Într-un interviu acordat Mediafax, a făcut apel la politicieni să respecte Bisericii dreptul şi libertatea de a-şi alege singură Patriarhul.
Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu Anania este cea mai importantă personalitate religioasă a Romaniei, după dispariţia Patriarhului Teoctist.
De la 21 de ani s-a dedicat vieţii monahale şi devine un apropiat al Patriarhului Justinian Marina. Condamnat de comunişti pentru activitate antibolşevică, execută ani grei de închisoare între 1958 şi 1964. Este urmărit apoi în permanenţă de către serviciile secrete aservite Moscovei şi atacat în numeroase randuri de către agenţii de influenţă ai reţelei antiromaneşti. Bartolomeu Anania este teolog, dar şi publicist, poet şi dramaturg, cu numeroase lucrări puse în scenă, primind în 1982 premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru opera -Greul pămantului-. În 1982 se retrage la mănăstirea Văratec, unde a lucrat la revizuirea traducerii româneşti a Sfintei Scripturi, realizand cea mai bună traducere a Bibliei în limba romană, publicată în anul 2001. Este Mitropolitul Clujului din 25 martie 2006. Apropiat de Părintele Patriarh, dacă ar fi acceptat să candideze, Mitropolitul Clujului ar fi fost probabil opţiunea cea mai bună la succesiunea în fruntea Bisericii Ortodoxe Române. Anania are însă 86 de ani şi a suferit la începutul anului un accident care l-a ţintuit la pat timp de trei luni.
Rep: Nici nu a fost bine dus la groapă întaistătatorul Bisericii Ortodoxe, că au şi început să apară controverse şi jocuri de culise privind alegerea viitorului Patriarh. Aţi anunţat că nu veţi candida, fără să vă motivaţi decizia. Credeţi ca urmaşul PF Teoctist poate fi ales prin intervenţia masonilor sau a politicului?
IPS Bartolomeu: Într-adevăr, răspunzand la întrebarea unui post de radio, am declarat că nu voi candida. Cred că decizia mea este una a bunului-simţ: nu pleacă de pe scaunul patriarhal un nonagenar pentru ca să vină un octogenar. Nu mă încantă gandul de a sta pe tron vreo doi-trei ani doar pentru ca să mor patriarh, cu medalii post-mortem, fanfară cu tobe şi salve de puşca. Nu mă interesează cum voi muri, ci cum voi învia. De bine, de rău, sunt şi om de litere şi am simţul măsurii. Iată însă că, în pofida acestei decizii, unele voci din mass-media îmi angajează numele în combinaţii electorale eclesiastice. Vreau să precizez că, în acest context, nu sunt împotriva nimănui şi nici nu stau în spatele cuiva. Pe de altă parte, luna viitoare va fi prima alegere liberă de patriarh în istoria Bisericii noastre, deci un moment crucial pentru exercitarea acestei libertăţi. Fac un apel la forţele politice, fie ele de suprafaţă sau oculte, să-i respecte Bisericii dreptul şi libertatea de a-şi alege singură patriarhul, în conformitate cu canoanele şi legiuirile proprii, chiar dacă s-ar întampla ca vreunul din candidaţi să le solicite sprijinul.
Rep: Dacă ar fi să faceţi un portret al viitorului Patriarh, cum ar trebui să fie acesta? Ce calităţi ar trebui să aibă?
IPS Bartolomeu: Răspund prin a cita textul articolului 128, aliniatul 2, din Statutul Bisericii noastre: -Pentru slujirea, vrednicia şi răspunderea de Patriarh este eligibil oricare dintre Mitropoliţii, Arhiepiscopii şi Episcopii eparhioţi în funcţiune, cetăţeni romani, care s-au impus în conştiinţa Bisericii şi a societăţii prin viaţă curată, cultură teologică, demnitate eclesială, zel misionar şi simţ gospodăresc-. Viaţa curată presupune o biografie lipsită de vicii sau afilieri ascunse, adică un statut care să-i confere patriarhului libertatea de a nu fi terorizat de strigoii şantajului. E absolut esenţial ca patriarhul să nu fie obiect de şantaj, fie în planul moral, fie în cel politico-social, de unde l-ar pandi taina colaborării cu organizaţii sau structuri acoperite, inclusiv cele de informaţii.
