După ce Theodor Paleologu a opinat că „Mircea Diaconu este bun actor în roluri de prost. Și a găsit pe alții mai proști: ALDE și Pro România n-au fost în stare să genereze o candidatură cît de cît plauzibilă.”, candidatul PMP la președinția României, absolvent de Sorbona a trebuit să le explice celor care l-au criticat de ce nu e lipsit de maniere să utilizeze cuvintele prost și proști, cuvinte cu o multitudine de sensuri, conform DEX.
„Văd că unele spirite delicate s-au șifonat de faptul că am utilizat cuvinte îngrozitoare în precedenta mea postare: „prost” și „proști” („vai, vai, domnule Paleologu, vă credeam un om cult și manierat, vă credeam un diplomat”).
Consider că studierea prostiei omenești e o temă imensă a istoriei culturale (exemple: Homer, Lucian de Samosata, Erasmus, Montaigne, Voltaire, Flaubert, Caragiale, Eugen Ionescu etc.). Am scris și am ținut cursuri pe această temă.
Cred, de asemenea, că prostia e principalul factor explicativ în politica românească. E o valoare sigură. Mereu poți miza pe prostia adversarului.
Evident că am aplaudat panarama lui Mircea Diaconu de pe scările Ateneului și am fost încîntat de susținerea pe care i-o acordă ALDE și Pro România.
Îmi notasem mai demult o frază de-a lui Vladimir Jankélévitch: „Simplul fapt că pentru mulți oameni prostia e singurul mod de a fi inocenți dovedește mizeria condiției noastre”.
Bine că n-a candidat omul la președinția Franței: s-ar fi găsit tot felul de delicați să-i reproșeze limbajul. De fiecare dată cînd vorbești despre prostie, fie și în termeni generali, se supără cîte cineva.”, a explicat Paleologu.
Consider că studierea prostiei omenești e o temă imensă a istoriei culturale (exemple: Homer, Lucian de Samosata, Erasmus, Montaigne, Voltaire, Flaubert, Caragiale, Eugen Ionescu etc.). Am scris și am ținut cursuri pe această temă.
Cred, de asemenea, că prostia e principalul factor explicativ în politica românească. E o valoare sigură. Mereu poți miza pe prostia adversarului.
Evident că am aplaudat panarama lui Mircea Diaconu de pe scările Ateneului și am fost încîntat de susținerea pe care i-o acordă ALDE și Pro România.
Îmi notasem mai demult o frază de-a lui Vladimir Jankélévitch: „Simplul fapt că pentru mulți oameni prostia e singurul mod de a fi inocenți dovedește mizeria condiției noastre”.
Bine că n-a candidat omul la președinția Franței: s-ar fi găsit tot felul de delicați să-i reproșeze limbajul. De fiecare dată cînd vorbești despre prostie, fie și în termeni generali, se supără cîte cineva.”, a explicat Paleologu.
Preventiv, expunem pentru vreun Garcea care s-ar autosesiza în urma ironiilor lui Theodor Paleologu că CEDO obligă „autorităţile unui Stat democratic să tolereze critica chiar şi atunci când aceasta este considerată provocatoare sau insultătoare” (cauza Özgür Gündem vs Turcia, 16 martie 2000) și că CEDO, în mod repetat, a explicat că „limitele criticii admisibile sunt mai largi la adresa oamenilor politici, deoarece aceştia se expun în mod inevitabil şi conştient unui control atent al faptelor şi gesturilor lor, atât din partea jurnaliştilor, cât şi din partea masei de cetăţeni (cauza Lingens vs Austria 1986).”
