-Vom muri si vom fi liberi-, strigau acum 14 ani zeci de mii de oameni care iesisera in strada pentru a-l da jos pe Ceausescu. Pentru mai mult de 1.100 dintre ei, libertatea a avut un pret prea mare. Pentru moartea lor nu e nimeni vinovat, poate unul-doi militieni care au fost condamnati din -greseala-. In rest, atat militarii, cat si actualii politicieni au uitat ce s-a intamplat. Ascunderea vinovatiilor individuale, care ar fi putut crea imaginea unei vinovatii colective a celor care au -realizat- revolutia, a fost, poate, principala grija a celor care s-au catarat la putere calcand pe cadavrele tinerilor. Situati mult prea sus pe scara ierarhica si beneficiind de protectia marilor potentati ai vremurilor post-decembriste, adevaratii criminali, oamenii care au dat ordinul de a se trage in manifestanti si cei care au regizat mascarada de dupa 22 decembrie, se bucura linistiti de traiul tihnit al capitalismului.
Vinovatii de atunci sunt acum -batrani si bolnavi-
Anul de gratie 2003 a reusit sa astearna, poate definitiv, praful gros al uitarii pe -dosarele revolutiei-. Pana in acest moment, toate cauzele in care au fost trimisi in judecata fosti comandanti ai Armatei implicati in reprimarea demonstratiilor din decembrie 1989 au fost trase pe linie moarta. Imediat dupa -revolutie-, in avantul proletar caracteristic au fost intentate cateva procese-maraton.
Celebrele cauze CPEx, in care au fost judecati membrii fostului Comitet Politic Executiv Nicu Ceausescu, Iulian Vlad, Tudor Postelnicu, Ion Dinca au primit solutii -populare-, fiind condamnati la pedepse cu inchisoarea pe viata sau minimum 20 de ani. Minunile romanesti s-au facut insa simtite si in aceste cazuri, dupa doar doi ani toti cei condamnati fiind liberi. Explicatia oficiala: sunt batrani si bolnavi. Secretele bine pazite aflate in posesia sefilor Securitatii au cumparat liberatea lor si au curatat trecutul noilor guvernanti.
Morti suspecte si secrete uitate
Ascunderea adevarului despre ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989 a fost -ajutata- si de disparitia prematura a unor martori-cheie. Primul pe lista a fost Vasile Milea, care in dimineata zilei de 22 decembrie 1989 -s-a sinucis-. Cateva zile mai tarziu a fost randul generalilor Nuta si Mihale, seful si adjunctul Inspectoratului General al Militiei, care si-au pierdut viata dupa ce elicopterul cu care se deplasau a fost doborat de armata din cauza -unor confuzii-. In 1990 si-au incheiat socotelile cu viata generalul Emil Macri, seful contraspionajului in Directia Securitatii Statului, in urma unui infarct in inchisoare. Dupa doar cateva luni, generalul Gica Popa, presedintele completului de judecata in cazul procesului sotilor Ceausescu din decembrie 1989, s-a sinucis, moartea sa fiind la fel de misterioasa ca si cea a lui Vasile Milea. In 1993, un alt martor-cheie isi pierde viata: colonelul Gheorghe Ardeleanu, comandantul unitatii USLA, care a murit de cancer pulmonar. Au urmat comandantul trupelor din garnizoana Bucuresti, seful serviciului Operativ al Marelui Stat Major – prin care s-au trimis toate ordinele in decembrie – si pilotul elicopterului cu care Nicolae Ceausescu a fugit de pe cladirea CC-ului in decembrie 1989, Vasile Malutan.
10 ani de -acalmie- legislativa
Disparitia unor martori-cheie nu a servit decat interesului celor aflati la putere, care incercau sa-si ascunda trecutul si, mai ales, o parte a celor intamplate in acel decembrie. Dupa 1996, o data cu pierderea alegerilor, noul presedinte, Emil Constantinescu, a considerat ca se poate folosi si el de mortii revolutiei, ordonand redeschiderea cauzelor. Dincolo de orice substrat politic, cercetarea cauzelor care au condus la omorarea a peste 1.000 de oameni a fost mai mult decat binevenita. Sarcina dezgroparii dosarelor i-a revenit procurorului Dan Voinea. Numit general si instalat in functia de sef al Sectiei Parchetelor Militare, Voinea s-a apucat de treaba. Cercetarea dosarelor gasite in arhive a aratat un adevar cutremurator: in multe cazuri in care erau implicati fosti maiori si actuali generali s-au dat solutii de neincepere a urmaririi penale impotriva celor vinovati de producerea masacrului de la Timisoara, Cluj etc. Statisticile erau si mai elocvente: in 1994, intr-un raport al Parchetului se preciza ca in 2.224 de dosare privind revolutia din decembrie 1989 – in care au murit 1.104 persoane si 3.352 au fost ranite – procurorii au dat solutii de neincepere a urmaririi penale, 1.266 au fost inregistrate cu autori necunoscuti, iar alte 85 au fost trimise catre instante pentru judecare. Pana la sfarsitul lui 1998, Parchetul Militar a finalizat dosarele revolutiei de la Timisoara, Cluj, Sibiu si a fost demarata o ancheta legata de masacrele de la Radio si Televiziune. In fata instantelor au fost trimisi generalii Victor Athanasie Stanculescu, Mihai Chitac, Iulian Topliceanu, Ioachim Moga, Dumitru Draghin, colonelul Aurel Dragomir.
(Va urma)
