Din grandoarea parcului boieresc au mai ramas doar cativa copaci, tufe si urzici. Prin 1989, aici se mai pastrau inca 25% din speciile exotice. Profesorii de biologie mai mergeau cu pionierii in parc, faceau lucrari de specialitate si ingrijeau arborii. Acum, multi dintre copaci, specii rare, atat in Romania, cat si in lume, tin de cald satenilor.
Unde incepe si unde se sfarseste legenda
Undeva, la marginea satului Valeni, agonizeaza Parcul Dendrologic cu acelasi nume. E ultima granita dintre secole, granita care separa realitatea de poveste. Candva, boierul Starcea a angajat un gradinar elvetian pentru amenajarea unui parc. Esente lemnoase europene, americane sau asiatice s-au impreunat intr-un balet irezistibil al naturii: carpeni din Carolina, arbori de lalea, brazi din Normandia, brazi argintii, larita, pini cu denumiri ciudate. Alaturi, o manastire medievala, cu ziduri vechi si turnuri arse de trecerea timpului.
-Forme ciudate de copaci, zamislind umbre si mai ciudate, glasuri necunoscute de pasari, speriind trecatorii, o panza de paianjen se rupe si se trece intr-un alt timp.
Un timp in care calugarii se plimba pe sub aluni, meditand la suferintele lui Hristos, taranii obositi iau pranzul la umbra stejarilor, masini cu coconi de vita nobila vin in vacanta, frantuji sau nemti discuta aprins politichia lumii-, cam asa se vorbea despre Parcul Dendrologic de la Valeni.
Specii rare de arbori au ajuns pe foc
Ca orice tragedie, uitarea si haosul nu tin cont de chipuri si nici nu anunta cand lovesc. La intrarea in parc, o tabla ruginita anunta: -Parcul Dendrologic Valeni-. In spate, o cladire murdara de balega si darapanata, pe care candva, scria: -Centrul de adunare a recoltei. Traiasca Romania Socialista!-. Prin iarba uda, sticle de plastic, hartii, mucuri de -Carpati-, urzici si brusturi.
Prin 1989, aici se mai pastrau 25% din speciile exotice. Profesorii de biologie mergeau cu pionierii in parc, faceau lucrari de specialitate, ingrijeau speciile de quercus x vilmoriniona (singurul exemplar din Romania si, totodata, o raritate mondiala!) sau ginko biloba. Satenii au taiat noaptea copacii, au injurat guvernele care s-au perindat la conducerea tarii, dar erau fericiti pentru ca aveau lemne de iarna.
Potecile pietruite de altadata s-au transformat in urme de caruta sau tractor. Din speciile protejate au mai ramas doar cinci. De unde atata lipsa de respect pentru un loc care a fost declarat parc national? Cat timp va mai trece pana cand autoritatile vor face ceva pentru batranul parc?
Lipsa fondurilor ne impiedica sa facem mai multe
Gheorghe Gal, primarul comunei Botesti, declara: -Parcul Dendrologic Valeni este, deocamdata, in administrarea noastra. Am discutat cu salariatii de la Ocolul Silvic si s-a confirmat alocarea unor fonduri pentru imprejmuirea cu gard a parcului. Urmeaza ca, impreuna cu tinerii din comuna, sa curatam cele patru hectare care au mai ramas din suprafata initiala a parcului, sa indepartam vegetatia spontana si sa amplasam niste banci. Lipsa fondurilor ne impiedica sa facem mai multe!-.
