Dosar nr. 1776/94/2011
R O M A N I A
TRIBUNALUL BUCURESTI – JUDECATORIA BUFTEA
I N C H E I E R E
ședința publică din 25.02.2011
Instanța compusă din:
Președinte PETCU ROXANA IOANA
Grefier Sin Dumitra
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta Columbeanu Monica și pe pârâtul Columbeanu Adrian-Irinel,având ca obiect ordonanță președințială(încredințare minor).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru reclamanta Columbeanu Monica, avocat Stepanescu Zanfira Floarea cu delegație la dosar și pârâtul Columbeanu Adrian-Irinel asistat de avocați Constanța Tăiatu cu delegație la dosar și Dascălu Ion cu delegație depusă în ședință.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că s-a depus întâmpinare și cerere reconvențională, înscrisuri de către pârât, prin serviciul registratură, un exemplar transmis pe fax.
Apărătorii pârâtului depun întâmpinarea și cererea reconvențională, original și un exemplar pentru a fi comunicat reclamantei.
Apărătorul reclamantei-pârâte solicită strigarea cauzei în jurul orelor 10,00 pentru a fi prezentă și partea pe care o reprezintă.
Instanța observă că nu suntem în prezența unei cereri de divorț în care prezența părții este obligatorie.
Apărătorii pârâtului în primă fază nu se opun cererii formulate.
Pârâtul reclamant arată că se opune.
Instanța întreabă pe apărătorii pârâtului reclamant dacă este posibil să cadă de acord cu propriul client.
În final, atât apărătorii pârâtului reclamanta cât și acesta din urmă sunt de acord cu strigarea cauzei la ora solicitată.
Instanța dispune strigarea auzei la ora 10,00.
Apărătorii pârâtului revin și solicită strigarea cauzei întrucât partea pe care o asistă nu mai este de acord cu strigarea cauzei la ora 10,00.
Instanța dispune strigarea cauzei ,aceleași părți prezente.
Apărătorul reclamantei solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de cererile depuse dar pentru a face un pas înainte este de acord cu solicitarea probelor.
Instanța constatând că nu sunt cereri și excepții de formulat în cauză, acordă cuvântul părților pe cererea de probatorii.
Apărătorul reclamantei-pârâte solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, anchetă socială la domiciliul reclamantei din ……… , martori.
Apărătorul pârâtului-reclamant cu privire la cererea formulată consideră că este deplină rea credință din partea reclamantei întrucât pe de o parte s-a solicitat ca părțile să nu fie citate iar pe de altă parte se solicită ample probatorii care depășesc cadrul unei ordonanțe președințiale și astfel se ajunge la termenul de judecată stabilit inițial 21.03.2011. Consideră că reclamanta și-a schimbat tactica atunci când a luat cunoștință de faptul că pârâtul a depus cerere reconvențională prin care a solicitat încredințarea minorei, astfel prin probatoriul solicitat nu se respectă procedura de urgență și solicită respingerea cererii de probe formulată de reclamantă. Solicită în dovedirea cererii reconvenționale proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar și renunță la proba cu interogatoriul reclamantei, solicitat prin cererea formulată.
Apărătorul reclamantei pârâte în replică, arată că există cerere reconvențională și în cazul respingerii cererii de probe pe cererea principală trebuie să facă probe pe cererea reconvențională,respectiv înscrisuri.
Apărătorul pârâtului-reclamant arată că în cazul în care se insistă pe cererea de probatorii să se disjungă cererea reconvențională și să se administreze probe pe cererea principală.
Instanța față de susținerile părților,lămurește cadrul procesual respectiv că reclamanta a formulat o cerere de ordonanță președințială fără citare părți, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității părții. La termenul de astăzi pârâtul prezent depune cerere reconvențională. Observă instanța că,dacă s-ar soluționa cauza în cadrul procesual fixat inițial de reclamanta pârâtă, nu s-ar fi acordat cuvântul niciuneia dintre părți. Instanța remarcă, însă, că reclamanta pârâtă nu stăruie în soluționarea prezentei ordonanțe într-o procedură fără citarea părților și nu se opune judecării în condiții de contradictorialitate și față de urgența cererii nu poate dispune disjungerea cererilor.
Cu privire la probele solicitate, fiind vorba de o ordonanță președințială, observă că nu este chemată să dispună asupra fondului cauzei, pe fondul cauzei intrând foarte puțin, chestiunile de fond urmând a fi lămurite în cadrul procesului de divorț și cererile accesorii prin administrarea de probatorii.
Instanța invită pe apărătorul reclamantei să precizeze dacă stăruie în probatoriile solicitate.
Apărătorul reclamantei-pârâte stăruie în cererea de probe.
Instanța potrivit art.167 c.p.c. va încuviința pentru părți proba cu înscrisuri.
Apărătorul reclamantei-pârâte depune înscrisuri.
Instanța asupra probei cu interogatoriu o va respinge ca inutilă, pozițiile părților fiind destul de clar definite prin cererile formulate, respectiv cererea principală și cererea reconvențională.
Instanța dispune interogatoriu din oficiu pentru pârâtul reclamant prezent în sala de judecată și îl întreabă pe acesta unde se află fetița în momentul de față.
Pârâtul reclamant arată că minora se află cu bunica maternă la adresa din….., nu locuiește permanent în București,ci numai din rațiuni de comoditate,fetița fiind înscrisă la grădiniță în București.ån fiecare week-end stau la Izvorani.
Instanța având în vedere urgența procedurii respinge proba cu, anchetă socială și martori.
Apărătorii părților solicită judecarea cauzei.
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei-pârâte solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, încredințarea provizorie a minorei până la soluționarea irevocabilă a divorțului, să se constate că , din interogatoriul luat pârâtului a rezultat faptul că minora se află în îngrijirea mamei, pârâtul-reclamant a avut contact permanent atât cu reclamanta cât și cu minora, chiar în week-end minora a fost la Cluj cu tatăl său de unde a fost readusă în domiciliul din București, să se constate că pârâtul nu și-a petrecut foarte mult timp cu minora, aceasta a fost plecată cu mama sa în America având acordul pârâtului exprimat prin declarație notarială. În cazul în care fetița ar fi încredințată pârâtului-reclamant, ar fi necesară prezența unei bone, deși aceasta tot timpul a fost cu bunica maternă, fiind crescută de aceasta de la naștere și acesta este cadrul în care trebuie să rămână, tatăl neavând experiența creșterii unui copil iar interesul copilului este să i se stabilească domiciliul și părintele care să aibă grijă de ea. Mai arată că pârâtul a dus fetița la psiholog, fără știrea mamei iar aceasta nu dorește să se stabilească în America.
Pe cererea reconvențională solicită respingerea cererii, să se constate că fetița nu este foarte atașată de tatăl său întrucât nu au petrecut foarte mult timp împreună, nu s-a ocupat de aceasta decât în urma promovării acțiunilor. Solicită a se amâna pronunțarea cauzei pentru a depune concluzii scrise.
Apărătorul pârâtului-reclamant, avocat C. Tăiatu, solicită respingerea acțiunii principale ca nefondată având în vedere că ieri,24.02.2011,ora 15,00 s-a încheiat un proces verbal la domiciliul părților din Izvorani când reclamanta a venit să-și ia o parte din bunuri și a manifestat dorința de a părăsii domiciliul comun și până la această dată copilul a stat la Izvorani. Imobilul situat în ……. este proprietatea pârâtului-reclamant donat reclamantei, fiind începută procedura de revocare a acestui contract, reclamanta având stabilit domiciliul în S.U.A. așa cum a declarat și în presă, depune extras din ziar, întrucât are de terminat cursuri de pregătire și va lua și fetița ca pe "un bagaj" . Raportat la principiul interesul superior al minorului arată că după ce fetița s-a întors din S.U.A. a fost dusă la psiholog datorită stării emotive în care se afla la acel moment și această translatare România -S.U.A. poate provoca traume copilului. Arată că în ziua când a avut rezultatul de la psiholog, pârâtul a fost și a revocat acordul dat pentru plecare în S.U.A., copilul fiind marcat de această plecare. Mai arată că până ieri 24.02.2011 soții gospodăreau împreună și copilul locuia cu ambii părinți.
Cu privire la cererea reconvențională solicită admiterea , încredințarea minorei până la soluționarea irevocabilă a procesului de divorț, astfel bunica maternă ar continua să îngrijească copilul la domiciliul pârâtului, sub supravegherea acestuia.
Apărătorul pârâtului, avocat I. Dascălu, cu referire la raportul întocmit de psiholog, subliniază că fetița a fost dusă în decembrie, mult înaintea declanșării prezentelor litigii și solicită respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale.
Pârâtul-reclamant solicită a i se acorda cuvântul și arată că la data de 22 decembrie reclamanta, fiica sa și bunica maternă s-au întors din America și a primit solicitarea expresă și a soacrei sale de a nu se mai întoarce în SUA, că fiica sa a fost foarte stresată și i-a spus că nu vrea să se mai întoarcă acolo. În noaptea de 24/25 decembrie reclamanta a fost într-un club de noapte, petrecând singur cu fetița Crăciunul iar reclamanta pe parcursul a trei luni de zile nu a luat legătura cu fetița.
Apărătorul reclamantei-pârâte arată că fetița nu a locuit la Izvorani întrucât mergea la grădiniță în București iar cu privire la întoarcerea în America, arată că ordonanța președințială nu permite scoaterea copilului din țară.
I N S T A N ț A
Pentru a da posibilitatea reclamantei-pârâte să depună concluzii scrise.
D I S P U N E
Amână pronunțarea cauzei la data de 28.02.2011.
Pronunțată în ședința publică,azi 25.02.2011.
Președinte, Grefier,
Dosar nr. 1776/94/2011
R O M ¬ N I A
TRIBUNALUL BUCUREșTI – JUDECăTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 944
ședința publică din 28.02.2011
Instanța compusă din:
Președinte PETCU ROXANA IOANA
Grefier Sin Dumitra
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta Columbeanu Monica și pe pârâtul Columbeanu Adrian-Irinel,având ca obiect ordonanță președințială(încredințare minor).
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 25.02.2011, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 28.02.2011 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
I N S T A N ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta COLUMBEANU MONICA a chemat în judecată pe pârâtul COLUMBEANU IRINEL solicitând instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună încredințarea provizorie spre creștere și educare a minorei rezultate din căsătorie până la soluționarea definitivă a dosarului având ca obiect divorț, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere la nivelul unui sfert din veniturile sale.
Cererea reclamantei a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 21.02.2011.
În motivarea cererii reclamanta pârâtă a arătat, în esență, că pe rolul Judecătoriei Buftea se află înregistrat dosarul nr.1775/94/2011 având ca obiect divorț, că în cadrul acestui dosar a solicitat, între altele, ca minora rezultată din căsătorie să-i fie încredințată spre creștere și educare.
Arată reclamanta că urgența este dovedită pe împrejurarea că minora se află în grija și întreținerea sa, iar legea prezumă urgența în privința încredințării minorilor.
În dovedirea cererii reclamanta a depus acte la dosarul cauzei.
În cauză a formulat întâmpinare și cerere reconvențională pârâtul reclamant COLUMBEANU IRINEL solicitând respingerea cererii principale ca neîntemeiată și, respectiv, încredințarea spre creștere și educare a minorei tatălui – până la soluționarea definitivă și irevocabilă a divorțului și stabilirea domiciliului minorei la adresa reședinței pârâtului reclamant.
Motivează pârâtul reclamant, în esență, cererile sale pe împrejurarea că reclamanta pârâtă nu a dovedit în nici un fel urgența, că o prezumție de urgență nu poate fi luată în considerare decât în contextul situației de fapt, ceea ce reclamanta pârâtă nu a precizat.
De asemenea, reclamanta pârâtă nu indică ce drept ar fi afectat de întârziere și cine este titularul acestui drept.
Arată pârâtul reclamant că reclamanta pârâtă nu precizează cum se va îngriji de minoră și unde va locui cu aceasta,ån condițiile în care este de notorietate că reclamanta pârâtă a plecat în SUA pentru a începe o viață nouă potrivit propriilor declarații consemnate ca atare de mass – media.Or,minora a plecat pentru 6 luni cu mama reclamantă,iar la întoarcere a venit schimbată,apatică,și,fiind evaluată de un psiholog,s-a constatat că minora refuză să mai meargă într-un mediu descris ca dur și brutal.
Arată,de asemenea,pârâtul reclamant că programul zilnic al reclamantei pârâte nu îi permite acesteia să se ocupe personal de minoră.
În fine, pârâtul reclamant arată că are mai multă disponibilitate și condiții preferabile pentru creșterea minorei, având posibilitatea de a-i asigura un mediu în care copilul se poate dezvolta optim.
În apărare și în dovedirea cererii reconvenționale pârâtul reclamant a depus acte la dosarul cauzei.
În cauză, având în vedere prezența ambelor părți – a reclamantei prin avocat – în fața instanței s-a constatat că cererea reclamantei de soluționare a cauzei fără citarea părților a devenit lipsită de obiect.
Așa fiind, în procedură contradictorie, instanța a luat din oficiu interogatoriu pârâtului reclamant care a declarat în fața instanței că minora locuiește în prezent în timpul săptămânii într-un apartament din București împreună cu bunica maternă și, uneori, cu reclamanta pârâtă, pentru rațiuni de comoditate – apropierea de grădiniță, iar în week-end la Izvorani, la locuința pârâtului reclamant.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză instanța reține următoarele:
Pe rolul Judecătoriei Buftea a fost înregistrat dosarul nr.1775/94/2011 având ca obiect divorț,dosar format în urma cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta pârâtă.
Reclamanta pârâtă a solicitat, între altele, desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților și încredințarea minorei rezultate din căsătorie mamei reclamante spre creștere și educare.
Prin prezentele cereri ambii părinți solicită încredințarea provizorie a minorei spre creștere și educare până la soluționarea cererii de divorț.
Potrivit art.613/2 Cod Procedură Civilă “Instanța poate lua, pe tot parcursul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosința locuinței“.
Doctrina și jurisprudența sunt unanime în a aprecia că, în astfel de cazuri, urgența este prezumată, fără a fi necesare probe suplimentare pe acest aspect.
Soluția este, de altfel, logică: potrivit art.98 alin.1 Codul Familiei măsurile privitoare la persoana și bunurile copiilor se iau de către părinți, de comun acord. Or, în cazul în care între părinți se declanșează o procedură de divorț, este greu de presupus că aceștia ar mai putea să cadă de acord asupra măsurilor privitoare la minor. Așa fiind, legiuitorul a creat posibilitatea ca instanța să decidă care anume dintre părinți va lua măsurile privitoare la minor până la soluționarea cererii de divorț.
Sub acest aspect, argumentele pârâtului reclamant vor fi respinse, întrucât, așa cum s-a arătat în cele ce preced, reclamanta pârâtă nu este ținută să argumenteze în mod special urgența ori dreptul ce s-ar păgubi prin întârziere. Aceste dovezi – necesare, îndeobște, în procedura specială a ordonanței președințiale potrivit rigorilor art.581 Cod Procedură Civilă – sunt apreciate ca dovedite prin prevedere legală expresă.
Instanța reamintește părților că măsura de încredințare a minorilor se ia în considerarea criteriului interesului superior al copilului.
Potrivit deciziei de îndrumare nr.10/1969 a fostului Tribunal Suprem – care își păstrează și astăzi forța obligatorie – în determinarea interesului copiilor minori se ține seama de o serie de factori, printre care: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, intelectuală și morală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, comportarea părinților față de copil înainte de divorț, legăturile de afecțiune stabilite între copil și familie.
S-a decis, de asemenea, că, la aprecierea intereselor copiilor, instanța trebuie să țină seama de întregul complex de împrejurări privind vârsta și sexul copilului, atașamentul acestuia față de unul sau altul dintre părinți, de posibilitățile materiale și moralitatea părinților și, în general, de existența celor mai prielnice condiții pentru creșterea și educarea minorului.
Desigur, instanța nu poate analiza aceste criterii decât în cadrul sumar cu care părțile au înțeles să învestească instanța, și anume pe baza probelor pe care părțile au înțeles să le administreze în cauză.
Observă instanța că o bună parte din susținerile ambelor părți sunt susținute cu articole de presă ce consemnează declarațiile formulate,de-a lungul timpului,de părțile din proces.Instanța nu va avea în vedere decât limitat aceste informații. Astfel, deși este adevărat că, îndeobște, faptele notorii nu necesită dovadă, instanța constată că nu pot fi considerate fapte notorii acelea rezultate din articole de presă singulare. Așa fiind, instanța nu se va călăuzi, în stabilirea interesului superior al minorei, de acele articole apărute în presă – de care se prevalează atât reclamanta pârâtă împotriva pârâtului reclamant cât și invers și care conturează atitudini de o moralitate îndoielnică manifestate de ambele părți. Astfel de informații nu pot fi considerate ca fapte notorii.
Instanța poate, însă,să tragă concluziile de rigoare cu privire la moralitatea ambelor părți având în vedere împrejurarea că acestea se folosesc de astfel de articole unul împotriva celuilalt. Instanța remarcă, totodată, – și acesta este un fapt notoriu – că atât reclamanta cât și pârâtul au manifestat, de a lungul căsniciei, o apetență crescută pentru viața dusă în public și pentru senzațional, astfel că, din acest punct de vedere, ambii părinți se acuză reciproc de fapte relativ asemănătoare.
În privința comportamentului părinților față de minoră anterior divorțului instanța constată că nu există la dosar dovezi pertinente sub acest aspect. Remarcă, totuși, instanța că ambele părți recunosc faptul că minora a crescut sub supravegherea directă a mamei reclamantei pârâte. Or, în prezenta cauză se discută exclusiv căruia dintre părinți să-i fie încredințată vremelnic minora, fără ca, în acest cadru sumar, să poată fi luate alte măsuri, așa cum prevăd dispozițiile art.42 alin.2 Codul Familiei ("Pentru motive temeinice,copiii pot fi încredințați unor rude ori unor alte persoane, cu consimțământul acestora(…)“) Așa fiind, instanța nu poate trage concluzia unei preferabilități a reclamantei pârâte numai pentru că mama acesteia s-a ocupat de minoră. Așa cum s-a arătat, ceea ce este relevant este comportamentul mamei/tatălui față de copil, iar nu relația cu bunicii.
Instanța reține, totodată, că reclamanta pârâtă nu a indicat în cererea principală care este domiciliul său actual. În ședința publică din data de 25.02.2011 reclamanta a depus la dosarul cauzei – prin apărător – copia unui contract de donație – autentificat sub nr.1089/10.11.2008 de BNP Ioana Popescu Tăriceanu,contract prin care pârâtul reclamant a donat reclamantei pârâte imobilul apartament situat în București.
Cum reclamanta pârâtă a înțeles să se prevaleze de acest act pentru a justifica domiciliul său actual, unde ar urma să locuiască împreună cu minora, în ședință publică pârâtul reclamant a precizat că a început demersurile pentru revocarea donației. A depus, de asemenea, pârâtul reclamant la dosarul cauzei copia unui card de identificare emis de Statul California – SUA din care rezultă că, de la data de 20.10.2010 până la data de 16.08.2011, reședința reclamantei pârâte este în Los Angeles.
Instanța reamintește părților că, în procedura ordonanței președințiale, instanța nu analizează fondul pretențiilor deduse judecății, ci doar aparența dreptului. Or, în speță, instanța observă că din actele depuse la dosarul cauzei nu se poate stabili, la acest moment, care este locuința statornică a reclamantei pârâte.
Instanța subliniază că, în sine, nu există nici un impediment la încredințare rezultat din simpla stabilire a domiciliului unuia dintre părinți în străinătate. Pe de altă parte, însă, observă instanța că, pe baza actelor depuse în acest stadiu, fără a analiza în fond această chestiune litigioasă, pârâtul reclamant face dovada cel puțin a aparenței unui domiciliu stabil, pe când reclamanta pârâtă nu produce astfel de dovezi: dimpotrivă, actele depuse par a contura o situație de relativ provizorat: pe de o parte cardul de identitate american valabil doar câteva luni, pe de altă parte, un contract de donație prin care reclamanta pârâtă a primit o liberalitate de la chiar pârâtul reclamant. Instanța menționează, în acest context, prevederile art.937 Cod Civil care prevăd expres că donațiile făcute între soți în timpul căsătoriei sunt revocabile. Mai mult, jurisprudența a stabilit că revocarea donației nu trebuie făcută printr-o acțiune în justiție, putând fi făcută în orice mod; ea poate fi expresă sau tacită(implicită).
Instanța nu este chemată în prezenta cauză să dispună cu privire la donație. Pe de altă parte, în lumina acestor prevederi legale, instanța nu poate ignora intenția declarată a pârâtului reclamant de a revoca această donație. Oricum, instanța apreciază că, în acest moment, reclamanta pârâtă nu justifică un domiciliu stabil și previzibil pe o durată rezonabilă de timp.
Instanța observă, de asemenea, că minora este în vârstă de doar 5 ani, că și-a vizitat mama în SUA, de unde s-a întors fără a mai dori să se întoarcă. În acest sens instanța menționează raportul de evaluare psihologică întocmit de doamna psiholog Gabriela Boistean care, deși nu reprezintă o expertiză judiciară, constituie, totuși,o probă pentru aparența realității susținerilor pârâtului reclamant. Astfel, psihologul conchide că minora se roagă ca Moș Crăciun să o ajute să nu se mai întoarcă la colegii de departe și că, în general, devine reținută atunci când este vorba despre străinătate și grădinița de acolo.
Instanța remarcă faptul că în general adaptarea unui copil încă foarte mic, de numai 5 ani, într-o țară nouă, cu scoaterea minorei din mediul cu care a fost obișnuită nu poate conduce decât la o situație dificilă pentru copil.
Instanța remarcă faptul că pârâtul reclamant, ulterior vizitei la psiholog, a refuzat reclamantei pârâte acordul de a scoate minora din țară.
Instanța reamintește părților că nu mutarea în sine într-o altă țară este o problemă, ci doar schimbarea bruscă a condițiilor de viață sub toate aspectele: de la o viață petrecută alături de ambii părinți, în condiții materiale de excepție, la o viață anonimă într-o țară străină, alături doar de un părinte.
Reclamanta pârâtă a mai invocat, în susținerea cererii sale, că pârâtul reclamant a recunoscut că nu le întreține nici pe ea și nici pe minoră, conform declarației notariale depuse la dosarul cauzei.
Instanța observă că, într-adevăr, la data de 1 septembrie 2010, pârâtul reclamant a formulat o declarație pe proprie răspundere, bilingvă, atât în limba română cât și în limba engleză, prin care pârâtul reclamant declară că nu are domiciliul în SUA și nu le întreține cu sume de bani nici pe reclamanta pârâtă nici pe minoră.
Or, o astfel de declarație este, în mod evident, dată pentru a fi utilizată în SUA de reclamanta pârâtă, altminteri nu există nici un motiv pentru care un act notarial încheiat în România să fie redactat și în limba engleză. Coroborând data acestei declarații cu data emiterii cardului de identificare emis pentru reclamanta pârâtă – 20.10.2011 – instanța apreciază că declarația a fost, mai degrabă, dată pentru ca reclamanta pârâtă să-și poată organiza șederea în SUA.
Instanța apreciază, raportat la toate elementele menționate anterior, că reclamanta pârâtă nu face dovada unor condiții de locuit adecvate, stabile și similare cu cele anterioare în care a crescut minora, după cum nu face dovada nici a existenței unei legături foarte puternice între mamă și copil.
Chiar dacă această din urmă observație este pe deplin aplicabilă și în cazul pârâtului reclamant, instanța remarcă, totuși faptul că probatoriul sumar îngăduit în această procedură permite a trage concluzia că pârâtul reclamant beneficiază de condiții preferabile care pot crea minorei un mediu optim pentru dezvoltare.
Nu în ultimul rând, instanța reține că deja în privința minorei există un status quo în privința căruia nu se poate identifica nici un motiv de schimbare: astfel, minora locuiește în timpul săptămânii cu bunica maternă în apartamentul din București, având în vedere că este înscrisă la grădiniță în București și la Izvorani în timpul week – endului. Această susținere a pârâtului reclamant nu a fost contrazisă de reclamanta pârâtă, astfel că apreciază dovedită această chestiune.
În opinia instanței, este de preferat ca, la acest moment, să nu se dispună măsuri de natură a schimba foarte mult viața minorei de până acum, ci, dimpotrivă, de a se menține, pe cât posibil, un mediu de viață deja familiar.
Față de cele arătate mai sus, instanța va respinge cererea principală ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta pârâtă nu a produs dovezi din care să rezulte aparența unor condiții preferabile pe care le-ar putea oferi minorei.
Va admite cererea reconvențională în parte, dispunând încredințarea minorei spre creștere și educare tatălui pârât vremelnic, până la soluționarea definitivă a divorțului.
Instanța apreciază că nu se impune stabilirea acestei măsuri până la soluționarea irevocabilă: astfel, odată ce o instanță va dispune pe fond o măsură de încredințare definitivă, aceasta va fi și executorie, câtă vreme recursul nu suspendă executarea. S-ar putea ajunge, astfel, la situația în care, pe de o parte, să existe o hotărâre de încredințare provizorie care să-și producă efectele în concurs cu o hotărâre definitivă asupra fondului, ambele executorii și, eventual contradictorii.
Așa fiind, instanța va dispune această măsură numai până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț.
În privința celui de al doilea capăt din cererea pârâtului reclamant, instanța reamintește părților că, potrivit art.613/2 Cod Procedură Civilă, numai anumite măsuri se pot dispune vremelnic în temeiul acestui articol, în enumerarea limitativă conținută de text nefiind și stabilirea domiciliului minorului.
Așa fiind, instanța constată că stabilirea măsurii de încredințare a minorului nu poate avea loc decât în condițiile art.100 alin.3 Codul Familiei care prevede expres că, în caz de neînțelegere între părinți cu privire la domiciliul minorului, instanța hotărăște ținând seama de interesele copilului, ascultând autoritatea tutelară și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani.
Cadrul sumar al analizei litigiului din prezenta cauză nu permite așadar o astfel de măsură, decât cu consecința prejudecării fondului.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Prezenta hotărâre este supusă recursului, termenul curgând de la pronunțare, având în vedere că, în cele din urmă, prezenta cauză nu s-a soluționat fără citarea părților, ci în prezența acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererea principală formulată de reclamanta Columbeanu Monica în contradictoriu cu pârâtul Columbeanu Adrian Irinel, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul Columbeanu Adrian Irinel.
Dispune încredințarea provizorie a minorei rezultată din căsătorie – spre creștere și educare – pârâtului reclamant.
Respinge ca neîntemeiat capătul din cererea reconvențională privind stabilirea domiciliului minorei la pârâtul reclamant.
Vremelnică, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț.
Executorie fără somație sau trecerea vreunui termen.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică,azi 28.02.2011.
Președinte, Grefier,
Red. Jud. R.I.P.
Thn.SD./01.03.2011
