Autoritatea Nationala pentru Control a concluzionat ca grupul de firme condus de omul de afaceri Mihail Erbasu avea datorii foarte mari, iar presiunea financiara era impresionanta. Mai-marele ANC, Ionel Blanculescu, nu a dorit sa intre prea tare in amanuntele legate de moartea afaceristului, dar a prezentat ieri o analiza financiara investigativa completa a afacerilor familiei Erbasu. -Am fost mandatat de procurorul general al Romaniei sa prezint aceasta analiza. Elementele care stau la baza controlului au fost numai de ordin rational, si nu emotional. Eu las concluziile in seama procurorului general-, a declarat seful ANC.
Verificarea s-a extins la 13 companii care erau detinute de catre Mihail Erbasu sau familia sa, cinci dintre ele necesitand o analiza mai atenta, ele detinand ponderea economica a grupului. Aspectul cel mai concludent al sintezei se refera la faptul ca din 2002 in 2003 cifra de afaceri totala a firmelor afaceristului a crescut de la 475 la 938 de miliarde, in conditiile in care rata profitului a scazut la un nivel minim, de la 5,6 la 3,3 procente. Bineinteles, cel mai asteptat punct al prezentarii a fost legat de datorii.
In total, firmele conduse de Mihail Erbasu aveau datorii de peste 575 miliarde de lei, in conditiile in care activele imobilizate ale companiilor puteau fi valorificate cu peste 420 miliarde de lei, multe dintre acestea fiind insa deja gajate la diferite banci. De asemenea, societatile comerciale care au fost verificate mai aveau de incasat aproape 260 miliarde de lei. Cele mai mari datorii erau catre furnizori – 190 miliarde de lei si catre banci cu 137 miliarde de lei. Grupul de firme al omului de afaceri bucurestean mai avea de achitat aproape 100 miliarde de lei si la bugetul de stat.
In ciuda faptului ca Ionel Blanculescu a incercat sa explice ca firmele din grupul Erbasu aveau datorii, calculul hartiei arata ca activele si creantele reprezinta 680 miliarde de lei, cu aproape 100 miliarde de lei mai mult decat datoriile.
Controlorii ANC au constatat ca se lucra foarte mult cu firme ale familiei Erbasu. -Se lucreaza mult la nivelul furnizorilor in cadrul grupului de firme, din multe motive, din care principalul este de a cosmetiza aspectele financiare- a explicat Blanculescu. Un alt aspect legat de afacerile -de familie- erau legate de creditarile efectuate de actionari. Astfel, in 2003, au fost introduse in firma prin acest procedeu peste 11 miliarde de lei, aproape 90% fiind retrase, iar in 2004 familia a creditat firmele cu 21 miliarde de lei, din acestia peste jumatate ramanand in circuitul financiar. Aceasta analiza a fost necesara deoarece exista ideea ca Mihail Erbasu ar fi imprumutat bani de la camatari. Dat fiind ca sumele care au fost -aduse de acasa- sunt aproape egale cu cele incasate din dividende nu pot fi aduse argumente in acest sens.
Afaceri de milioane de dolari
Seful ANC a incercat sa acrediteze ideea firmele erau in dificultate si in ceea ce priveste licitatiile si a comentat in mod vadit subiectiv o statistica din care reiesea exact contrariul. -Se pare ca situatia financiara a fost analizata si la licitatii pentru ca, daca in 2003 Erbasu Constructii SA a participat la 53 de licitatii si a castigat 13, in 2004 a participat numai la cinci si nu a castigat nici una-, a spus Blanculescu. O analiza mai amanuntita a graficului la care se uita ministrul in vreme ce vorbea arata insa exact contrariul, deoarece anul acesta el s-a dus la licitatii cu o alta firma – Erbasu Total Construct, care a castigat sase din cele 22 de licitatii la care a participat, cu aproape 3% mai mult decat anul trecut, fapt care contrazice teza sustinuta de Ionel Blanculescu.
Controlul efectuat de ANC a mai scos la iveala si faptul ca, timp de un an, SC Erbasu Construct s-a aflat in interdictie de a mai efectua plati cu cecuri, pentru ca sase astfel de instrummente de plata emise de firma nu putusera fi incasate de beneficiari. Astfel de incidente sunt frecvente la firmele mari cu un rulaj mare.
In momentul de fata, s-a constatat ca sunt in derulare contracte de 25,5 milioane de euro, majoritatea lucrarilor contractate de firme fiind de valoare mare. Conform raportului, contractul cu Primaria Municipiului Bucuresti nu era de natura sa influenteze prea tare afacerile firmei, din cauza neincasarii banilor.
