Încă odată cuplul de deraiați Vadim-Funar a reușit să se dea în spectacol, scuipându-se public reciproc și târând în tevatura penibilă și numele unui simbol al neamului românesc, Avram Iancu.
După ce Funar a ieșit public și a tras un semnal de alarmă teribil anunțând că Vadim Tudor vinde ungurilor steagul lui Avram Iancu și după ce întreaga presă a reluat cu detalii istoria abominabilei abjecții săvârșite de tribunul homosexualilor, Vadim a ieșit la contraatac, cu stropi.
În rubrica intitulată inteligent „scuipați aici“ dintr-una din fițuicile sale, Vadim Tudor recomandă cititorilor săi să-l acopere de flegme pe Gh. Funar care a turbat de-a binelea.
Vadim continua astfel: „Zilele acestea, nebunul de la Cluj a intrat într-o nouă fază a demenței sale: a depus plângere penală împotriva președintelui PRM pe motiv că acesta ar fi furat (?!) steagul lui Avram Iancu, care ar aparține PRM (?!) și l-ar fi vândut la licitație. Două vorbe trei minciuni. 1) Steagul arătat de Tribun pe mai multe posturi de televiziune a fost primit de acesta, cu mai mulți ani în urmă, la mormântul lui Avram Iancu. A fost primit CADOU, pentru colecția sa personală de documente și obiecte istorice, de la un țăran. Nu are cum să aparțină partidului (?!).
Acest drapel se află, în continuare, la domiciliul domnului Vadim și, când se va întoarce în țară, acesta îl va arăta celor interesați. 2) Steagul primit de Vadim nu e al lui Avram Iancu, ci al legiunilor revoluției de la 1848; erau sute de exemplare de acest gen. 3) Steagul scos la licitație îi aparține unui cetățean din Austria – informație difuzată de Antena 3. Supărat de turnura pe care a luat-o posibila licitație, acel anonim a retras obiectul. Asta e tot. Dar, pentru denunț calomnios, derbedeul de Funar se va alege cu un proces usturător.“
Funar o ține pe a lui și bombardează presa cu comunicate în care-l face pe Vadim infractor și profanator: „în urma săvârșirii faptelor penale pentru care este cercetat de Oficiul European de Luptă Antifraudă (O.L.A.F.) din cadrul Parlamentului European și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru evaziune fiscală, fostul membru al P.R.M., Corneliu Vadim Tudor, pentru a scăpa de cei cărora le datorează mari sume în euro și în lei, în urma proceselor pe care le-a pierdut, și-a donat cea mai mare parte din avere către una din fiicele sale, iar bunurile mobile din casă, inclusiv cele din colecția cu care se lăuda, le-a scos la vânzare în țară și străinătate. Printre acestea se află și steagul de luptă al Eroului Național Avram Iancu, o piesă inestimabilă ca valoare pentru Poporul Român. Întrucât nu și-a găsit cumpărători în țară pentru suma de cel puțin 10.000 euro, Corneliu Vadim Tudor a apelat la un prieten din Germania, din Frankfurt pe Main, cu rugămintea de a scoate la vânzare steagul de luptă al Eroului Național Avram Iancu, la o casă de licitații.
Spiritul lui Avram Iancu veghează și la „înmormântat“ politic pe cel care i-a scos la vânzare steagul de luptă, în Germania.“
Daravera devine și mai complexă odată cu ieșirea la rampă a unui alt aflător în treabă, ministrul Culturii, ce s-a făcut remarcat zilele acestea prin accesele de isterie pe tema fasciștilor din poala lui Ponta – adică a micii haite a lui Claudiu Crăciun, coleg de partid cu domnia sa, conform protocolului dintre așa zisa Mișcare Verde și USL!
Barbu duce tevatura cu Funar și Vadim dincolo de culmile tâmpeniei absolute, anunțând că onor ministerul se va face luntre și punte pentru a salva obiectul de patrimoniu, deși este evident că nimeni din minister n-a văzut nici măcar o poză cu presupusul steag al lui Avram Iancu. Povestea în întregime devine de Nenea Iancu, Iancu Caragiale, grecoteiul, nu crăișorul, al cărui nume a fost târât aiurea într-o ciorbă de căcăreze din acelea cu care se tot bombardează reciproc smintiții Funar și Vadim.
Într-un pompos comunicat, Ministerul lui Barbu anunță că: „Ministerul Culturii va sprijini financiar achiziția steagului de luptă al lui Avram Iancu, obiect care a fost retras, marți seară, de la licitația organizată de casa Artmark în București. cică una dintre cele mai importante piese ale licitației "România Regală". Pictat și brodat cu fir de argint, o raritate absolută, steagul este din mătase, pânză, lână și fir de argint, iar prețul de pornire a fost estimat la 10.000 de euro.
Daniel Barbu a declarat: "Îi vom găsi noi (Ministerul Culturii, n.r) sau alte instituții publice, un muzeu. Ministerul Culturii nu cumpără direct. Fie o instituție, unul din muzeele din sistemul Ministerului Culturii, poate să fie un muzeu județean, ar fi foarte frumos să fie Casa Memorială Avram Iancu, care are deja un steag, să mai cumpere unul, sunt numeroase instituții publice, muzee cu precădere care ar putea face această achiziție. Ministerul Culturii va sprijini".
Steagul legionarilor lui Avram Iancu scos de pe tarabă, deocamdată
Între timp iese la rampă și casa Artmark care transmite: "Steagul de luptă al lui Avram Iancu, un lot cu totul particular prin valoarea muzeală, a fost retras din licitația de aseară. Această decizie a casei Artmark a fost luată la rugămintea adresată de către Ministerul Culturii, instituție care dorește să i se dea posibilitatea finalizării procedurilor interne, astfel încât să obțină fondurile necesare participării la achiziție. La decizie au contribuit și neclarități de ultim moment, apărute cu privire la legalitatea deținerii steagului de către consignant, în contextul unei dispute între oameni politici pe tema originii steagului".
Despre steag până una alta nimeni nu știe cu adevărat ce proveniență are, dacă este autentic sau nu, dacă a fost cu adevărat steagul purtat chiar de Avram Iancu sau de una din subunitățile legionarilor săi.
Iar deocamdată tot ce rămâne opiniei publice din aceste sacandal penibil este atmosfera de circotecă ce plasează numele lui Avram Iancu într-un context stânjenitor. Porcăiala dintre Funar și Vadim și accentele isterice de țate nebune ce caracterizează discursul amândurora nu face decât să îngroape mai tare numele România Mare, spre marea satisfacție a ungurilor și rușilor.
Iar circoteca ce implică numele lui Avram Iancu se așează exact pe axa nenumăratelor profanări ale numelui acestui erou și simbol al neamului românesc. În data de 27 februarie 1990 ungurii au profanat statuia lui Avram Iancu din centrul orașului, mânjind soclul cu vopsea roșie. După care ani de-a rândul a fost profanat mormântul lui Avram Iancu de la Țebea de către ticăloșii reprezentanți ai partidelor trădătoare ale României, etern aliate cu UDMR-ul, după ce Țebea a devenit locul de întâlnire a ipocritelor pelerinaje ale liderilor partidelor politice. Recent, anul trecut și casa memorială a lui Avram Iancu din Târgu Mureș a fost incendiată, în luna mai a anului 2012, de către „persoane necunoscute“ care au aruncat asupra clădirii patru sticle incendiare.
Apoi dezaxatul Csibi Barna, așa zis lider al Zgărzii maghiare, l-a spânzurat, simbolic, pe Avram Iancu, în centrul orașului Miercurea Ciuc. Csibi Barna a devenit după aceasta invitatul special al organizațiilor rusești de la Chișinău.
Figura ilustră a lui Avram Iancu a preocupat intens tot felul de descreierați frustrați maghiari, care au aruncat pe piață nenumărate manipulări și mistificări despre marele luptător al Ardealului.
A fost necontenit perpetuat mitul că Avram Iancu a murit nebun, sărac și alcoolic, cam aceeași formulă de destructurare a imaginii utilizată și la defăimarea lui Mihai Eminescu. De fapt încă din timpul vieții sale s-a încercat acreditarea ideii că ar fi înnebunit, prin presa Budapestei, deși relatările, culese în anii de după moartea lui Avram Iancu atestau faptul că acesta era cât se poate de sănătos din punct de vedere mental. Iar testamentul dovedește că și teza sărăciei și mizeriei lui Avram Iancu nu era altceva decât încă o minciună lansată de aparatul specializat al serviciilor maghiare.
La opera detractorilor lui Avram Iancu se mai adaugă și circoteca penibilă a măscăricilor de teapa lui Vadim și Funar, nu întâmplător promovați de Sistem, tocmai pentru a anihila orice formă reală de manifestare a unui curent naționalist românesc. Caricaturizarea patriotismului de către asemenea exemplare este poate cel mai teribil rău făcut românilor.
George Roncea
