Controlorii financiari de la Curtea de Conturi au mai descoperit, atunci cand au facut verificari in legatura cu modul in care Ministerul Finantelor (MF) a contractat un imprumut de 600 mil. marci germane (DM) in anul 1997, ca partea romana a acordat un comision mai mare decat cel solicitat de creditor in oferta initiala. Deutsche Bank Morgan Grenfell (DBMG) a cerut un comision maxim de 0,875%, iar secretarul de stat Mircea Ionut Costea (cumnatul ministrului de externe Mircea Geoana), asa cum au constatat organele de control, a acordat in mod nejustificat un comision de 1% prin semnarea contractului de subscriptie la data de 13.06.1997. Astfel, conform raportului de control, prin acordarea unui comision mai mare cu 0,125%, statul a fost pagubit cu 750.000 de marci, suma ce a fost retinuta din imprumut de catre DBMG cu acordul MF. In opinia Curtii de Conturi, raspunzator pentru acest fapt este Mircea Ionut Costea, care a justificat majorarea comisionului prin aceea ca -ministrul finantelor a aprobat (nota confidentiala din 21.05.1997) desemnarea DBMG ca lead manager asociat si a bancii Credit Swiss First Boston (CSFB) ca manager asociat, fapt care a determinat majorarea comisionului de inscriere (…) la 1% pentru cele doua banci-. Surprinzator, organele de control au constatat ca din nota confidentiala invocata de Costea nu reiesea o justificare documentata pentru plata suplimentara a sumei de 750.000 de marci, in conditiile in care oferta initiala a ramas neschimbata, iar modificarea comisionului de la 0,875% la 1% s-a facut fara ca DBMG si CSFB sa propuna alte conditii decat cele din oferta initiala. Concluziile controlorilor financiari nu lasa loc pentru nici un dubiu: -modificarea coeficientului s-a facut unilateral de catre Mircea Ionut Costea cu incalcarea prevederilor legale (n.r. – art. 8.13 si 8.14 din Normele Metodologice nr. 45184/1996), motiv pentru care controlul isi mentine punctul de vedere privind raspunderea acestuia-.
Surprizele echipei de control aveau sa fie la inceput, pentru ca aceasta a mai descoperit ca acelasi secretar de stat Mircea Ionut Costea a dispus prin scrisoarea nr. 21975/13.06.1997 (care face parte integranta din contractul de imprumut) plata sumei de 366,6 mii DM drept cheltuieli aferente tranzactiei, in conditiile in care DBMG a solicitat suma de… 220.000 DM. Si in acest caz s-a retinut ca -raspunderea pentru prejudicierea statului roman cu suma de 146,6 mii DM, suma retinuta nejustificat de creditor din imprumut, o poarta secretarul de stat Mircea Ionut Costea – semnatarul Contractului de imprumut-.
Pentru justificarea cheltuielilor suplimentare, Costea a invocat aceeasi Nota confidentiala din 21.05.1997 prin care ministrul Ciumara ar fi aprobat majorarea costurilor. Conform declaratiilor date de Costea in fata organelor de control, diferenta de bani rezultata dintre suma platita de MF si cea solicitata de creditor a fost cheltuita pentru deplasarea delegatiei romane in strainatate pentru prezentarea prospectului de emisiune a obligatiunilor (100 mii DM) si pentru servicii juridice (60-80 mii DM). Suprinzator, organele de control au mai descoperit ca, prin cheltuirea acestor sume, nu s-au respectat prevederile art. 1 din OUG nr. 4/1997, care statua ca lansarea de obligatiuni se face -in scopul asigurarii resurselor valutare necesare finantarii investitiilor in cadrul procesului de relansare economica, aprovizionarii cu materii prime de baza de stricta importanta, cresterii rezervei valutare a statului, finantarii si refinantarii deficitului bugetului de stat-. Mai mult, conform actului de control, nu au existat nici acte justificative ale cheltuielilor de deplasare. Insa cel mai grav aspect semnalat de controlul respectiv este faptul ca -toate operatiunile privind contractarea si platile prileuite de imprumutul in suma de 600 mil. DM s-au efectuat fara viza de control financiar preventiv a Curtii de Conturi-.
Plasamente ilegale
Conform dispozitiilor legale (OUG nr. 4/1997, aprobata prin Legea nr. 84/1997), imprumutul respectiv a fost facut pentru asigurarea rezervelor valutare necesare finantarii investitiilor in cadrul procesului de relansare economica, aprovizionarii cu materii prime de baza de stricta importanta, cresterii rezervei valutare a statului, finantarii si refinantarii deficitului bugetului de stat, iar sumele in lei rezultate din vanzarea valutei urmau sa fie folosite, prin constituirea ca depozite la BNR, pentru finantarea deficitului contului curent al trezoreriei statului, ca urmare a cresterii deficitului bugetar (art. 6 din OUG nr. 27/1997). In realitate, dupa cum au constatat controlorii Curtii de Conturi, -echivalentul in lei al imprumutului in valoare de 600 mil. DM (2.475,5 mld. lei) a fost constituit ca depozit la BNR (fara avizul Directiei generale a trezoreriei, incalcandu-se dispozitiile OG nr. 66/1994), cu o dobanda de 30% in luna iunie si de 15% in lunile urmatoare, in timp ce MF a contractat in lunile iunie-iulie 1997 imprumuturi de pe piata financiar-bancara cu dobanzi cuprinse intre 42 si 55%-. Mai exact, asa cum reiese din concluziile organelor de control, Conventia nr. 63169/1997 (prin care s-a redus rata dobanzii de la 50%, reprezentand taxa oficiala a scontului, la 30%, in luna iunie, si de la 40% la 15%, in lunile urmatoare) a fost promovata de MF fara avizul Trezoreriei, care raspunde pentru operatiunile de incasari si plati in lei si valuta care, dupa caz, privesc veniturile si cheltuielile bugetului de stat. Mai mult, conform art. 36 lit -c- din Legea nr. 72/1996, MF era si este raspunzator pentru -folosirea cu eficienta si eficacitate a sumelor primite la bugetul de stat-. Numai ca in cazul de fata, asa cum a constatat Curtea de Conturi, aceasta reglementare legala nu a fost respectata, dovada fiind faptul ca -plasarea sumei de 2.475,5 mld. lei s-a facut cu o dobanda inferioara celei cu care s-au contractat imprumuturi de pe piata financiar-bancara-. Raspunderea pentru prejudicierea bugetului de stat cu 75,2 mld. lei, ca o consecinta a plasarii sumei de 2.475,5 mld. lei cu dobanzi de 30% si, respectiv, de 15%, in paralel cu contractarea de credite cu dobanzi cuprinse intre 42 si 55%, a fost retinuta de echipa de control in sarcina fostului director general din MF, Mihai Tanasescu (actualul ministru al finantelor publice), in solidar cu Aurica Gereanu (dir. gen. adjunct) si Alexandra Stamanichi (sef serviciu in cadrul MF), iar consecintele nerespectarii dispozitiilor prevazute de OG nr. 66/1994, conform concluziilor organelor de control, au fost: -prejudicierea statului roman de catre BNR cu sumele de 13,57 mld. lei, reprezentand dobanzi neachitate in lunile septembrie – octombrie 1997, si 16,25 mld. lei reprezentand majorari de intaziere-, pentru care raspunzatori au fost gasiti Mircea Ionut Costea, Aurica Gereanu si Alexandra Stamanichi.
