nu mai puțin de trei unități ale Securității: U.M. 0195, U.M. 0625 și U.M. 0544, fosta 0920.
U.M. 0195 era fosta unitate de contrainformații externe care îi supraveghea pe ofițerii din spionajul extern, mai precis pe ofițerii DIE (Direcției de Informații Externe). U.M. 0625 a fost unitatea care se ocupa de contraspionaj pe teritoriul Romåniei. U.M. 0544 – înainte de fuga lui Pacepa, avea indicativul 0920, tot din activul DIE, și trimitea ofițeri romåni pentru a spiona în străinătate, sau cadre deplin conspirate care se ocupau de operațiuni de comerț exterior.
Traseul estic al liberalului Meleșcanu
N-ar fi o problemă majoră vechiul pedigree al lui Meleșcanu. Dacă omul a lucrat pentru statul român, înainte de 1989, servind patria în felul său, să-i fie de bine. Problema ar fi reconversia unora dintre cadrele vechiului regim de pe la noi care au primit, după 1989, lumina (mai ales) de la Răsărit și care s-au așezat disciplinați, militărește, în siajul unor politicieni și oameni de afaceri proeminenți pentru care banul greu a venit în conturi via Est. Filiera moldo-rusă a fost bătătorită intens de Teodor Meleșcanu, iar urmele trecerii sale prin spațiul de limbă rusă, nu foarte îndepărtate, au stârnit, în 2007, un scandal public, datorită lui Mugur Ciuvică, cel care a dat în vileag documente scurse de la SRI, instituție care ar fi monitorizat contactele realizate de acesta pe filiera cu pricina.
În perioada 23-27 septembrie 2006, o delegație a PNL, condusă de Teodor Meleșcanu, a efectuat o vizită în Republica Moldova, iar în acea vizită PNL a semnat un protocol de colaborare cu Alianța Moldova Noastră (AMN) din Republica Moldova. După numai cåteva zile, Serafim Urechean, liderul AMN, s-a deplasat la Moscova și a extins acordul printr-un act de strånsă colaborare cu Edinaia Rossia, partidul lui Putin.
Legăturile dintre PNL, Alianța Moldova Noastră (AMN) și partidul lui Vladimir Putin, Edinaia Rossia, au fost deconspirate în urma scandalului provocat de Mugur Ciuvică pe marginea unor documente ale SRI prin care se proba existența unui corp secret, „Grupul de evidență“, care monitorizează acțiunile politicienilor și afaceriștilor romåni în zona Răsăritului Romånesc și a fostei URSS.
Atåt reprezentanții PNL, cåt și cei ai AMN au ascuns inițial această legătură. Ea a devenit însă evidentă după ce au apărut date oficiale pe site-ul partidului Edinaia Rossia, unde se menționa acordul și declarația comună a lui Serafim Urechean cu Constantin Kosaciov, președintele Comisiei prezidiului Edinaia Rossia pentru relații economice și, totodată, președinte al Comitetului de Politică Externă al Dumei de stat.
Ulterior, la o reuniune a Alianței Liberal-Democraților Europeni, șeful PNL, premierul de atunci al Romåniei, Călin Popescu Tăriceanu, s-a întålnit personal cu liderul AMN, Serafim Urechean. Contactele via Chișinău dintre peneliști și ruși au căpătat o coloratură încă mai simpatică odată cu vizita la Palatul Victoria, la fratele Tăriceanu, în toiul Referendumului de suspendare a lui Traian Băsescu, a celebrului Kondiakov, mare maestru al masoneriei ruse și, totodată, mare meșter și tartore al serviciilor rusești. Toate aceste legături de amor romåno-rus au fost anterior consolidate, desigur, pe filiera PSD, filiera „de afaceri“ continuată cu sfințenie de PNL. Actualul conglomerat politic PSD – PNL are rădăcini serioase, înfipte adânc în solul rodinei rusești. În perioada guvernării PSD, la alegerile din 2004, liderul Blocului Moldova Democrată, Serafim Urechean, l-a susținut public pe candidatul Rusiei în Ucraina, Viktor Ianukovici, devenit acum președinte al Ucrainei. Rusia și-a scos acum pårleala după Revoluția Oranj. La råndul lor, americanii vor să-i pårlească cu Scutul. Scutul lui Traian, mai ceva ca valul lui Traian.
Rusia, dragostea mea…
La vremea Revoluției Oranj, în 2004, șeful campaniei lui Ianukovici, „eminența cenușie“ a Kremlinului și måna dreaptă a lui Putin, Gleb Pavlovsky, a fost și coordonatorul echipei rusești de campanie a moldovenilor lui Serafim Urechean. Urechean a avut parte și de o „acoperire oficială“ dinspre PSD care i-a trimis un pesedist din Iași ce a fost desemnat șef de campanie „la vedere“: Cezar Caluschi, partener de afaceri cu Bogdan Solcanu, fiul senatorului PSD Ioan Solcanu, fidelul lui Ion Iliescu.
Se poate spune că Meleșcanu este un insider și un pion important al fostei grupări a celor 322, recomandat de o carieră mai mult decât interesantă. Practic, altul mai bun decât domnia sa, cu excelentele sale recomandări pe linie de activități cu caracter subversiv, pentru scaunul Curții Constituționale, nici nu se poate găsi. Dacă va și obține acest scaun înseamnă că ne așteaptă cu adevărat o vară fierbinte, poate chiar mai fierbinte decât vara lui 2007.
