Intrarea în vigoare a noului Cod Civil va aduce multe schimbări în societate dar și în relațiile de culplu. Astfel, mulți dintr soții păcăliți, înșelați sau cei care au fost prinși în situații de adulter se pot alege cu despăgubiri consistente pe baza faptelor celui care a greșit în cîsnicie. Astef, una dintre prevederile noului Cod spune că soțul nevinovat, care suferă prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate solicita soțului vinovat să îl despăgubească, instanța de tutelă are competența de a soluționa cererea prin hotărârea de divorț, potrivit noului Cod civil al României care intră în vigoare la 1 octombrie. Despăgubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestația compensatorie. De asemena, obligația de între-ținere între soți încetează prin desfacerea căsătoriei. Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă sur-venite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. Aceeași oblicație intervine și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria. În cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani, iar divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită. Dar atenție, soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere. Prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. Prestația compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului (beneficiului adus de folosirea unui bun) asupra unor bunuri mobile sau imobile cae aparțin debitorului. Divorțul poate avea loc: a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți, ori la cererea unuia dintre soți care e acceptată de celălalt; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei sau culpa comună a soților, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț; c)la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin doi ani; divorțul se poate pronunța chiar din culpa exclusivă a soțului reclamant, cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se va pronunța fără a se mențional culpa soților; d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea că-să-toriei se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților. Cererea de divorț se depune de către soți împreună, iar după un termen de gândire de 30 de zile de la înregistrarea cererii, soții se prezintă personal și, dacă ambii stăruie să divorțeze, ofițerul de stare civilă, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților. În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț. Oricare dintre soți sau amândoi, în cazul divorțului prin acordul lor, pot cere instanței de divorț să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separației în fapt. Actele de înstrăinare sau de grevare, precum și actele din care se nasc obligații în sarcina comunității, încheiate de unul dintre soți sau după data introducerii cererii de divorț pot fi anulate dacă au fost făcute în frauda celuilalt soț.
Ramona Feraru
