In ciuda modernizarilor succesive, a agresiunii betonului si a aglomeratiei tot mai mari, Bucurestiul a reusit sa-si pastreze parcurile. Unele legate indisolubil de istoria orasului, cum ar fi Cismigiul sau Herastraul, altele mai noi, ca Tineretului sau IOR, aceste gradini ar trebui sa ofere locuitorilor Capitalei posibilitatea petrecerii catorva ore de liniste si racoare. Apartinand domeniului public, in perioada postdecembrista, spatiile verzi s-au degradat treptat, pana cand s-au transformat in veritabile iarmaroace. Dorinta de liniste iti este zadarnicita de muzica asurzitoare deversata din boxele atarnate de stalpii teraselor aciuate peste tot, in parcuri, mirosul iti este agresat de fumul mititeilor sfaraind pe gratarele instalate, de multe ori, direct pe alei. Cum s-a ajuns la aceasta situatie?
Stapanul se schimba, copacii raman…
Pana in decembrie *89, spatiile verzi ale Capitalei erau proprietatea primariei si gestionate de Administratia Domeniului Public. Aici se construisera cladiri, cu caracter utilitar si, in unele cazuri, restaurante, cum ar fi celebrul Pescarus, din Herastrau, si nu mai putin celebrul -La Buturuga-, din Cismigiu. In perioada postdecembrista, parcurile au devenit subiecte de speculatii financiare. Folosindu-se de cunostinte, -pile- sau doar de bani strecurati printre filele dosarelor de concesionare, comerciantii au ocupat toate vechile cladiri, pentru a le transforma in carciumi, ba chiar au trecut la defrisari, ca sa faca loc teraselor aducatoare de venituri substantiale. Era -epoca expansiunii salbatice-, cand mai intai se construia si abia dupa aceea se umbla dupa aprobari. Asa s-a ajuns sa nu mai existe nici un parc bucurestean din care sa lipseasca buticurile, tarabele si bodegile.
In prezent, cele mai mari 10 parcuri, proprietate a Primariei Capitalei, au trecut de la ADP la Administratia Parcurilor si Gradinilor, dar aceasta institutie nu mai poate indrepta raul facut. Nu-i mai ramane decat sa incerce sa gestioneze cat mai bine situatia de criza. Toate societatile care desfasoara activitati cu profil de alimentatie publica, in incinta parcurilor bucurestene, au contracte de inchiriere. Tarifele variaza intre 140.000 lei/mp pe luna, pentru -zona I-, si 84.000 lei/mp, in -zona III-, astfel incat o sandrama incropita din scanduri, dar asezata chiar la intrarea in Herastrau nu plateste decat o chirie de aproximativ sase milioane de lei. Fara sa mai punem la socoteala ca foarte multe dintre carciumi s-au extins abuziv, ocupand, cu mese si umbrelute, portiuni mari din trotuare.
Modus operandi
Potrivit afirmatiilor conducerii APG, un caz care ar putea -descalci- parghiile prin care s-au obtinut spatii comerciale il constituie cel al imobilului din str. Schitu Magureanu nr. 10. Obiect al unui contract de inchiriere, intre Petre Daescu si ADP, cladirea a devenit motiv al unui proces care dureaza de mai multi ani. Pana la inchiriere, Daescu ocupase o functie de conducere la ADP, asa ca a putut stabili clauze contractuale favorabile lui, chirias in calitate de -persoana fizica.- Ulterior, in imobil a functionat S.C. COMPREST S.R.L., care desfasoara activitati cu profil alimentar, mai bine zis, este o carciuma cu terasa, situata chiar langa gardul Cismigiului, in spatele Palatului UNICEF. Cum contractul de inchiere a expirat in 1995, APG a incercat sa reintre in posesia cladirii, dar s-a izbit de refuzul vehement al chiriasului. De atunci, chiria datorata de Daescu s-a ridicat la aproape 500 milioane de lei, dar o expertiza a stabilit ca amenajarile facute depasesc ca valoare aceasta suma.
Si parcurile se pot vinde
Publicarea, in noiembrie 2002, a Legii nr. 550, privind cumpararea spatiilor comerciale inchiriate, a dat apa la moara comerciantilor din gradinile Capitalei, care si-au depus imediat cererile de cumparare. Chiar daca nu tinem cont de faptul ca dosarele se inainteaza primariilor de sector, care, astfel, vand un bun ce apartine Primariei Capitalei, ne ingrijoreaza posibilitatea ca, in timp, parcurile sa se transforme in proprietati personale. O data cumparata cladirea, cine il poate impiedica pe proprietar sa-i mai -toarne- un etaj, pentru locuinta personala, sau sa-i schimbe destinatia si asa sa apara, bordeluri, crescatorii de caini sau atelier de reparatii auto?! In acest moment, contractele de inchiriere a 20 de societati comerciale din parcuri au expirat, dar, in asteptarea vanzarii, ele continua sa functioneze.
