Conform unei statistici recente, in ultimii doi ani se incearca scoaterea ilegala din Romania a patru obiecte din Patrimoniul Cultural National, zilnic. Intensitatea acestor actiuni ilegale este pusa pe seama dezvoltarii si perfectionarii retelelor specializate in traficul cu obiecte de patrimoniu. Aceste retele isi racoleaza informatori din apropierea sau chiar din interiorul organismelor care gestioneaza sau au in evidenta astfel de obiecte. De asemenea, oameni de arta sunt implicati in astfel de afaceri, obtinand procente din vanzari, in schimbul evaluarilor facute obiectelor ce urmeaza a fi furate si a verificarii autenticitatii -marfurilor- pentru retelele de traficanti. Practic, aceste retele sunt imposibil de anihilat pentru ca cei care comanda obiectele de patrimoniu raman intotdeauna in umbra, printr-un sistem de corespondenta care le protejeaza identitatea chiar si fata de -carausi-. Asa se explica si faptul ca sunt prinsi doar acesti transportatori, care sunt insa inlocuiti imediat cu altii de catre capii retelelor. Acest fenomen se poate spune ca s-a dezvoltat si pe fondul unor deficiente in colaborarea dintre Politia Romana si cele din tarile destinatare -coletelor-, politistii din tarile respective neimplicandu-se cum ar trebui in depistarea celor care dau comenzile.
Zilnic, se incearca scoaterea ilegala din tara a patru obiecte de patrimoniu
Amploarea ingrijoratoare a traficului cu obiecte din Patrimoniul Cultural al Romaniei se reflecta in numarul recuperarilor acestora de la -carausi-, in ultimii doi ani de zile. Astfel, din anul 2000, la frontierele Romaniei au fost descoperite aproape 3.000 de obiecte cu valoare de patrimoniu, care se aflau in ruta spre destinatarii occidentali. Raportat la acest numar, un calcul simplu indica faptul ca, in fiecare zi, se incearca trecerea ilegala a frontierei a cel putin patru obiecte de patrimoniu. Pe lista obiectelor descoperite figureaza sute de carti vechi, manuscrise (doua pergamente in limba ebraica, din piele), tablouri, icoane si sute de monede datand din diferite secole, chiar si din Antichitate. Valoarea acestor obiecte este inestimabila. Ele apartin Romaniei, dar multe dintre ele ajung in posesia catorva colectionari sau speculanti ai pietei negre internationale a obiectelor de arta.
Retelele si modul lor de operare
Obiectele sunt comandate de colectionari straini de antichitati si de obiecte de arta, care, in baza unor documentari, intocmesc liste cu obiectele de patrimoniu din Romania si locatia lor. Cei care comanda sunt de obicei oameni de afaceri si colectionari din Europa Occidentala, America de Nord si de Sud, Canada, Israel si Japonia. In baza acestor liste se dau comenzi. Liderii filierelor preiau comanda si o dau mai departe unor hoti, specializati in astfel de spargeri. Munca spargatorilor este una dintre cele mai usoare operatiuni, deoarece in Romania paza acestor bunuri este ca si inexistenta atat la colectionarii privati, cat mai ales la -lacasurile- administrate de stat. Banii platiti de colectionari dupa ce obiectul dorit a fost -achizitionat- ating sume de cateva sute de mii de dolari, carausii primind -firimituri- de maximum 1.000 de dolari.
Carausul primeste de regula un colet si o adresa, fara sa stie cine este destinatarul sau expeditorul. Tocmai din cauza acestui sistem sunt foarte putine retele care au fost descoperite, pentru ca cei prinsi, carausii, nu ii cunosc pe oamenii care i-au angajat si nu pot furniza vreun nume sau o legatura care sa duca cercetarile mai departe.
Cu toate acestea, mai sunt si cazuri in care anumiti carausi, speriati de implicatii, denunta una dintre verigile retelelor, dar Politia din tara persoanei indicate prefera sa-si apere cetatenii, chiar daca acestia sunt infractori. De exemplu, intr-un caz relativ recent, la Punctul de Trecere Frontiera (PTF) Petea, au fost depistati doi carausi, asupra carora a fost descoperita o lavita din secolul XVI, care continea la randul sau sfesnice si candelabre din argint, o statueta din piatra si doua manuscrise pergament, in limba ebraica, din piele. Desi unul dintre carausi a indicat un cetatean maghiar ca fiind cel care i-a incredintat -coletul- sa-l transporte la domiciliul acestuia din Ungaria, acesta din urma nu a fost depistat nici pana in prezent.
Ruta cel mai des folosita de traficanti este frontiera de vest, spre spatiul Schengen, si frontiera de sud, spre Grecia.
In ciuda intensitatii acestui trafic ilegal cu bunuri de patrimoniu, doar 16 persoane s-au ales cu dosar penal, in acesti doi ani de zile.
