Porumbac înseamnă pestriț, nu porumbel, și este un termen care desemnează găinile pătate, cu pene pestrițe. Termenul este pe cale să facă carieră în acest an dacă ne referim la culoarea politică a Crinului, care arată clar cam porumbac, și mai are și comportament de găină. Crinul este o floare ce semnifică neprihănirea, chestiune evident nepotrivită cu Antonescu, căruia în schimb i se potrivește supranumele de Porumbac mănușă, după comasarea cu mizerul Felix, mogul/turnător al Securității, a cărui prezență în viața politică este o continuă sfidare pentru cei care au ieșit în stradă în ‘89 și ‘90 strigånd „fără securiști!“.
Antonescu s-a strofocat la Traian Băsescu ca o găină călcată pe coadă, după ce, zilele trecute, președintele, într-o primă apariție televizată, s-a referit la struțocămila PNL – PC.
O secvență mai ales a stârnit reacția isterică a lui Crin, care a lansat un fel de ultimatum de samurai rănit, care ar urma probabil să se sinucidă la trecerea a 48 de ore, deoarece i-ar fi fost terfelită onoarea de primadonă virgină. Pasajul care l-a agitat atât de tare pe Crin este următorul: „Felix cu Porumbacu, porumbelul, ăăă, domnul Crin Antonescu… cred că ei procedează corect. Stânga trebuie să fie unită. Cred că e normală o consolidare a stângii. PNL este un partid de stânga. Alianța PNL cu PC este un lucru bun pentru că va da coerență opoziției. România are nevoie de opoziție care să vină cu soluții alternative“.
În esență, președintele nu a făcut decât să reitereze o observație făcută inițial de Ion Iliescu, în octombrie 2010, la un eveniment aniversar al Universității Cantemir, unde erau invitați și mai mulți oameni politici. Expert în cimilituri, Ion Iliescu a emis următoarea fabulă, aplaudată de asistență: „Vă vorbește un om de stânga, apropos de venirea domnului Crin Antonescu, care spunea că stă la stânga mesei, și i-am spus că nu e întâmplător“. Tot Iliescu, cu o altă ocazie, explica și motivele pentru care trebușoara cu Crin nu e întâmplătoare, ci dimpotrivă: „E important să realizăm doborârea Guvernului Boc și să nu lăsăm dreapta să se refacă“. Schema este simplă și clară: suspendarea, înlăturarea lui Băsescu, operațiune coordonată de Tataia Ilici, are nevoie de o majoritate parlamentară. Traian Băsescu este cel care îi unește pe toți, din 2007 încoace. Crin Antonescu a declarat-o tranșant, cu referire la PSD: „Sugerez o alianță, o comasare a acestor două mari partide. (…) Trebuie foarte repede să punem la o parte diferențele dintre noi. Este limpede ce ne unește“. Este limpede, într-adevăr – îi unește ura față de Băsescu. Cât despre comasare, aici chiar că Antonescu a scăpat un porumbel pe gură. Comasare înseamnă absorbție, iar mișcările politice din această perioadă arată că se comasează de fapt toate partidele Securității într-unul singur.
Dacă în 2007, Sorin Ovidiu Vîntu și-a flexat mușchii, aducând PRM, UDMR, PNL, PC și PSD pe aceeași platformă politică – a celor 322 – , acum, în anul 2011, următorul mogul cu probleme penale, Dan Voiculescu, își flexează mușchii, arătând românilor ce înseamnă, de fapt, PNL.
Dezvăluirea Porumbacului, chiar pe blogul lui Crin Antonescu
Nuș, Felix, Porumbacu sunt nume conspirative atribuite lui Sorin Ovidiu Vîntu, Voiculescu și Crin Antonescu. Dacă la primii doi lucrurile s-au dovedit pe deplin, la Crin Antonescu sursa poveștii sale de turnător a apărut chiar pe blogul său propriu și personal, nefiind dezmințită sau înlăturată de acesta.
În luna august 2009 apăreau pe blogul lui Crin date surprinzătoare semnate de Sorin Roșca Stănescu, Dinu Patriciu și Liliana Ruse, în care se afirma că există un dosar de securitate al candidatului PNL și apar pasaje în care sunt citați doi ofițeri de securitate care au activat în Tulcea înainte de 1989. Citez din însemnarea postată de Dinu Patriciu: „Crin Antonescu, născut pe 21 septembrie 1959, la Tulcea, a fost recrutat de Securitate pe vremea când lucra ca profesor la Niculițel, sub numele de sursă Porumbacu, în general notele informative le preda fie la Restaurantul Danubius, fie la un apartament conspirativ pe strada Păcii lângă Biserica cu Ceas. Primea 300 de lei pentru fiecare notă informativă, banii îi erau depuși pe un carnet CEC la Filiala județeană CEC Tulcea de pe strada Isaccei“.
Ulterior, pasajele postate pe blogul lui Antonescu au început să fie preluate și comentate în mediul online, Porumbacu căpătând o anumită notorietate. Coincidența: pe str. Porumbacu, în București, era un garaj extrem de important al Securității. Evident, nu mi se pare că există vreo legătură între numele de cod de turnător atribuit lui Antonescu și garajul Securității, însă mi se pare relevant un cu totul alt amănunt ce pune în relație problematica securiștilor infiltrați în lumea politică și situația actualului lider de partid.
În perioada Convenției Democratice, când parșivul Emil Constantinescu se aburcase la putere pe mesajele manifestanților din Piața Universității, care cereau eliminarea securiștilor și kaghebiștilor din funcții de conducere, a avut loc o primă verificare publică a membrilor cabinetului Radu Vasile. În data de 25 iunie 1998, premierul Radu Vasile a menționat sentențios că absolut toți membrii guvernului au semnat declarații scrise prin care afirmau că nu au fost colaboratori ai Securității, dar, a subliniat acesta, cu excepția lui Crin Antonescu, ministrul sporturilor, și a lui Constantin Dudu Ionescu, secretar de stat în Ministerul Apărării. Mai interesant este și un alt amănunt: când s-a reformat Guvernul Radu Vasile, s-a redus numărul de miniștri de la cei 35 ai lui Văcăroiu la 16 plus premierul. Bineînțeles, în logica reformatorilor, MTS trebuia să dispară, transformându-se în „Agenție“ sau „Autoritate“, cel puțin așa s-a afirmat public. Cu toate acestea, Antonescu a rămas ministru sfidându-se reforma Administrației Publice Centrale la ordinul președintelui Emil Constantinescu, cel învins de Securitate, aflat acum la brațul descărnat al cârpei kaghebiste Ion Iliescu, cel care ne rânjește de două decenii în față, scuipându-ne printre dinți sloganul preferat al lui Silviu Brucan, mentorul său: „stupid people“!
Povestea Porumbacului este istoria unui om fără caracter, ipocrit și fals – de regulă povestea clasică a aproape oricărui om politic. Lipsa de bun-simț, mizeria morală, ipocrizia deșănțată, ticăloșia chiar, sunt caracteristici comune majorității politicienilor. Cazul lui Crin Antonescu este însă, în opinia mea, un caz care întrece orice imaginație. Cosmetizat, coafat, pomădat, trimis la înaintare ca interfață a grupului de interese controlat de Dinu Patriciu, turuind infatuat la nesfârșit despre orice și nimic, Crin a transformat liberalismul într-o parodie grețoasă.
Pentru a încheia însă într-o notă optimistă, de angajament mnemotehnic, îl întreb aici, public, pe Crin Antonescu, dacă își mai aduce aminte de un anume domn Martinescu. Nu de alta, dar dl Martinescu ne-a întrebat ce mai face domnul Crin Antonescu. George Roncea
