O nouă sinecură pentru Sârbu. CNSAS refuză de 14 ani să spună dacă îl chema ca securist Ovidiu Marinescu

S-au scurs 34 de ani de la revoluția din decembrie 1989, confiscată și transformată în lovitură de stat, dar enigmele încă planează asupra celor care au organizat represiunea împotriva timișorenilor ieșiți în stradă să lupte contra regimului dictatorial condus de Nicolae și Elena Ceaușescu. De curajul timișorenilor din perioada 16-20 decembrie 1989 (în 20 decembrie Timișoara a devenit primul oraș liber al României) s-a legat victoria deplină a revoluției în București și implicit în toată România când, practic, Nicolae Ceaușescu a fost obligat să abandoneze puterea. Dincolo de aceste momente tulburătoare pentru națiunea noastră, rămâne în suspans judecarea și condamnarea celor vinovați de întreg masacrul pus în scenă cu ajutorul Securității. Încă din 2009, ziarul Curentul a publicat mărturia unui timișorean care susținea că Ilie Sârbu, pe atunci teolog și administrator-șef al Mitropoliei Banatului, ar fi ordonat subalternilor săi să blocheze ușile Catedralei din centrul Timișoarei pentru a opri accesul tinerilor care se refugiau din ploaia gloanțelor organelor de represiune.
Într-una din primele cărţi apărute în 1990 despre revoluţie – „Timişoara 15-21 decembrie ’89” de Miodrag Milin, autorul i-a luat un interviu lui Ilie Sârbu: „Duminică, 17 decembrie, ora 18,30-19. În catedrală se desfăşura concertul de colinzi al preoţilor din Timişoara. În piaţa din faţă, în partea ei stîngă s-a dat foc unui autotun al pompierilor, care pornise să împrăştie demonstranţii. Atunci a început să se tragă, dinspre Primărie. Focul armelor, agitaţia stîrnită, ţipetele de afară au scurtat programul pregătit: cei din lăcaşul sfînt s-au risipit în grabă, iar catedrala a fost închisă.”
Cum mitropolitul Corneanu era plecat din țară ne întrebăm cine a dat ordinul să se închidă catedrala la auzul gloanțelor? Lumea spune că Ilie Sârbu care era mâna dreaptă a lui Corneanu și care a și luat cuvântul după ce dictatorul a fugit în balconul Operei până a ajuns Corneanu în oraș.
Și acum, la 73 de ani, Ilie Sârbu este unul dintre politicienii importanți ai României. Socrul fostului premier Victor Ponta, tatăl fostei europarlamentare PSD Daciana Sârbu, fostul popă timișorean, fost ministru și vicepreședinte al Curții de Conturi, a fost numit în Consiliul de Administrație la Romsilva, funcție pentru care va încasa aproximativ 7.300 de lei lunar. Până în octombrie, fostul ministru a fost vicepreședinte al Curții de Conturi.

Sârbu e licențiat în studii teologice la 25 de ani și în management la 48 de ani. În anii duri ai dictaturii comuniste, în 1985, a beneficiat de specializări la Geneva, în Elveția, iar în 1989 a urmat cursuri de marketing în Germania și de engleză în Marea Britanie. Oare câți dintre români aveau oportunitatea, înainte de 1990, să meargă la studii și specializări în Elveția, Germania și Marea Britanie. Este evident, o întrebare retorică, mai ales pentru cei care au trăit acele vremuri de sfârșit de dictatură, când România era închisă ermetic și doar anumite categorii privilegiate aveau șansa să treacă dincolo de granițele țării, spre Occident.
Surse care au dorit să-și păstreze anonimatul ne-au declarat la începutul lunii decembrie 2009 că Ilie Sârbu a fost ofițer sub numele Ovidiu Marinescu, agent de rețea al Direcției 1 Securitate, de Informații Interne, condusă de Gheorghe Rațiu și Ilie Merce. Cum CNSAS i-a dat adeverință de necolaborare fostului popă, înseamnă că în arhivele predate de fosta Securitate către CNSAS, nu figurează și dosarul agentului de rețea cu numele de cod Ovidiu Marinescu. Nu cunoaștem motivele pentru care acest dosar nu a fost predat din arhiva fostei Securități în arhiva CNSAS, așa cum spunea legea, dar putem bănui că persoana în cauză este în continuare ofițer acoperit al unui serviciu secret din România.

În decizia 1442/02.11.2006 eliberată de CNSAS „pe baza materialului probator avut la dispoziție până la data de 2.11.2006”, membrii Consiliului notează că „SRI a predat dosarul de urmărire informativă nr.I 93346 corespunzător perioadei 1983-1988, deschis pe numele domnului Sârbu Ilie pentru „relații suspecte cu cetățeni străini, audierea și colportarea emisiunilor postului de radio „Europa Liberă”. Dosarul conține o însemnare marginală, semnată de un ofițer de securitate, care poate fi intrepretată în sensul că titularul dosarului ar fi fost folosit ca „sursă”, fapt neconfirmat de celelalte documente din dosar. În dosarul de urmărire informativă nr. I 119067, deschis pentru urmărrirea altei persoane, există un material întocmit și semnat de un ofițer de Securitate din care se poate deduce că se urmărea folosirea domnului Sârbu Ilie în scopul obținerii de informații despre titularul dosarului, fără a rezulta că intenția Securității ar fi fost pusă în practică. Dosarele nu conțin elemente de colaborare cu poliția politică comunistă privitoare la domnul Sârbu Ilie.
SIE a comunicat că nu au fost identificate dosare sau documente întocmite de fostele organe de securitate pe numele dlui Ilie Sârbu.
SIA (ulterior DIA și DGIA) a răspuns că nu deține informații/dosare/documente întocmite pe numele domnului Sârbu Ilie pentru stabilirea calității de agent sau colaborator al poliției politice comuniste, precum și că acesta nu a fost ofițer al fostei Direcții a IV-a, din cadrul DSS”(n.r.-contrainformații militare), scrie în sdeverința CNSAS din 2.11.2006.
În data de 2 decembrie 2009 am adresat o solicitare către CNSAS pentru confirmarea sau infirmarea faptului că între 1976-1989 Ilie Sârbu ar fi fost agent de rețea al Direcției 1 Securitate sub numele de cod Ovidiu Marinescu. De 14 ani așteptăm un răspuns: da, nu, nu știm. Răspunsul CNSAS: o mare și ciudată tăcere…