Pe fond, reacţiile la intenţia guvernului, formulată în strategia energetică pe care a adoptat-o, de a constitui o companie naţională în domeniul energiei, au fost cele aşteptate. Cei ce mai speră – poate în van – că statul român mai poate însemna ceva în domeniul energetic, preluând frâie cu care să gestioneze situaţia pe acest tărâm strategic, în interesul siguranţei naţionale şi al securităţii consumatorului, au salutat iniţiativa, chiar dacă i-au subliniat văditele inconsistenţe, precum caracterul tardiv sau punerea pe tapet în mod precipitat, fără o pregătire solidă, fără o aducere prealabilă în discuţia publică, toate acestea sugerând ori amatorism, ori lansarea unei fumigene electorale. Evident, însă, din partea celor, îndeosebi companii străine, care aşteptau la cotitură să mai rupă o bucăţică din şi-aşa dezmembratul sistem energetic naţional au venit criticile, bineînţeles prin invocarea eternelor şi fascinantelor virtuţi ale sistemului privat care ar fi înăbuşite de o copleşitoare companie de stat.
Să observăm că, totuşi, actori puternici de pe piaţă, care efectuaseră preluări masive din sistemul energetic românesc şi care îşi declaraseră (inclusiv oficial) disponibilitatea pentru altele noi, şi-au respectat condiţia de sine. Reprezentantul firmei italiene ENEL, care a preluat trei dintre cele opt distribuţii de electricitate, n-a uitat că marea companie este una de stat şi a vorbit de posibilităţile pe care iniţiativa guvernamentală română le-ar putea avea. În mod firesc, ochii au fost aţintiţi asupra reprezentantului CEZ, compania de stat cehă din domeniu, care a preluat în România una din distribuţiile de energie şi care, mai deunăzi, dădea sfaturi guvernului român cum să le privatizeze pe celelalte încă nescoase la vânzare, pentru că CEZ ar fi fost amatoare de noi achiziţii. Reprezentantul CEZ a trebuit să-şi înghită limba, întrucât premierul Tăriceanu, când a prezentat iniţiativa, a spus că noua companie energetică ar urma să preia modelul (tocmai al!) CEZ. Şi atunci reprezentantul CEZ n-a spus decât că iniţiativa ar putea avea potenţial şi că totul ar depinde doar de modul în care va implementată.
Incredibilă a fost însă reacţia reprezentantului la Bucureşti al concernului german E.ON. Nu se ştie exact cât de privată a devenit E.ON, la origine tot de stat, dar se poate arăta cât de integrată vertical este, întrucât deţine şi producţie de electricitate şi distribuţie de electricitate şi este şi importator de purtători de energie, ceea ce face compania un monopol get-beget care domină piaţa, controlând de la producţie şi import până la tarifele pentru consumatorii finali. Iată ce, în mod stupefiant, a declarat dl Gunther Schubert, preşedintele Directoratului E.ON Energie România, compania care în România este prezentă nu numai în distribuţia de electricitate, ci şi în distribuţia de gaze naturale: -Ne surprinde foarte mult faptul că, în cadrul european actual, în care tuturor vechilor mari companii de stat monopol li se impune să se separe pentru a permite apariţia competiţiei pe piaţa energetică europeană, Guvernul României reacţionează la această situaţie de criză propunând fondarea unui alt monopol integrat vertical, care să revină în proprietatea statului şi care nu va fi privatizat în viitorul apropiat. Aceasta nu poate reprezenta decât un pas înapoi şi o întoarcere la o piaţă închisă, lipsită de transparenţă-.
Păi, cum vine asta dle Schubert?! Chiar să fi uitat despre propria dv. companie că aceasta este puternic integrată vertical şi n-are nicio intenţie de a se dezmembra, după cum ar dori niscai oficiali de pe la Bruxelles?! Să vă amintim noi că mai marii firmei pe care o reprezentaţi au decis să facă presiuni în acest sens asupra guvernului de la Berlin şi că probabil, tocmai în urma acestor presiuni, Germania, împreună cu Franţa şi alături de alte şapte ţări membre ale UE au decis să adreseze Comisiei de la Bruxelles o scrisoare deschisă în care resping exigenţele acesteia, calificându-le că nu şi-au dovedit utilitatea şi eficienţa?!
Cam cum vine treaba aceasta dle Schubert?! De ce n-am avea şi noi dreptul pe care dv. vi-l arogaţi? Cu alte cuvinte, dv. puteţi să vă menţineţi companiile energetice nedezmembrate – în fond pentru a vă putea păstra puterea şi a putea negocia de pe poziţii solide cu giganţi dinafara UE care n-au nicio intenţie să abandoneze poziţiile de monopol pentru iluzorii virtuţi ale liberalizării pieţelor – şi noi, dimpotrivă, să rămânem segregaţi, ca să fim păpaţi mai uşor, pe doi bani sau poate chiar pe gratis?! Din două una: ori împărtăşiţi simţământul că România este o ţară bananieră căreia nu trebuie să i se permită ceea ce i se permite stăpânului, ori nici nemţii nu mai sunt nemţi!
