Avertizori de integritate în interes public au contactat redacția „Curentul“ oferindu-ne date din interiorul unor instituții de interes național, expuse atacului unor adevărate mafii acoperite politic, grupări organizate de căpușare a economiei naționale puse la punct și active indiferent de succedarea regimurilor politice. Vom prezenta treptat, pe măsura verificării informațiilor, părți ale dosarelor care ne-au fost înmånate, așteptånd desigur și intervenția instituțiilor obligate să acționeze în astfel de situații.
Firește, nu vom dezvălui sursele noastre deși în cazul avertizărilor în interes public, instrument anti-fraudă introdus prin Legea nr. 571/2004, se aplică din oficiu prevederile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor. Formal, avertizorii sunt protejați prin lege, însă la noi legea nu funcționează decåt pe hårtie sau în Rapoartele cu fundițe roz oferite de instituțiile romånești comisarilor europeni.
Astăzi vom prezenta pe scurt cazul unei instituții – obiectiv strategic – intrată în aria de interes a unor mari puteri care deja ofertează prin intermediari preluarea acesteia. Este vorba despre Oil Terminal Constanța – unul dintre cele mai mari terminale din Sud-Estul Europei ce ocupă o poziție strategică în Zona Mării Negre, beneficiind de amplasarea långă o zonă de adåncire a reliefului marin, ceea ce permite accesul vaselor de mare tonaj.
Terminalul a fost înființat, în anul 1898, purtând la vremea acea numele de Steaua Română, devenind cel mai mare operator pe mare, specializat în vehicularea țițeiului, produselor petroliere și petrochimice lichide și a altor produse și materii prime în vederea import/exportului și tranzitului.
Din 1990, S.C. Oil Terminal Constanța a fost organizat sub formă de societate pe acțiuni cu capital majoritar de stat, care deține 60% din acțiuni, iar acționarul minoritar semnificativ este Fondul Proprietatea, cu o cotă de 10% din companie. Societatea deține capacități unice, resursele sale fiind mult râvnite de moguli mai mici sau mai mari, în interes propriu sau în interes CSI.
Accesul eficient la căile de comunicație rutiere și ferate, existența a trei mari depozite dotate cu rezervoare pentru produsele petroliere cu o capacitate totală de depozitare de 1.700.000 mc, o rețea uriașă de conducte de transport pentru încărcare/descărcare produse petroliere și chimice și capacități de încărcare/descărcare a produselor petroliere și chimice la rampele CF având o lungime totală de 30 km – toate acestea constituie un patrimoniu de o valoare de neegalat – cel puțin în zona Mării Negre.
Valoarea strategică a companiei constănțene rezultă și din contextul discuțiilor și înțelegerilor la nivel internațional cu privire la viitorul oleoduct Constanța-Trieste și plasarea Oil Terminal Constanța în acționariatul companiei care va realiza proiectul oleoductului ce va transporta țițeiul din zona Mării Caspice (Kazahstan și Azerbaidjan) către Italia și Europa Centrală.
Proiectul are menirea obținerii mult visatei reduceri a dependenței energetice față de Rusia, nu doar a României ci și a Europei, astfel că importanța geopolitică a oleoductului depășește cu mult nivelul unei simple asocieri determinate de interese de comune de afaceri.
Deși argumentele invocate mai sus plasează compania Oil Terminal pe o listă exclusivistă a obiectivelor strategice de interes național, situația companiei în ultima perioadă indică un moment critic, pe de o parte datorat crizei și scăderii puternice înregistrate de barilul de petrol în ultima parte a anului trecut, ceea ce a afectat în cele din urmă și activitatea terminalului din Constanța, datorită reducerii producției rafinăriilor românești. Acțiunile pe Bursă ale societății scad constant, profiturile s-au diminuat considerabil și se estima o scădere cu 20-30% a veniturilor raportat la nivelul anului trecut.
Pe de altă parte, cu totul alte motive decât motivațiile obiective ale crizei mondiale au adus astăzi, conform surselor noastre, avertizorii de integritate instituționali, într-o situație gravă. De altfel, anchete foarte recente ale ANAF și ale Corpului de Control ale ministrului Economiei, Adriean Videanu, confirmă informațiile pe care le deținem și pe care le-am verificat în ultimele săptămâni.
O rețea infiltrată la vârf este direct implicată în acțiuni de evaziune fiscală, de jaf pe față, prejudiciind societatea Oil Terminal cu complicitatea, cu acoperirea sau chiar la îndemnul unor factori politici.
Ministerul Economiei și Comerțului, cel mai important acționar al Oil Terminal, cu o participație de 59,62%, l-a delegat pe secretarul de stat Șerban Tudor să se ocupe de strategia companiei constănțene, marcată de vidul de management după ce fostul general Vasile Miu, confirmat în data de 15 ianuarie de Minister la conducerea Oil Terminal, s-a retras în luna iulie „din motive personale“ din post, în locul său fiind instalat interimar Silviu Wagner, șeful serviciului de pază și administrativ.
Directorul-paravan
Informațiile pe care le deținem arată însă faptul că Silviu Wagner nu a fost adus întâmplător de la comanda unei unități administrative formate din 5 femei de serviciu și 4 măturători, apoi responsabil al serviciului de pază și în final așezat în scaunul de director al uneia dintre obiectivele de maximă importanță al economiei naționale. Datele noastre includ o interesantă trecere în revistă a activităților trecute ale acestui personaj, dar și fișe de evaluare profesională și medicală din care rezultă că acesta este „slab pregătit profesional, declarat din punct de vedere medical inapt pentru diferite activități, deoarece suferă de vulnerabilități la stres, fiind nevrotic și agresiv“. Nevroza nu l-a împiedicat însă să desfășoare o activitate politică susținută, trecând de la șefia PNȚCD Constanța, de unde a fost exclus „pentru grave prejudicii aduse partidului“ – în tabăra PD, unde a făcut echipă cu Stelian Duțu, Manafu Ionel și Banias Mircea, lideri locali strâns legați de omul de afaceri și traseistul politic Doru Viorel Onaca.
Intersecția intereselor de afaceri cu mediul politic nu mai reprezintă pentru nimeni o noutate, iar de regulă la întâlnirea acestor axe apar și elementele cu caracter infracțional, nivelate cu compresorul politic.
Contextul actual de la Oil Terminal nu face excepție de la regulă.
Scăderea profitabilității societății Oil Terminal, a capacităților sale și împingerea sa într-o zonă gri, are de-a face în mod clar – rezultă din dosarul pe care îl deținem – cu inferențele unor grupuri de interese din zona afacerilor cu produse petroliere – acțiuni infracționale organizate și controlate de un grup de persoane plasate în poziții-cheie care desfășoară de o lungă perioadă de timp trafic cu produse accizabile, prin încălcarea flagrantă a prevederilor legale.
Ca urmare a neregulilor deja depistate de controlul ANAF și al Corpului de Control al M.E.C. la care se adaugă acțiuni deliberate ce pot produce perturbări serioase – prin suspendarea autorizațiilor de antrepozit fiscal și a amenzilor pentru nerespectarea prevederilor legale – societatea Oil Terminal poate ajunge într-o situație de blocaj major, conchid notele informative ale surselor „Curentul“, avertizori de integritate instituționali.
Deținem o serie de documente oficiale, rapoarte de analiză și procese-verbale de control pe care le vom pune la dispoziția autorităților competente, dezvăluind totodată în continuare, în numerele viitoare ale „Curentului“, pentru opinia publică, elemente ale acestui dosar ce privește un obiectiv strategic, o societate care este – teoretic – implicată în frontul de acțiune europeană ce ar trebui să ne facă scăpați de dragostea insistentă a Rusiei.
Până una alta, subminarea acestui efort geopolitic european este realizată de românași de-ai noștri, băștinași din Constanța, dar care au adresă – și scaun inclusiv în Ministerul Economiei.
În numărul de mâine revenim cu detalii, așteptând totodată și semnele unei sesizări oficiale a autorităților.
