Nu mai e un secret pentru nimeni că trăim într-o lume în care de cele mai multe ori valorile reale stau cuminți în banca lor, lăsând noua ciocoime să-și etaleze vilele, mașinile și pozițiile dobândite prin mijloace mai mult sau mai puțin legale sau prin manifestarea unui servilism de înaltă clasă pe lângă potentații politici ai vremii. Lacheii politici, căci despre ei este vorba, au învățat să urce repede pe scara socială, trezindu-se peste noapte stăpâni. Și abia atunci își dau arama pe față, comportându-se ca niște vătafi pe moșia boierului plecat cu treburi în străinătate. Exemplul cel mai elocvent al evoluției lacheului la stadiul de vătaf e ministrul Educației, liberalul Cristian Adomniței. Scos din anonimat de un premier care a încercat să se înconjoare de nulități pentru a ieși personal în evidență, întrucât este lipsit de orice urmă de charismă, mandatul lui Adomniței în fruntea educației, portofoliu ocupat cândva de reformatorul Spiru Haret, este un lung șir de gafe și acțiuni care au subminat școala românească. Ultimele evaluări internaționale arată că învățământul românesc a ajuns submediocru, la același nivel cu cel din Trinidad Tobago sau Indonezia. Paralel cu decăderea școlii românești au crescut și aerele de politician ale lui Adomniței. El chiar se crede om politic, poate cel mai bun. Și, bineînțeles, se crede stăpân peste subalternii săi. Grăitor pentru cât de sus s-a urcat scroafa în copac este episodul din deschiderea anului școlar, eveniment la care a participat și ministrul Educației, în județul Iași, acolo unde candidează la parlamentarele din toamnă. În timp ce Adomniței și colegul său de alianță, pesedistul Gheorghe Nichita, participau impasibili la festivitatea de deschidere de an școlar, un subaltern amorțise ținând două umbrele pentru cele două capete politice luminate. Imaginea face cât o mie de cuvinte și, prin urmare, nu e nevoie de descrieri suplimentare. Dar nu pot încheia fără să comentez că la case mult mai mari și cu mai multe pretenții, capetele încoronate își țin singure umbrela, deși au la dispoziție zeci, dacă nu sute de oameni care se simt onorați să-i servească. Comparația celor două imagini prezentate nu mai are nevoie de niciun comentariu.
