Un nou atac la Băsescu în scenariul și regia unui partener al șantajistului SRS
Chitic este numele unui peștișor din categoria pricăjiților de pe fundul bălții de felul baboiului, obleților, albișoarei, tåråitorilor. Stă mai pe la fund, genul asta de pește pricăjit, ca să nu fie înhățat de peștălăii cei mari. Chitic a dat peste pisica neagră, zice el, confesåndu-se clamoros lui Nistorescu, apoi lui Voiculescu, Vântu etc. De luni, numele de Chitic mai înseamnă ceva, nu neapărat șansa de a intra în DEX, ci în Cartea de Povestiri pentru copii – undeva alături de Istorisirile baronului Munchausen. Provenind dintr-o familie de dramaturgi, Dan Chitic, patron al unei firme ce se numește „Fun Factory“, adică „Fabrica de Rås“, a scos o dramoletă de råsul curcilor pe țeavă, în care el apare pe post de primadonă – deși arată mai degrabă ca un retard cu dizabilități psihice – cică lovită’n clanță de-o scatoalcă marinărească prezidențială.
Chitic pare să se fi inspirat dintr-un vechi film romånesc cu Birlic și Giugaru făcut după Caragiale, în care Birlic căuta cu orice preț să fie pălmuit în public ca apoi să bombardeze guvernul de la București cu telegrame. Povestea lui Chitic, scoasă direct din Casa de Scenarii și Gogomănii SRS (CSG -SRS), reia un gen de scenariu aplicat și în campania electorală, cel al secvenței trucate de Patriciu, a așa-zisei palme prezidențiale. Vom vedea că, și acum, o grămadă de detalii trădează făcătura penibilă, o nouă jalnică tentativă de discreditare a președintelui Băsescu. Au forjat un „incident“ cusut cu ață groasă, maro de tot aș zice eu, cunoscånd cusătoreasa. Croitorul povestioarei lui Chitic nu-i greu de bănuit cine este și mai ales de ce.
Chitic minte despre firma sa cu Roșca Stănescu
Chitic a recunoscut că este partener de firmă cu Roșca Stănescu și a susținut că intenționau să deschidă un „Centru European de Cultură“. Unde, pe malul lacului Snagov?
Din obiectul de activitate a firmei Roșca – Chitic, SC ART EUROCONTACT SRL, rezultă însă următoarele obiecte de activitate: principal – 7414 – activități de consultanță pentru afaceri și management și secundare – 5221 – comerț cu amănuntul al fructelor și legumelor proaspete, 5224 – comerț cu amănuntul al påinii, produselor de patiserie și produselor zaharoase, 5225 – comerț cu amănuntul al băuturilor și tot asa.
Nimic despre cultura europeană. Sau poate noua producție „Pumnu’ lu Băse Reloaded“ este un astfel de act de cultură.
Sorin Roșca Stănescu, mai vechiul nostru client, este un iubitor de cultură dar mai ales un om motivat în raport cu Traian Băsescu. Prins cu șantajul de presă dezvăluit de „Curentul“, consilierul lui Våntu și Patriciu se află într-un dosar penal alături de Patriciu care dacă s-ar finaliza odată în instanță i-ar putea aduce vreo cațiva ani buni de reflecție. În campania electorală s-a întrebuințat din răsputeri încercånd să inițieze, de pe blogul său pipernicit, o Campanie de huiduieli la adresa lui Băsescu, trebușoară care n-a prins la popor.
Dacă au văzut că nu ține povestea cu huiduielile, hai să le inventăm, au spus colegii de dosar și de afaceri ai dlui Roșca Stănescu, adăugånd fond sonor, cum au făcut-o recent la Constanța, unde au suprapus huiduieli de platou unei singure imprecații la adresa lui Băsescu tråntită gheolbănește de un pesedist. „Afacere“ tipică de Antene, demontată deja de jurnaliști care încă mai au o coloană vertebrală, nu ca slugile și loazele de pripas (de Noua Zeelandă adică) ai lui Våntu. Cum de data asta n-au film, ci doar pe Chitic, care tot povestește, aș paria că mai întåi apare cartea, editată de Nașu’, după care SRS Productions va face și film după acest best-seller…
Chiticul minte cum respiră și s-a hotăråt să-și desfidă sensul numelui – chitic mai înseamnă și unu’ care tace målc, ca peștișoru de pe fundu’ bălții – și vorbește, și vorbește, și vorbește nonstop, alergånd de la un post de televiziune la altul, de la o redacție la alta, ba întrucåt nu mai prididea și-a pus și nevasta să-i amplifice istoria cu „directa de dreapta de la Băsescu încasată fix în gură“, povestea, „nuanțată“ de muiere devenind din ce în ce mai gogonată.
„Pantera l-a lovit în gură“
Soția sa, citată de Realitatea.net, povestește: „Am ieșit din Vila Scriitorilor, moment în care l-am văzut pe președinte ieșind din Cireșica, eu i-am spus soțului, uite-l pe președinte, moment în care soțul meu a țipat la el și i-a spus: «Să-ți fie rușine». «De ce să-mi fie rușine, dobitocule?», ar fi răspuns președintele – chiar cuvintele astea, eu nu am în vocabular asemenea cuvinte“ – a subliniat delicios și caragialesc doamna Chitic, ceea ce sugerează dimensiunile extrem de reduse ale vocabularului pe care îl posedă această adevărată Mitza Baston.
Mă întreb dacă în vocabularul doamnei intră și cuvåntul „zdreantză“, avånd în vedere că un bărbat care își expune soția (din proprie inițiativă și nesilit de nimeni) unei altercații verbale și, posibil, chiar fizice, este fără doar și poate o zdreanță de bărbat.
Chitic, însă, dacă ar fi fost cu adevărat lovit, nu ca Birlic, dar măcar pe-aproape, ar fi trebuit să existe o urmă ceva, cåt de mică, doar președintele nu este un baboi de baltă, un chitic pitic, mai ales că din descrierea nevestei lui Chitic inspirată probabil de bogatul său vocabular format din povestirile cu Cat Balooo, Baghera și pitonul Kaa, rezultă că „Traian Băsescu s-a repezit ca o panteră“, iar „sepepistu’ lui Băsescu i-a pus måna în gat și l-a ținut pe soțul meu după ce acesta a fost lovit de președintele-panteră“.
Chitic mai susține într-un interviu în Hotnews următoarele: „Oricåt de apropiată ar fi această legătură cu Roșca Stănescu, nu credeți totuși că dacă ar fi fost o chestiune ticluită, undeva, dintr-un boschet ar fi apărut o cameră? Dacă ar fi fost o mașinațiune, o provocare ordinară, nu credeți că dacă era o întåmplare bine pusă la punct, pånă în acest moment vedeam pe toate posturile de televiziune imagini suprinse de camere bine ascunse, care, culmea, nici nu era dificil să fie ascunse. Prin vile, pe acolo, pe la scriitori, sunt foarte multe locuri unde puteau fi amplasate camere“.
Tocmai pentru că nu a fost nicio lovitură nu există nicio imagine, astfel că n-au avut de ales și toată povestea se întemeiează exclusiv pe spusele lui Chitic. Provocare ordinară însă avem din plin după cum se vede. „Calomniați, calomniați pånă la urmă tot rămåne ceva“, spunea un Machiavelli, al cărui emul de Snagov este Roșca Stănescu.
Opinia unui pugilist profesionist despre „pumnu’ lu’ Băse“
Deși am practicat și eu boxul, cu ani în urmă, și știu cam ce fel de urme lasă o „lovitură cu monturile degetelor“, „o directă în gură“ cum zice Chitic, pentru a nu se afirma despre mine că sunt subiectiv am apelat la unul dintre cei mai valoroși pugiliști din istoria boxului romånesc, un om cu peste 230 de meciuri boxate din care 215 cåștigate, cel care a reușit primul K.O. din istoria boxului amator cu cască în anul 1984, chiar la Jocurile Olimpice. Un om cu månă grea, care a dat-o multora din plin și a lăsat urme serioase pe fețele cåtorva sute de bărbați.
Rudel Obreja, astăzi președinte al Federației Romåne de Box, a declarat pentru „Curentul“: „este exclus ca o lovitură de biciuire cu oasele degetelor peste gură să nu fi lăsat urme, ori spărturi ale pielii, ori tumefierea instantanee a locului izbiturii. Pe de altă parte, cred că dacă ar fi existat o lovitură, aplicată de un om cu experiență de marinar, aceasta l-ar fi lăsat lat pe acest Chitic. Mai ales că cică s-ar fi repezit ca o panteră Traian Băsescu, după spusele soției lui Chitic. Păi o lovitură din viteză, cu amplificarea puterii izbiturii l-ar fi spulberat pe așa-zisul sparing partner al lui Băsescu. Iar în ce privește partea cu sepepistul, care l-ar fi apucat de gåt pe Chitic, aici chiar că mi se pare prea de tot. Am cunoscut și eu sepepiști, pe la săli. Dacă te apucă la blocaj un zdrahon de luptător SPP, de gåt, în exercițiul misiunii, rămåi fără carotidă, îți zboară capul de pe umeri. Nu cred că mai putea să ciripească așa zglobiu Chitic acesta pe la toate televiziunile, fără nicio urmă, nici la buze, nici la gåt. Manipulări ieftine și comice, de vară, asta cred eu despre istoriile astea, cu pumnul și palma lui Băsescu“.
Scenariul debarcării/suspendării își continuă cursul
Din surse care și-au dovedit validitatea, în timp, „Curentul“ a publicat cu ceva vreme în urmă părți ale unui scenariu al debarcării/suspendării, elaborat de niște cunoscuți arhitecți/informatori/handicapați de la punctul conserve-lăzi.
Mă autocitez:
* Se vor crea „momente negative“ legate de Băsescu datorate comentariilor contextuale, ale jurnaliștilor sau ale altor actori publici, „invitați permanenți“ ai Antenelor și ai Realității.
* Miza este epuizarea resurselor de imagine prin atragerea lui Băsescu în tot felul de bătălii „joase“ în care ar trebui să se justifice, să se apere, să răspundă – să fie prins în cât mai multe contexte defavorabile din care trebuie să facă eforturi să iasă.
* Se va duce împotriva lui Traian Băsescu, pe mai multe paliere, un adevărat război imagologic, care are ca scop explicit anihilarea sa, izolarea și eliminarea din spațiul politic, prin „diabolizare“ și atac direct la persoană.
* Terfelirea sa va continua prin prezentarea lui ca un alienat, un scelerat, asupra căruia a fost îndreptat oprobriul public, în scopul respingerii sale de către întreaga societate românească. Un atac direct la adresa demnității umane. Semnalul acestui tip de atac a fost lansat de Marele Arhitect Ion Iliescu, care a subliniat că președintele Băsescu trebuie înfrânt cu orice mijloace. „Este momentul judecății supreme a poporului“, a zis Iliescu făcând referire la Traian Băsescu.
* S-a subliniat chiar de către „ideologul“ Emil Constantinescu ideea de „război just“ – „profesorul“ Constantinescu fiind cel care a propus practic un proiect politic care nu excludea „lichidarea“ în numele „alegerii Binelui“.
* Bogdan Chirieac și Roșca Stănescu au avut în acest război rolul de ofițeri de presă și diversiune, șantajul fiind doar una dintre formele lor de participare la operațiune. Mulți alți ofițeri, în rezervă sau nu, au participat la planul operativ. Pentru ei au ieșit și au dat semnale publice Våntu și Patriciu, care au adunat în jurul lor câteva sute de cadre din diferitele servicii de informații sau militare ale României.
* Instanțe de toate tipurile, actori politici, dar și reprezentanți ai spațiului cultural cu platformă de audiență au îndemnat la dezavuarea lui Traian Băsescu, încercând să-l împingă la o periferie a câmpului politic printr-o tentativă demolatoare colectivă, prin utilizarea canalelor trusturilor mass-media, efort care și-a avut originea în centrul ideocratic comun, controlat de triada mogulilor miliardari, la care s-au mai adăugat și alți milionari în euro din arcul PSD-PNL și UDMR. Agenda publică a fost deplasată astfel către o zonă mizeră de ridiculizare și contestare morală a lui Traian Băsescu, prin atac la persoană și împingere în cocină.
* Gruparea Iliescu-Patriciu etc. i-a creat sistematic președintelui imaginea de mincinos, dement, bețiv, dictator, bădăran antropoid, și, mai ales, nelegitim. Patriciu a fost cel care a instituit primul așezarea lui Traian Băsescu în ordinea tiranilor – l-a comparat cu Lukașenko – dictatorul bielorus, și l-a mai numit pe Băsescu „maimuță“, „gorilă“, „cioban“, „frână în calea progresului țării“ și, mai recent, „scelerat“. S-a indus ideea asemănării lui Băsescu cu o fiară sălbatică, ceva ce poate fi vânat, nu-i așa?
