Sedinta extraordinara a Consiliului Superior al Magistraturii de ieri, in care s-a analizat desfasurarea procesului lui Ovidiu Tender, atat la Tribunalul Bucuresti, cat si la Curtea de Apel, in data de 30 iulie, a dovedit ca membrii celui mai inalt for al magistratilor respecta proverbul -Corb la corb nu-si scoate ochii-.
La parnaie cu ziaristii si avocatii!
Lectura stenogramei procesului, coroborata cu declaratiile zecilor de jurnalisti prezenti in sala, ridica o multime de semne de intrebare asupra modului de comportament al magistratilor de la Curtea de Apel. Cu toate acestea, membrii CSM si-au insusit, ieri, cu majoritate de voturi, concluziile Inspectiei Judiciare in cazul lui Ovidiu Tender. Care spun ca exista trei vinovati pentru modul aberant in care s-au desfasurat lucrurile: avocatii inculpatului, presa, -care, in cele mai multe situatii, actioneaza in functie de interese, abdicand de la rolul ei primordial de <caine de paza al democratiei>- (citat din raportul Inspectiei Judiciare), si cei care au asistat la proces, in marea lor majoritate tot ziaristi.
In schimb, in ceea ce-i priveste pe judecatori, pe procuror si chiar pe avocatul din oficiu, solicitat tot de instanta, membrii CSM au apreciat ca acestia au dat dovada de profesionalism in solutionarea dosarului.
Tender, doar un caz mediatizat
Cazul Tender a ajuns in discutia CSM numai din cauza ca a fost foarte mediatizat. De altfel, chiar la inceputul raportului se precizeaza: -La data de 31.07.2006, Consiliul Superior al Magistraturii s-a sesizat din oficiu cu privire la aspectele semnalate in mai multe articole de presa publicate in diferite cotidiane referitoare la desfasurarea procesului la Curtea de Apel Bucuresti (…)-. Din punctul de vedere al interesului public insa conteaza prea putin numele inculpatului sau gradul sau de vinovatie. Miile de cazuri de judecata stramba ajunse in mass-media, sutele de mii de petitii care se aduna la Cotroceni, la guvern sau chiar la CSM demonstreaza ca Tender e doar unul din mult prea multii romani care au ceva de reprosat sistemului judiciar. Ceea ce este cu adevarat important, de fapt, e modul in care administratorii justitiei din Romania isi fac datoria si daca, atunci cand gresesc, sunt pedepsiti, ca oricare alt cetatean.
Atitudine periculoasa pentru integrare
Singurul organism indreptatit, prin lege, sa-i judece pe judecatori este CSM. Responsabilitatea acestuia a fost subliniata de foarte multe ori si de foarte multe voci. Presedintele Basescu spunea, cu mai putin de o luna in urma, in parlament: -Asistam cu totii la <balbaieli> ale justitiei si nu vedem nici un responsabil. (…) Magistratii nu sunt deasupra altor categorii profesionale. Magistratii trebuie sa isi faca curat in propria curte-. Ministrul justitiei, Monica Macovei, a ajuns intr-un adevarat razboi cu ceilalti membri ai CSM, din cauza nenumaratelor ocazii in care a spus cam aceleasi lucruri si a cerut mai multa responsabilitate. Comisarul european pentru Justitie, Franco Frattini, declara cu numai cateva zile in urma: -Marea provocare politica si institutionala este de a creste increderea oamenilor in sistemul judiciar si de a eradica nu doar faptele de coruptie, ci si suspiciunile de lipsa de integritate cu privire la sistemul judiciar-, subliniind ca raman de rezolvat, pana la aderarea la UE, probleme legate de eficienta si responsabilitatea magistratilor. El nu a facut decat sa repete constatarile din ultimul raport de monitorizare a Romaniei, care sublinia, printre punctele slabe ale justitiei, transparenta, eficienta si impartialitatea sistemului judiciar.
Exista insa acum o explicatie pentru reticenta membrilor CSM in a-si invinovati colegii. Legea 356 din 7 august 2006 instaureaza raspunderea materiala si disciplinara a magistratilor care produc daune prin erori judiciare sau care incalca normele de procedura in procese. Calitatea de membru CSM nefiind pe viata, nu este greu de inteles de ce componentii consiliului nu vor sa creeze un precedent. Candva, vor fi iarasi simpli magistrati, buni de adus la judecata CSM.
