Abrogarea Legii patrimoniului, la doar cateva zile dupa Revolutia din decembrie, retrocedarea anumitor opere de arta catre fostii proprietari si lipsa de interes manifestata de cei abilitati pentru inventarul patrimoniului national au permis traficantilor sa scoata din tara sute de capodopere, de o valoare inestimabila pentru cultura si identitatea nationala.
Exodul operelor de patrimoniu a inceput, in 1990, o data cu deschiderea granitelor si abrogarea legii comuniste privind protejarea patrimoniului national. Probabil ca, in acele zile incendiare, nimeni nu s-a gandit la consecintele abrogarii acestui act normativ. Astfel, pe 5 februarie 1990, la propunerea ministrului culturii din acea perioada, Andrei Plesu, Consiliul Frontului Salvarii Nationale, abroga, printr-un decret, Legea 63, aflata in vigoare din 1974. Prima lege unitara privind patrimoniul national a intrat in vigoare in urma cu abia doua luni (pe 27 ianuarie, 2001), adica dupa 11 ani. Trebuie spus ca Romania a fost una dintre primele tari europene care a legiferat, inca din 1892, protectia bunurilor de patrimoniu, in care se specifica ca -valorile culturale gasite in Romania si declarate de Ministerul Cultelor ca avand interes istoric sau artistic, in nici un caz si in nici intr-un mod nu pot fi scoase-. Legile ulterioare, din 1938, 1946, 1951 si 1974, au continuat sa protejeze imensele valori culturale existente in tara. Ultima lege in vigoare, cea din 1974, impartea bunurile istorice si culturale in functie de importanta lor, cea mai importanta categorie fiind cea a bunurilor de -patrimoniu national-. In baza aceleiasi legi, toate bunurile de importanta pentru patrimoniul cultural au fost inventariate si inregistrate. Existau, practic, fise cu datele de identificare, in care figurau proprietarul, locul unde se afla bunul, precum si fotografii cu descrierea obiectului. Fisele de identificare insumau cinci tone si se aflau in posesia si in ingrijirea Ministerului Culturii. Din inventarul facut in 1974 si reactualizat, anual, pana in 1990, reiesea ca Romania detine peste 15 milioane de valori culturale, dintre care 4,5 milioane cu valoare certa pentru Patrimoniul Cultural National. Arhiva urma sa fie introdusa intr-o baza de date electronica, insa, dupa Revolutie, procesul a fost abandonat. Grav este insa ca arhiva nu a mai fost reactualizata si ca, in acest moment, nimeni nu mai stie cu exactitate ce bunuri se mai afla in tara. Pentru a intelege amploarea fenomenului, precizam ca din Polonia au disparut toate bunurile mobile din patrimoniul national, din Cehia au fost sustrase 30.000 de bunuri de patrimoniu, iar Rusia si Ucraina au devenit principalele furnizoare de opere de arta pentru piata neagra. Sinurele date care exista in Romania despre acest fenomen se regasesc la Politie, unde au fost inregistrate peste 1.000 de plangeri. Chiar si politistii care instrumenteaza aceste cazuri spun ca numarul obiectelor disparute este mult mai mare. Cele mai multe piese de patrimoniu au parasit tara semilegal, din cauza carentelor legislative, sau au fost furate si trecute peste granita ilegal.
Hotii de obiecte de arta actioneaza la comanda
Cele mai recente cazuri de spargeri la comanda au avut loc la inceputul anului. Doua colectii particulare au fost devalizate, la un interval de cateva zile. Au fost furate 30 de tablouri semnate de Grigorescu, Patrascu, Ressu, Luchian, Pacea, Baba.
Un alt furt la comanda, ramas cu autor necunoscut, a avut loc anul trecut intr-un lacas de cult. Au disparut sapte panouri cu icoane, din anii 1500-1520, precum si o cristelnita de botez din secolul 14, bunuri evaluate la peste cinci milioane de dolari. Din bisericile ortodoxe au fost sustrase peste 300 de icoane. Traficantii sunt extrem de bine organizati si greu de prins. Asa se explica si disparitia celebrei opere a lui Constantin Brancusi, evaluata la aproximativ 11 milioane de dolari. Dosarul se afla inca pe masa Politiei.
