La întoarcerea de la slujba de Înviere, familia se așează la masă. Ouăle roșii, pasca și drobul de miel sunt simboluri ale Paștelui și nu trebuie să lipsească de pe masa de Paști. Preparatul tradițional, drobul de miel, a fost preparat mai întâi la oraș, după care a început să fie consumat de Paști și în mediul rural. Mielul, sacrificat de Paști, simbolizează pe de-o parte jertfa lui Hristos și pe de altă parte blândețea, inocența și puritatea Mântuitorului. Capul familiei ciocnește ouă cu soția și la formula tradițională „Hristos a înviat!“ mai spune „Hai să ciocnim ouă, ca să ajungem și la anul Paști frumoase, iar după moarte să ne vedem iarăși în ceruri!“. Prin acest obicei, membrii familiei cred că se vor vedea și pe lumea cealaltă. În unele zone, se spune că în prima zi de Paști nu e bine să mănânci ouă roșii, căci tot anul „îți va mirosi gura ca oul clocit“. Așa cum se zice că în ziua de Paști nu e bine să dormi că nu mai ai noroc în casă. Tradiția spune că trebuie să ții minte cu cine ai ciocnit oul prima dată pentru că dacă te rătăcești într-o pădure și-ți amintești cu cine ai ciocnit oul de Paști vei găsi și drumul. Dacă un băiat vrea să ciocnească un ou cu o fată ar fi bine să-l încerce dacă este tare, ciocnindu-l ușor de frunte. Fata trebuie să-l încerce ciocnindu-l ușor de dinți. În prima sau a doua zi de Paști se pot da de pomană, de către cel mai vârstnic sau cel mai tânăr membru al familiei, haine, pască și alte bucate.
