„Copii spun lucruri trăznite”, binecunoscuta emisiune televizată ar putea fi concurată, cu un succes cel puțin egal, dacă vreun realizator ar avea ideea de a ne oferi o producție oarecum asemănătoare, care să se numească, însă, „Politicienii spun lucruri idioate”. Ar fi o emisiune despre care suntem convinși că nu ar duce lipsă de „materie primă”: are balta pește! Mânați de ura viscerală față de Traian Băsescu, dar și doritori să-i sufle în pânze, din răsputeri și cu orice preț, actualului premier Victor Ponta, care le este și mare șef de partid, „guriștii” din PSD se chinuie, în cel mai penibil mod cu putință, să readucă „în top” șlagărul comunist „Lumina vine de la răsărit”. Un șlagăr vechi, lansat încă de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej pe care, astăzi, ei au început să ni-l fredoneze la ureche, pe mai multe voci, și din ce mai insistent.
Ultimul venit în acest cor propagandistic este junele deputat PSD Bogdan Diaconu. Mare „ales al neamului” el este, de fapt, doar un guguștiuc politic voiajor care, fugit din strâmta „ogradă” PC-istă a turnătorului Dan „Felix” Voiculescu, s-a aciuiat în încăpătorul coteț „confort unu” a Partidului Social Democrat. Iar de acolo, el a avut, brusc, o revelație de-a dreptul devastatoare: până mai ieri-alaltăieri, România a fost doar o colonie, aruncată în izolare, undeva dincolo de marginile lumii civilizate. Bineînțeles că, după părerea politrucului PSD-ist, cel care ne-a scos din această sinistră fundătură geopolitică este nimeni altul decât premierul Victor Ponta cel abia revenit dintr-un binemeritat concediu de odihnă, abil travestit sub pomposul nume de „turneu asiatic”. Poate că nimeni nu l-ar fi băgat în seamă pe acest Bogdan Diaconu dacă și-ar fi „periat” șeful la o bere sau într-un cadru privat, printre prieteni ori doar în fața nevestei. Dar nu: „flautul” la care și-a ales el să-și cânte „șlagărul” politico-omagial este sait-ul „Vocea Rusiei”, care este considerat un soi de porta-voce a regimului de la Moscova. Poate că acum am uitat dar, anul trecut „Vocea Rusiei” a fost un soi de „vector” informativ prin care, sub semnătura unor neștiuți ziariști cu nume românești, s-a instigat la nesupunere socială și s-au oferit, care păreau a fi mai curând niște directive politice, privitoare la „debarcarea” președintelui ales. „Directive” preluate imediat și puse în aplicare atât de politrucii USL-iști cât și de țuțării aciuiați prin „Antenele” lui Voiculescu. Ei, dar asta a fost anul trecut. Acum, tot „Vocea Rusiei” i-a oferit deputatului PSD Bogdan Diaconu un spațiu publicistic deosebit de generos pe care acesta l-a umplut cu un editorial cel puțin ciudat, intitulat bombastic: „Băsescu, supărat că România a redevenit o țară, depășindu-și statutul de colonie”. O însăilare publicistică dezlânată pe care, la prima vedere am putea-o considera doar un subtil „masaj lingual” aplicat în cel mai slugarnic mod cu putință, pe obrazul șezător al premierului Ponta. De fapt asta și este. Dar nu numai atât: articolul semnat, cu mânuța lui, de deputatul PSD-ist Bogdan Diaconu este, în același timp, și „prefața” unor viitoare „masaje” similare, care-i vor fi oferite, cu dedicație, lui Titus Corlățean, actualul nostru ministru de Externe care va pleca și el „să ia lumină de la răsărit”, în cursul unei vizite oficiale pe care o va efectua la Moscova în perioada 8-10 iulie.
Europa colonialistă
Încă de la primele rânduri ale editorialului său publicat de „Vocea Rusiei”, junele Bogdan Diaconu cu mult mai competent decât „inteligenta” în mijlocul târgului: „Succesul premierului Victor Ponta în China a deranjat multe capete luminate, printre care, la loc de cinste, se află și Traian Băsescu. Firește că orice reușită a premierului este o catastrofă pentru Băsescu, PDL, Mișcarea Populară și fanii portocalii pentru că invalidează apocalipsa pe care ei o anunțau și și-o doreau din partea Guvernului. România a redevenit o țară, pe cine supără acest lucru?”. Cum adică a „redevenit o țară”? Dar până acum ce a fost? Ce a fost „scumpa noastră patrie” pe vremea lui Ion Ilici Iliescu și Adrian Năstase, ca să nu enumerăm decât două dintre dragi PSD-ului? După care, același Bogdan Diaconu, laudă imensele, dar practic, inexistentele realizări politico-diplomatice ale șefului său de partid: „Un parteneriat strategic cu China? Nu avem nevoie, este părerea Cotroceniului. Noi trebuie să stăm cuminți în cușcă și să primim din când în când câte un os, nu să fim o țară puternică și care își decide singură propriul destin și parteneriatele în funcție de interesele naționale. Acesta este mesajul de supărare al președintelui Băsescu, dar și al tuturor care nu văd cu ochi buni cum România se deschide către Asia. Cooperarea cu Banca de Dezvoltare a Chinei, așa cum a fost oficializată de ministrul Dan ?ê?£ova? Foarte rea pentru România, pentru că noi nu trebuie să ne dezvoltăm, trebuie să stăm la mila unuia și a altuia care să ne dicteze câți să numărăm la referendum. Iar pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie să nu avem alternativă, să nu stăm pe picioarele proprii ca țară, să nu avem relații internaționale în afara celor negociate din genunchi”. Adică să ne înțelegem bine: a altor relații internaționale „negociate din genunchi” cu UE, cu NATO, cu toată lumea occidentală care s-a dovedit a fi o „slugă servilă” a lui Băsescu. O Europă blestemată în care, inclusiv toate guvernările anterioare, ne-am chinuit din greu să intrăm. O lume civilizată care, dacă ar fi să ne luăm după mintea lui Bogdan Diaconu, dar și a multora dintre ceilalți useliști, s-a dovedit a fi o putere colonială, care ne-a înrobit în cel mai samavolnic mod cu putință. Iar asta în timp ce Asia ne aștepta cu brațele larg deschise. Pentru că, după mintea lui Diaconu, dar probabil că și a lui Ponta: „Asia nu e condusă însă de prietenii lui Băsescu, așa încât, de acolo, o guvernare stabilă, investită printr-un vot popular covârșitor, se vede altfel. Probabil că cei care l-au invitat pe premier nu-i citesc pe părerologii portocalii, nici nu-și setează ceasul după buna dispoziție a Cotrocenilor. Păcat, nu-i așa, că mai există țări, printre care și China, care vor să coopereze cu România. Guvernările portocalii nu au reușit să ne înfunde de tot și să ne facă nefrecventabili pentru restul istoriei”. Iar ca să ne intre bine în cap că până mai ieri țara noastră a fost doar o „colonie” același Diaconu ne-a repetă ca să ne intre bine în cap, cu tot cu atacul la adversarii politici ai partidului său: „Nu am știut, când am văzut derularea turneului asiatic, că această ieșire din izolare a României și faptul că a redevenit o țară, depășind statutul de colonie, va stârni un asemenea cuib de vipere. Doar o colonie nu are voie să-și desfășoare relațiile externe după cum consideră de cuviință și după cum îi este util. (….) Iar ca să-i negi șefului Guvernului dreptul de a face vizite oficiale în alte țări decât în cele europene mi se pare a arăta prea pe față că aveam un statut de colonie. Nu, mulțumim de grijă, dar avem dreptul să discutăm parteneriate cu oricine poate aduce ceva bun pentru România.” Iar pentru ca spusele sale să nu rămână cantonate în trecutul recent, Bogdan Diaconu ne face și o delicată aluzie la viitorul apropiat: „Așa încât da, avem nevoie de un parteneriat strategic cu China, avem nevoie de țările din Asia, avem nevoie de o relație pragmatică și constructivă cu Rusia….”. Da, exact cu Rusia pe care ministrul Corlățean o va vizita începând chiar de astăzi.
Îmbrățișarea „Marelui Urs”
De fapt, opiniile aruncate „pe piață” de către Bogdan Diaconu prin ”Vocea Rusiei” nu sunt singulare. Din postura lui de pușcăriaș, beneficiar au unei decizii de suspendare a executării pedepsei, fostul premier Adrian Năstase oferă și el, gratuit, de pe blogul personal, sfaturi pentru noii iubitori ai „luminii care vine de la răsărit”, indiferent până unde s-o fi întinzând acest răsărit: „Salut deschiderea de care dă dovadă actualul guvern în ceea ce privește politica externă, precum și dorința de a desțeleni drumuri construite și în anii în care eram premier, atât spre Moscova, cât și spre Beijing”. Nu vrem să ne reamintim că o parte dintre „drumurile construite spre Beijing” s-au încheiat în vila din str. Zambaccian. ?ê?£i nici de procesul privitor la acest capitol din viața fostului premier, proces pe care justiția nu l-a încheiat, încă, printr-o sentință definitivă. Adrian Năstase nu se oprește aici cu flecăreala ascunsă mascată sub forma unor sfaturi binevoitoare: „Tocmai de aceea, mă bucur să văd că baza relațiilor bilaterale România – Federația Rusă revine dintr-o zonă relativ înghețată, într-una pragmatică, de unde ambele state pot avea mult mai mult de câștigat, atât politic, cât mai ales economic.” Da, foarte frumos. Dar hai să vedem cam ce ar avea România de câștigat, la paritate cu Rusia. Pe lângă vechea noastră experiență istorică, o palidă imagine a ceea ce vom avea de câștigat de la „Marele Urs” de la răsărit, ne este oferită chiar de câteva opinii, unele venite tot pe „filiera” sau dacă vreți „canalul informativ” numit „Vocea Rusiei”. Dar și din derularea unor discuții oficiale. Anul trecut, Titus Corlățean vorbea, într-un cadru oficial, despre faptul că tezaurul României trebuie să revină de la Moscova, motiv pentru, el era de părere, atunci că: „ar fi trebuit să fim noi mai activi în acești ani, da. Că ar fi trebuit eu personal să primesc o explicație, de ce în decembrie 2008, atunci când în programul de guvernare al guvernului de coaliție de la acel moment, pe care l-am scris cu mâna mea – capitolul de politică externă, și am trecut o referire, în termeni inteligenți – cred eu – la tezaurul României, după formarea Guvernului acea formulă a dispărut din programul de guvernare la un capitol la care eu nu am mai fost titular, cel de politica externă. Iar tot cam pe atunci, prin octombrie 2012, atunci când trei europarlamentari romani au depus un amendament prin care se solicita „returnarea tezaurului românesc, evacuat temporar la Moscova în timpul Primul Război Mondial”, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe rus, Alexander Lukashevici, așadar omologul lui Titus Corlățean a răspuns scurt, la obiect și de pe o poziție de forță discret disimulată: „Considerăm că tentativele de a dezgropa trecutul, în condițiile actuale, sunt contraproductive și pot alimenta emoții nedorite, abătând atenția de la problemele actuale ale cooperării bilaterale”. Iar acesta nu este decât unul dintre nenumăratele exemple în care Rusia s-a uitat la noi de sus, cu aroganța imperială asupra căreia ne-a avertizat chiar și ?ê?£tefan Cel Mare, în urmă cu peste cinci secole. Avertisment din care actualii noștri politruci USL-iști nu au ânvățat absolut nimi. Ei par acum să nu știe decât una și bună: „Lumina vine de la Răsărit”, chiar dacă acesta din urmă se întinde până în inima unei Chine hibride comunisto-capitaliste.
Vasile Surcel
