După deconspirarea „greilor“ șantajului de presă, tartorul lor, pușcăriabilul Sorin Ovidiu Vîntu, un speculant al ideilor altfel inventiv – de aceea și păstorește revistuța intelectualoizilor „Idei în dialog“ – și-a făcut avânt, cu armele ticăloșiei, în spațiul virtual. Cu o televiziune care scuipă zilnic pe meseria numită jurnalism, total decredibilizată, trustul minciunilor, Realitatea-Cațavencu, a adoptat tactica infiltrărilor și manipulărilor pseudo-mediatice, ca strategie a subversiunii totale, comandate de la Răsărit. Așa au ajuns o serie de „portaluri“ de „Hotnews“ și niște fiște-“independenți“ din spațiul online să devină, în tentativa mogulului de reconsolidare media, avatarele șantajiștilor șefi ai lui Vîntu, aglomerând cu deșeuri ziaristice locul de refugiu al jurnaliștilor liberi.
Un studiu de caz pentru o viitoare școală a contra-jurnalismului de fațadă virtual poate fi cel legat de operațiunea – altfel slabistă – de distrugere publică a senatorului PD-L Iulian Urban, cel mai tânăr ales al românilor din Senatul României. Care, pe lângă acest fapt, se mai poate lăuda, printre altele, cu lichidarea în linie a afacerilor de presă murdară ale nababului de Deltă, de la ziarul „Ziua“ la Realitatea TV.
Povestea începe pe când o tânără promițătoare a presei de Dâmbovița, pe numele ei Emilia Șercan, presta la „Evenimentul Zilei“ ca lunetistă de serviciu cu azimut Sorin Ovidiu Vîntu. De la pușca cu lunetă a trecut la rafale de mitralieră. Azi-așa, mâine-așa, până când, într-o zi cam pe la prânz, a primit un telefon de la tătuka Vîntu cu o invitație la menajerie. Fascinată pe loc de personalitatea, șarmul și profesionalismul celui pe care, până nu demult, îl lucrase la gioale până la mantinelă, i-a căzut în brațe, cu un salariu de peste 10.000 de euro lunar, chiar la Realitatea TV. Nu după mult timp aflăm că s-a deplasat în „spațiul online independent“, dornică de noi experiențe, mai mult sau mai puțin virtuale. Culmea, e promovată pe loc de televiziunea de unde își dăduse, chipurile, demisia. Subiectul: o „anchetă“ din care reieșea că Iulian Urban a făcut „donații nejustificate“ la PD-L și este, deci, un senator controversat. „Întâmplător“, casa de avocatură Urban și Asociații pusese pe-atunci în colimatorul legii chiar Realitatea TV și datoriile ei neachitate, inclusiv la stat. Din tot Parlamentul României, tânărul Iulian Urban era cel mai periculos, în viziunea „independentei“ preluate și colporate cu larghețe de „fostul“ său patron. Din păcate pentru profesionalismul de șanț al micilor sculeri-matrițieri ai lui Vîntu, conform unui raport al Institutului de Politici Publice, Iulian Urban a reușit să urce reprezentanții PDL-ului în topul „celor mai conștiincioși parlamentari din Camera Superioară a Parlamentului“. Mai exact: în topul prezenței la lucrarile în plen, cu o prezență mai mare de 70%, în clasamentul senatorilor cu cele mai multe inițiative legislative, unde Iulian Urban este primul în top cu 51 de acte, la numărul declarațiilor politice susținute de la tribuna Senatului, cu Urban în Top 3, și la numărul cel mai mare de interpelări și întrebări în Senat.
Mai mult: este singurul parlamentar care nu are mașină de la Senat, nu cere bani de chirie deși nu este din București, nu decontează deplăsările din teritoriu, nu a plecat niciodată într-o deplasare externă pe banii statului, nu are telefon mobil plătit de Senat și nu decontează convorbiri, nu are laptop de la Senat, nu are sumă forfetară și își plătește birourile teritoriale din banii lui, iar membru de partid este doar din august 2008.
Nimic nu i-a convins pe executanții ordinelor. Călare pe Urban a fost aruncat chiar locotenentul-major al „societății civile“ marca SOV, Mircea Toma necredinciosul, urmat de o altă jurnalistă de Realitatea, care a reușit însă să-și primească răspunsul corect. Nemulțumiți de rezultat, potăile de presă din lesa lui Vîntu au preluat haloimăsul livrat de „independenții online“ și l-au pus într-o publicație de toată jena, unde a semnat un alt lingău la toate porțile, clonat însă, foarte curajos, sub acoperirea a două pseudonime. E vorba de un individ precar, cu măști de toate culorile și formele, care și-a găsit, în sfârșit, culcușul: în presa insalubră și interlopă. Un „pro-băsescian“ care, pe vremuri, scria la comanda lui Vîntu despre „abuzivul“ Băsescu și „intervențiile sale prezidențiale“ „ilegale“. Acum o să se aleagă, cel puțin, cu un proces. Din păcate, trebuie să fim conștienți de faptul că asanarea presei nu va reuși atâta timp cât toți infirmii sufletești se vor juca la butoane cu avatare „independente“ specializate în mercenariat și linsul oaselor de pește aruncate de la masa stăpânului. Starea jurnalistului care apără adevărul rămâne cea de alertă, de prezență continuă.
