Deși ora de religie era și până acum opțională, Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sătmarului face un apel printr-un comunicat către toate instituțiile abilitate ale statului, către părinți, către elevi, și către toți factorii activi implicați în educația copiilor și tinerilor, să apere statutul orei de religie ca disciplină obligatorie de studiu, care nu este o achiziție a istoriei sau un bun al Bisericii, ci un dat constitutiv al condiției umane și temeiul oricărei morale adevărate.
Sinodul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului își exprimă îngrijorarea față de campaniile tot mai agresive la care sunt supuși copii și tinerii care învață în școlile din țara noastră, prin faptul că în numele unei așa zise libertăți de gândire și de conștiință și a unei promovări a toleranței și a drepturilor ființei umane, reprezentanți ai societății civile [sic] cer tot mai insistent eliminarea obligativității predării religiei în școlile publice.
În acest context, recenta hotărâre a Curții Constituționale de a solicita acordul scris al părinților că elevii să participe la orele de religie, cu toate consecințele de rigoare, reprezintă un regres față de actuala Lege a Învățământului, care prevede în articolul 18 (1) că ‘Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun’. Acest act este o mare nedreptate făcută tocmai copiilor și tinerilor care sunt beneficiarii orei de religie, prin faptul că aruncă în derizoriu și relativ preocuparea față de educația lor morală. Privită simbolic o asemenea decizie impietează libertatea câștigată prin jertfa tinerilor din revoluția din Decembrie 1989 și a cărei semn vizibil în spațiul public este ora de religie.
Se știe că școlile noastre sunt agresate tot mai mult de tentația tutunului, a alcoolului, a drogurilor, a sexualității premature, a vulgarității de limbaj și a devierilor de comportament și că singurele autorități capabile să le străvilească sunt familia, școala și Biserica. În acest context religiei îi revine rolul principal de a-i învăța pe copii și pe tineri binele, să fie toleranți și să aibă discernământ, oferindu-le repere fără de care aceștia riscă să se sufoce în fața acestor asalturi ale răului.
Sinodul Mitropolitan se declară surprins nu atât de solicitările acestor neprieteni ai orei de religie, cât mai ales de ușurința cu care o instituție fundamentală a statului precum Curtea Constituțională a României s-a grăbit să declare articolele care prevăd că religia este disciplină școlară obligatorie, parte a trunchiului comun, ca fiind neconstituționale și discriminatorii. Aceeași lege aflată în vigoare stipulează foarte clar că elevul, cu acordul părinților, e liber să-și aleagă pentru studiu religia și confesiunea și, mai mult, e liber să nu frecventeze ora de religie. Unde e constrângerea ? Unde sunt reclamațiile elevilor sau ale părinților?
