Fostul șef al Securității Capitalei, Gheorghe Goran, a declarat în fața Comisiei Senatoriale create în 1994 că deși încă nu începuse să se tragă pe străzile Capitalei, sau pe străzile altor orașe din țară, rezervistul MapN Nicolae Militaru, racolat de serviciul sovietic de spionaj, a cerut public, pe un ton imperativ, “opriți măcelul!“. Colonelul Goran afirmă că aceasta a fost parola prin care diversioniștii au primit ordinul de a declanșa teroarea ce avea să acopere preluarea puterii de către kgb-iștii conduși de Ion Iliescu.
“(…)Zidurile din București au început să fie desenate cu spray-uri cu lozinci anti-comuniste. Știu că ungurii au aruncat manifestele prin București, pentru că Varșovia s-a scris cu dublu v (W) ceea ce scriu doar străinii!! Dar noi am fost deturnați de la munca specifică ; a trebuit să ștergem lozincile să facem pază să-i prindem pe cei cu manifestele. Nu-i specificul nostru să facem arestări. Am aflat și noi că la Timișoara sunt probleme cu evacuarea lui Tokes. Am participat la teleconferințe, cu Barbu Petrescu, la 17 decembrie.
Era mare secretomania, n-am știut nici noi adevărul despre Timișoara. Era și o abstinență a noastră, să nu se zică: “ ce te interesează?”. Pe 20 decembrie a revenit Ceaușescu din Iran, a urmat teleconferința unde s-a dat indicația să se combată ce s-a întåmplat la Timișoara în ședințe la locurile de muncă. Încă din seara aia s-au organizat 4-5 ședințe, dl. Sergiu Nicolaescu știe, că a avut contacte cu noi (“Știu că ați plecat (în străinatate) cănd ați vrut”). Ideea mitingului a fost a lui Barbu Petrescu (“îi ademenim pe toți într-un singur loc și scăpăm să organizăm atåtea ședințe!”). Primii secretari de sectoare –zeloși- au scos oamenii de pe la 6-8 dimineața. Pe la 9 ni s-a spus că nu se mai ține – iar apoi că se ține. N-am avut niciun plan, nu chem forțe. Atunci, am fost de acord să aplicăm planul exact ca la Congresul XIV.
Cum a fost blocat un protestatar la Brașov: a fost urcat pe casă și i-au luat scara
Ce aveam eu de făcut? Aveam oameni în coloanele de muncitori, cei de la informații economice, cu misiunea să nu se atașeze protestatari la coloane. Știam a elimina asemenea turbulenți: la Brașov pe un muncitor l-a urcat maistrul în pod să repare o tablă și i-am luat scara. A stat acolo pånă la terminarea mitingului – deci aveam metode… A început mitingul, au vorbit 5 secretari de partid de înteprinderi. Simțeam presiune, ca profesionist, lumea nu era veselă pe fondul celor petrecute la Timișoara. Noi știam exact doar că acolo este dezastru, că acționează bandă de ruși și unguri și sparg magazine, că au fost atacați militari etc.-deci lucruri provocatoare. Se împungeau femeile în fund și țipau – am văzut personal coada pe care erau tablourile: avea țepușă. Văzånd asta, am plecat. Am urcat pe telefoane…Am plecat de frică, gåndindu-mă că Ceaușescu ne împușca, dacă se restabilea ordinea, pentru că noi am răspuns de ordine și totuși s-a produs dezastrul . Ne împușca de la Vlad și pånă la mine pe toți!!!
La unitate cånd am ajuns geamurile erau sparte. Înăuntru am văzut 2 ofițeri care au reținut cca. 10 tineri dintre cei care aruncau cu pietre și îi țineau pe burtă. Am spus să li se dea drumul, nu-i treaba nostră reținerea, asta-i treaba miliției. Am urcat în birou, dl. gen.Vasile Gheorghe era acolo, a primit un telefon – a răspuns: “ am înțeles domnule ministru” și mi-a spus că a primit ordin ca toți cei reținuți să fie duși la Jilava. Astfel au ajuns la Jilava și cei 10 de la sediul Securității.
Am fost arestați toți cei care știam ceva de Iliescu
Ulterior, mi s-a reținut infracțiunea de “lipsire de libertate” și am primit doi ani jumătate. Au fost arestați toți cei care știau ceva de domnul Iliescu: a fost arestat Dănescu, Bucurescu, eu, deci cei care aveam hårtiile cu Iliescu. La fel, Țepan, Vårban pt că făcuse percheziție la Militaru. Ni s-a spus că ne-au arestat pentru protecție –să nu fim omoråți ?! Pe Gelu Voican Voiculescu îl știam din 70 cånd l-au prins ungurii la frontieră, avea o prietenă evreică. Eu l-am adus de la Oradea – s-a pus problema să-i găsim ceva(să-i facem un dosar cu alte acuzații). Nu am vrut și peste 2 săptămåni i-am dat drumul. Un ofițer de la mine, Tache Ionel, s-a atașat de el la revoluție, l-am văzut la televizor.
Ofițerii mei aveau contacte cu Gelu Voican, eu nu l-am întålnit din 1970. În 22 am aflat că oamenii din înteprinderi ies în stradă, unii directori au și sudat ușile – am spus că asta-i sfårșitul și am plecat din unitate – dånd ordin maiorului Mocanu, dispecer de serviciu, să nu se pună måna pe arme. Am trimis soția și copiii la o altă adresă, la o profesoară. Am plecat pe Matei Milo,în Cișmigiu, am văzut elicopterele care lansau manifeste de susținere a regimului, apoi am văzut elicopterul cu care a fugit Ceaușescu. Apoi m-am dus la aceea locuință unde era familia, am urmărit la televizor evenimentele. Nu m-am dus la birou, mi s-a spus să nu mă duc că au venit revoluționari . M-am ascuns prin Berceni. Am văzut scenariul cu tragerea-toți trăgeau în bibliotecă și nu în balcon!! S-au pierdut oameni buni care știau ce este munca de informare!!! În 23 decembrie m-am dus la Ministerul Apărării, m-am prezentat. (Depoziție dată pe 26 ianuarie 1994)
Cei care au provocat dezordinea de la mitingul din 21 decembrie, veniseră de la Timișoara
Direcția a IV-a nu avea, în 21 decembrie, atribuții concrete cu privire la miting. Doar generalul Vlad a spus să se dea o månă de sprijin securității Capitalei așa că am conlucrat cu gen. Vasile Gheorghe șeful Direcție a IV-a. Gen. Vasile nu avea efective în dispozitive. Pe la 11 noaptea a plecat, din biroul meu, pe platou, pentru că a fost informat că au fost reținuți și 2 diplomați francezi. A intervenit ca aceștia să nu fie duși la Jilava.
Părerea mea a fost că au venit din Timișoara tineri care au provocat dezordinea de la miting și apoi demonstrațiile din după amiaza și seara zilei de 21 decembrie 1989 din București.
Prima dată arestații au fost aduși și la sediul Inspectoratului Miliției din Capitală, eu am dat ordin să dispară de aici, astfel au fost duși și cei 10 oameni la Jilava, motiv pentru care am fost și eu acuzat.
Diversiunea de la hotel Capitol: Ceaușescu a cerut sprijin Hezbollah
În ziua de 20 decembrie din Iran au venit 7 luptători nu știu cu ce cursă de avion. În camera 411 din hotelul Capitol-Național a locuit un englez. A primit un telex: “ Dragă John, Ceaușescu a simțit că este în pericol, a cerut sprijin de la Hezbollah și următorii 7 din Hezbollah vin la București” . Era prin 22-23 decembrie. Eu le-am găsit urma celor 7 din Hezbollah, nu au dormit la hotel, au fost pe la Romtehnica – Întreprinderea de comerț exterior a Armatei de care se ocupa Stănculescu. În orice caz aceștia trebuiau să ajungă la Stănculescu . Eu ca profesionist am tras concluzia că acești oameni văzånd că nu mai pot apăra regimul au creat panică, au făcut acte de diversiune. Dacă Securitatea era lăsată noi puteam găsi și prinde teroriștii. Dar gen Stelian (Pintilie) a tăiat cablul principal și noi n-am mai putut acționa plus anumite comenzi. Cei 7 au trecut prin vama Giurgiu pe data de 30 decembrie, au părăsit scena. După 22 decmbrie, Brucan și Militaru au canalizat mersul evenimentelor . Pe mine m-a surprins cånd l-am văzut pe Stănculescu la proces deoarece știam că este om de casă al familiei Ceaușescu. Mai știam despre el că se ocupa de exporturile de armament ale Romåniei. Vasile Ionel era în CC, avea telefonul scurt 260, după 22 decembrie . L-am informat că noi puteam să-i prindem pe teroriști. În noaptea de 20-21 decembrie am primit informația că au venit, cu trenul de noapte, indivizi din Timișoara. Apoi am văzut oameni care înțepau femei pentru că ele zbierau pentru a provoca dezordine la miting și am văzut un microbuz cu aceste pancarte care aveau månerul prevăzut cu un cui pentru împuns . De aici am tras concluzia că timișorenii acționau în București. Securitatea putea trage un cartuș în antena centrală a TV și apoi opreau transmisiunea dacă voiau. La fel și teroriștii!
Noi am cheltuit mari sume de bani pt Mazilu să se promoveze interesele în străinătate și el era de fapt trădător! Mazilu îmi dădea telefon, că vezi, la blocul cutare sunt un cuib de teroriști – I-am trimis o echipă. Eu știam ce se urmărește și mai ales îl știam pe Mazilu.
Societatea nu s-a schimbat, sistemul nu s-a schimbat. Este o continuare pe alt plan al aceleași situații! Păi poate pe alt plan! Au ajuns la putere niște oportuniști, foști comuniști, care se ceartă între ei! În Romånia actuală se ceartă și se bat între ei comuniștii!
Excepția fac poate cei care erau în închisori înainte: Coposu, Gabrielescu, Diaconescu etc. Dacă era un plan pt modul de acționare în cazul ocupării unei părți din teritoriu de inamic, nu era la securitatea Capitalei, ci poate la direcția Securității Statului. Eu știam că în atenția Direcției a IV-a era și gen. Militaru – dosarul lui eu nu l-am văzut, era la generalul Vasile.”Știam că gen. Militaru avea întålniri cu Măgureanu, Iliescu, Ioan Ioanid în parcul Tineretului, rezulta că vor să facă ceva împotriva lui Ceaușescu. Mai ales după “Scrisoarea celor șase” au ajuns și ei la concluzia că trebuie să iasă cu ceva – atunci Iliescu a spus că el va face o scrisoare și o va trimite la Europa Liberă. Militaru a propus să se trimită scrisoarea sub semnătura FSN. Iliescu a propus Front Patriotic Național. Atunci noi am stat de vorbă cu Iliescu și l-am temperat să nu trimită nici o scrisoare pentru că destule necazuri ne-au pricinuit “scrisoarea celor 6”. Astfel am intrat eu în aceste probleme. Ulterior Militaru m-a întrebat cine l-a urmărit? Am spus că nu noi de la Capitală, ci eventual contrainformațiile militare. Unitatea 110 era cu controlul informativ al țărilor socialiste inclusiv, se ocupa de KGB pt că ei recrutau oameni de la noi. Militaru era suspect că lucrează pt KGB de aceea a fost scos și din armată. Cei 7 membri Hezbollah au coboråt la Otopeni pe 20 decembrie 1989, au declarat că se duc la hotelul București și vor să meargă la Înteprinderea Meteor . Dar nu au ajuns nici la Meteor și nu s-au dus la nici la hotel – au ajuns direct la Romtehnica (Romtehnica își derula afacerile prin firma Meteor). Deci, dacă tot erau aici niște arabi care să-l apere pe Ceaușescu, cineva a zis să-i folosim și pe ei. Și astfel au fost folosiți pt acțiuni diversioniste . Dl.col. Chițoiu – acum este șeful contrainformațiilor pentru jandarmi – era subaltern al meu, lucra la sinteza informațiilor pentru Petre Roman – știe de acest telex și restul. Dacă s-a pus problema să justificăm noua putere și că s-a anunțat 60.000 morți înseamnă că trebuiau niște victime și cei 7 au fost folosiți! Gen. Gigi Diaconescu (adjunctul Procurorului General) a venit la mine la un “pahar de vorbă” pentru că avea misiunea să clarifice problema teroriștilor. A venit pe 3 – 5 ian.1990 și mi-a spus: “ hai să lămurim treaba asta că ar fi formidabil : să-mi dai 3 de la tine mai pun și eu 3 de la mine și încheiem problema!”. Mi-a rămas în gånd acest lucru!Atunci am refuzat orice tårg pe această temă!”Cånd am stat de vorbă cu Iliescu după scrisoarea celor 6 a promis că va fi cuminte și a și scris asta! Aceasta era munca mea atunci!!
Mulți dintre actuali disidenți au fost informatorii noștri. Ce a apărut în Evz este o prostie! Securitatea era foarte bine organizată . Inclusiv foștii deținuți politici ca și oamenii simpli erau måndri că sunt cunoscuți cu un ofițer de Securitate! Era o cinste pentru ei, apoi ăștia, informatorii, erau și ajutați –aveau avantaje. Cred că ura împotriva securității pornea pt că se judeca instituția după șeful ei, Postelnicu, apoi datorită profesionalismului, că știam asta….. Eu am spus la ai mei dacă directorul dimineața nu vă invită la o cafea, vă schimb, pt că înseamnă că nu sunteți agreați. Cånd am dat telefon lui gen. Vasile că a dispărut din spital un suspect terorist, mi-a spus să nu mi fac griji, că ajunge el la Balotești . Pe acest terorist îl chema Horvath Ștefan. Avea la slip o stemă a Republicii și un medalion cu Ceaușescu. După 22 prin diferite localități se găseau ofițeri care începeau să aresteze ofițerii de securitate . Astfel, unul singur din Maramureș și-a arestat prietenul lui securist. Cred că aceștia aveau o misiune la o adică să acționeze!
Militaru a folosit parola “Opriți măcelul!”
Nu s-a dat ordin să se ardă arhiva securității. Nici nu se putea, era CI-stul care raporta imediat. Poate după fuga lui Ceaușescu s-au mai ars documente. Col Rațiu Gheorghe era comandantul Direcției I și ei se ocupa de stundenți străini, teroriști, acțiuni teroriste între străini etc. La fel și cei de la USLA se ocupau de aceste probleme și USLA avea sector de informații, aveau informatori din råndul studenților străini. Probabil Brucan era conectat la 2-3 servicii de informații: CIA, KGB și poate și la MOSSAD, după originea sa. Cred că după ce a afirmat gen. Militaru la televizor, “opriți măcelul”, făcånd apel la diferiții comandanți din diferite orașe cånd încă nicăieri nu era nici un măcel – era o parolă! După rostirea acestei parole a început într-adevăr să se tragă. Aveam ICT-uri (interceptări convorbiri telefonice) dar unitate mică dar problemele importante le lucra serviciul T- chiar și la solicitarea noastră. După 22 cånd a plecat Ceaușescu nu s-a auzit nici un foc de armă, nici o petardă, pånă la ora 18,30. Deci numai dacă nu vrei să vezi că a fost un scenariu! Iar cånd a început tirul nu s-a tras asupra celor din balconul CC? Era normal să se tragă asupra celor care voiau să ia puterea lui Ceaușescu dar pe clădirea CC nu se văd urme de cartușe!
Securitatea a fost deturnată de la munca de securitate! Am fost puși să facem pånde etc. deoarece cuplul dictatorial nu mai era iubit de noi. Poate Ceaușescu a fost trădat și din interiorul PCR. De ce n-a fost arestat și Ursu (Ioan) odată cu cei din CPEX? Și el era la toate ședințele CPEX. Se spune că pentru el s-a intervenit direct de la Moscova. Pe 22 decembrie în toate unitățile securității statului a intrat armata și s-a controlat armamentul. Nu s-a tras nicăieri niciun cartuș. Securitatea nu era mai bine plătită decåt armata, de exemplu.
CIA are cel mai mare merit pentru că l-a racolat pe Gorbaciov.
(Gheorghe Goran, fost șef al Securității Municipiului București – Comisia Senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, reaudierea din 4 mai 1994)
