S-au desfăşurat cele mai tensionate alegeri bisericeşti din istoria recentă a României. Un dispozitiv impresionant de forţe poliţieneşti a înconjurat ieri Dealul Patriarhiei. Jandarmi, poliţişti, luptători DIAS -în civil- au blocat -obiectivul-. La cererea lui Daniel Ciobotea, Mitropolia a devenit un fel de cazemată izolată complet. Accesul credincioşilor a fost atent supravegheat. Controlul votului a fost asigurat tot de apropiaţii lui Daniel. Credincioşii şi călugării din mănăstiri s-au rugat ca Duhul Sfânt să se pogoare asupra electorilor. Moartea controversată a Patriarhului Teoctist a deschis criza succesiunii în BOR. Miza este enormă dacă avem în vedere că Patriarhul capătă autoritate asupra a 19 milioane de creştini ortodocşi practicanţi. Noul Patriarh nu va avea viaţă lungă dacă va reprezenta interese străine de Biserică – au prezis văzători cu duhul din mănăstirile României.
Jandarmi, poliţişti şi trupe speciale la Patriarhie. Cele mai tensionate alegeri din istoria recentă a României.
Începând de la primele ore ale dimineţii Dealul Mitropoliei a devenit obiectiv special militar. O concentrare de trupe fără precedent a încercuit complet -obiectivul-. Nici la înmormântarea Patriarhului Teoctist nu a fost atât de bine -sigilată- Patriarhia. În afară de jandarmii, înarmaţi ca pentru lupte de stradă şi de agenţii de poliţie, printre credincioşii veniţi să asiste, din spatele gardurilor de fier, la alegerea viitorului Patriarh al României se preumblau băieţi cu bicepşi lucraţi, luptători de la DIAS sau SIAS sau Dumnezeu ştie ce altă unitate de bătăuşi profesionişti, convocaţi pentru a linişti orice credincios suspect.
Daniel s-a temut de credincioşii bucureşteni
Am examinat şi noi, ziariştii, împrejurimile pentru a identifica potenţiale surse de primejdie dar nu am observat decât babe pioase şi bucureşteni obişnuiţi. Nefiind extrem de bine pregătiţi în lupta cu babele, cum păreau să fie gradaţii şi apeviştii din trupele speciale, am luat legătura cu un fel de şef peste -dispozitiv- care avea încastrată în urechea stangă un fel de cască foarte performantă în care primea probabil informaţii preţioase despre orice mişcare suspectă. Ne-a ascultat cu urechea liberă şi ne-a comunicat că informativul lor, al jandarmeriei, nu are nici un fel de date despre posibila implicare a unor elemente sinucigaşe din Al Queda în perturbarea alegerilor de la Patriarhie. Nici printre credincioşii sosiţi la biserică nu găsiseră încă vreun potenţial atentator. Vegheau, ne-a spus polcovnicul microfonizat pentru că aşa -s-a cerut de la Biserică-. Daniel al Moldovei, locţiitorul scaunului Patriarhal se pare că se teme de dragostea creştinească a credincioşilor bucureşteni. Obştea drept-credincioasă s-a preocupat într-adevăr de alegeri, afişe lipite în tot oraşul chemând la veghe şi rugăciune creştinii interesaţi să ajute ierarhii – prin rugă împreună – la găsirea celui mai bun urmaş al Părintelui Patriarh Teoctist.
Lupta surdă din spatele scrutinului se anunţă extrem de acută, în contextul în care duhovnici ai României sunt gata să conteste rezultatul votului dacă acesta nu va fi insuflat de Sfântul Duh. Alegerile de ieri din Dealul Patriarhiei sunt considerate chiar mai importante decât alegerile prezidenţiale. Sfântul Duh este principalul vector implicat în alegerea Patriarhului. Un Patriarh al celor peste 19 milioane de creştini ortodocşi practicanţi. Spre deosebire de preşedinte, Patriarhul este ales pe viaţă, pentru a păstori neamul românesc.
Anania a acceptat să candideze
În urma unui apel semnat de 112 intelectuali dintre care mulţi foşti detinuţi politici, Bartolomeu Anania a acceptat, cu acordul Sinodului, să candideze. Candidatul surpriză a fost Ioan al Covasnei şi Harghitei, apărut în ultima clipă, în ziua alegerilor. IPS Daniel, locţiitor de patriarh, a reuşit să obţină, imediat după moartea PF Teoctist, o derogare de la Statul BOR. Astfel Daniel a reuşit să deţină şi locotenenţa patriarhală (care revenea de drept IPS Nicolae al Banatului, ca episcopul cel mai vechi în slujirea arhierească), deci să organizeze alegerile pentru demnitatea de patriarh şi să şi candideze.
Cam cum a făcut Iliescu în anii *90, când a candidat la peşedinţia României, fiind totodată organizator al alegerilor ca şef al FSN. În momentul acceptării candidaturii, cu doar câteva ore înainte de alegerea Colegiului Electoral Bisericesc, IPS Daniel a predat locotenenţa în mâinile IPS Nicolae.
Deşi cunoscători ai Dreptului Canonic au considerat că a avut loc o încălcare flagrantă a Statutului şi ale sfintelor canoane, fără precedent în lumea ortodoxă, Sinodul BOR şi-a asumat decizia, canonică sau nu, astfel că Daniel a fost plasat de la bun început în pole-position.
Daniel a avut controlul sistemului de vot
Controlul votului a fost de la bun început plasat în mâinile lui Daniel Ciobotea. Nicolae Corneanu al Banatului, unul dintre ierarhii cu cele mai vechi state de activitate în beneficiul DSS (Departamentul Securităţii Statului), cel care l-a -creat- pe Daniel a prezidat şedinţa de alegere a Patriarhului. Secretariatul Sfântului Sinod este controlat de Vicenţiu Ploieşteanu (Grifoni, evreu creştinat), direct implicat în -dispariţia- Patriarhului Teoctist, iar secretariatul şedinţei a fost asigurat de Paisie Lugojanul provenit tot din -grădina- îngrijită de Nicolae Corneanu al Banatului. Împreună cu doi asistenţi aleşi de preşedinte – deci tot de Corneanu – cei patru alcătuiesc Biroul. Situaţia nu este concordantă cu normele de bun simţ – de data asta, deoarece Corneanu s-a antepronunţat în favoarea lui Daniel Ciobotea imediat după ce cunoscutul mason Sorin Frunzăverde a anunţat public că Ciobotea este Patriarhul -Acceptat-.
Ciobotea – favoritul anticreştinilor
Ciobotea este favoritul grupării GDS-ului, înfiinţat cu sprijinul lui Silviu Brucan, cunoscut agent cominternist. Ciobotea a fost vădit favoritul Masoneriei, al unor ştabi din servicii, al fanilor lui Ion Iliescu, al Trusturilor de presă conduse de către membrii grupului de miliardari roşii crescuţi sub aripa lui Ilici – Sorin Ovidiu Vîntu, Adrian Sârbu, Dan Voiculescu. Ciobotea este şi favoritul lui Alina Mungiu, creatoarea -Evangheliştilor- una dintre cele mai greţoase -opere- anticreştine apărute în România. Ciobotea este, în sfârşit, apreciat elogios de Gabriel Andreescu, provenit tot din GDS, cunoscutul activist al ateismului în România, cel care a creat mişcarea reprezentată la vârf de un sărac cu duhul – la modul propriu nu figurat, Remus Cernea, celebru pentru -lupta- sa împotriva icoanelor din şcoli, împotriva rugăciunii -Tatăl Nostru-, la Televiziune – pe scurt împotriva clerului, Bisericii, Crucii – aidoma vechilor activişti cominternişti din epoca stalinistă.
La ora încheierii ediţiei nu am aflat încă rezultatele alegerilor. Nu ştim încă dacă Duhul Sfânt a funcţionat şi dacă favoritul tuturor veneticilor de mai sus, Daniel Ciobotea, a reuşit să se aburce în scaunul pe care îl râvnea încă din 1990, când a fost -lansat- pe orbită de Corneanu şi când i-a fost ars dosarul de către şefii din CIE (partea din DSS care se ocupă de spionajul în ţări europene, unde şi-a făcut veacul Daniel Ciobotea, înainte de -Revoluţie-).
Ceea ce ştim astăzi este că Biserica Ortodoxă Română se află la o răscruce. Dacă Dumnezeu are sau nu încă un ochi plecat şi către noi, vom vedea. Poate vom trece şi de această încercare. Dacă nu vom ispăşi, ca şi până acum şi ne-om duce Crucea.
