Orban declara nonșalant în urmă cu câteva zile referitor la majorarea salariilor profesorilor că "în cei 4 ani de guvernare, salariile profesorilor au crescut foarte mult, mai mult decât ne așteptam noi, mai mult decât se așteptau profesorii". Insolența sa, împrumutată de la colegul de partid, Călin Popescu Tăriceanu, ilustrează lipsa sa de respect pentru profesori, care datează cu certitudine din vremea când era elev. De altfel, chiar el a recunoscut că a avut note proaste la școală și că era premiant la …chiul. Prezent la deschiderea anului școlar la Colegiul "Ion Luca Caragiale", Orban le-a povestit elevilor despre cum chiulea de la tezele la fizică, cum a avut nota scăzută la purtare și cum cheltuia la loto banii primiți de la părinți pentru meditații. "În loc să mă duc la meditații, m-am considerat destul de deștept, am spus că nu trebuie să dau banii pe meditații. O parte din bani îi puneam la CEC și o parte îi jucam la loto". Anii au trecut iar acum Orban are exact nivelul intelectual pe care și-l merită. Visează, tot ca în anii petrecuți în toaleta liceului, la fete ca Simona Sensual, iar în rest viciile s-au înmulțit odată cu vârsta, pe lângă jocurile de noroc adăugându-se și rostogolitul pe (și sub) mese în cârciumi. Bucuria cea mare a lui Orban, ca om politic, este că poate să se dea de-a dura prin șanțuri cu mașina și, la o adică, poate plimba fetele peste capotă, pentru numai 3000 de euro (doar atât se pare că l-a costat pe Orban mușamalizarea accidentului din decembrie anul trecut, când a lovit o fată cu gipanu, pe fond etilic).
Meditațiile l-ar fi ajutat
După părerea noastră, în loc să dea banii pe bilete loto, în tinerețea-i șturlubatică, Orban trebuia să meargă conștiincios la meditații. Poate lecțiile luate în particular îl ajutau să nu facă gafele monumentale care au marcat mandatul său penibil de ministru al Transporturilor. În urmă cu un an, mai exact pe 28 septembrie 2007, Orban declara că "Vom fi cu adevărat integrați în UE atunci când ne vom urca în tren la București și vom ajunge în 7-8 ore la Paris sau în alte capitale europene". Poate dă bine citatul la publicul larg dar, după cum veți vedea în demonstrația următoare, afirmația este contrazisă categoric de un simplu calcul învățat în școala generală.
Accesând orice site care cuprinde mersul trenurilor de mare viteză din UE, apar primele semne de întrebare. Aflăm, spre exemplu, că distanța MŸnchen-Paris poate fi parcursă, începând din iunie 2007, cu deja celebrul tren de mare viteză TGV, în 6 ore și 15 minute. Distanța pe calea ferată între cele două orașe măsoară 860 de kilometri, în timp ce între București și Paris, via MŸnchen (cea mai scurtă variantă), sunt circa 2.460 de km, pe șine. Aplicând clasica regulă de trei simplă, rezultă foarte clar faptul că, în cel mai fericit caz, cu TGV de cea mai nouă generație, putem ajunge de la București la Paris în 18 ore fără opt minute. Aceasta în condițiile în care am avea deja atât în România cât și în Ungaria linii ferate identice din punct de vedere al calității construcției și performanțelor cu cele din Franța și Germania.
Orbane tată, pune mâna pe o carte de clasa a VI-a de fizică unde se învață ca spațiul=viteza x timpul. Chiar așa să te răzbuni acum pe profesori pentru că tu ai fost un elev obraznic și slab la învățătură? Ah, am uitat că răzbunarea este plăcerea regilor iar tu ai un prenume predestinat.
